miercuri, 5 mai 2010

Adam

Sunt aici...
Adulmec ţărâna aşteptând...
Sunt un pământ.
Ţărâna miroase greu şi îmi umple plămânii. Sunt una cu ea şi nu înţeleg...
sunt eu? sau în mine-i ţărâna?
Revin la esenţă, materia mă acoperă şi tot mai mult pământul mă strânge.
Întunericul e dens...
Vreau să mă misc, să îmi ridic mâinile,
dar constat că sunt crengi, picioarele rădăcini şi trupul tulpină.
Stau ca şi mort
Am doar o forma şi e în zadar...
Numai
Suflarea Ta divină mă poate transforma.
Altfel, sunt doar ţărână, un lut modelat de olar...

Sunt un pământ uscat, setos dupa Tine!
Aştept privirea Ta de soare, să mă inunde în lumină, să mă îmbraţişeze cu căldură
Să sufli peste mine roua dimineţilor senine
să pot veni la viaţă....să pot sa fiu ADAM.
Un fiu din ţărână.

Poezie scrisa de Luminita Ciuciumis (Callatis Praise) http://luminitaciuciumis.blogspot.com/2010/05/adam-fiu-din-tarana.html

3 comentarii:

Piroska spunea...

Hi. There is something for you on my page.

Cella spunea...

Piroska, mersi frumos ;)
Azi mi-am adus aminte de noptile nedormite in Koreea si de cat am mai putut rade atunci =)). De Andreea Marin si povestile de dragoste ...

denisia spunea...

E foarte frumoasa postarea. O admir mult pe Luminita.