duminică, 2 mai 2010

scot scheletele din dulap

M-am intrebat ce se intampla cu mine, cu viata mea. Nu eram multumita cu ce soi de crestin eram. Ma simteam ca un fariseu infatuat si nesimtit. Imi umpleam capul cu tot felul de cunostinte insa sa ii iubesti pe oameni e greu, e dureros. Daca intrau sa ii judec eu ... ieseau jale sau nu mai ieseau deloc. Ma simteam josnica, perversa, parca jucam la dublu. Una cerea Dumnezeu si alta faceam eu insa titlul mi-l afisam: eram crestina.
Scarbita, m-am rugat sa ma schimbe Domnul si imi aduc aminte bine ca am zis sa ma ma schimbe cu orice pret ... habar nu aveam ca uneori pretul e mare si ca schimbarea nu e comoda. Dar, am insistat.
Pentru asta insa, trebuiau scoase scheletele din dulap ... si erau multe. Neiertare, judecata, ura, mainie, spirit de nemultumire dadea pe dinafara, priviri ucigase, nesimtire, delasare, placeri care mai de care ...
"Doamne, nu poti sa ma schimbi lasand dulapul inchis?"
"Dar tu nu simti ca puuuute?"
Schimbarea asta a adus si situatii grele in care a trebuit sa invat ca iertarea nu e optionala, sa invat ca nu sunt Dumnezeu, sa invat ca Dumnezeu e drept indiferent de sentimentele mele. Cand mi-a spus prima data ca trebuie sa iert si inca sa o fac deplin, total, fara sa mai ramana pic de resentiment ... mi-am zis ca e imposibil, ca nu se poate ... e prea dureros.
Da, eu asa am fost iertata pe Calvar, insa nu faceam zile fripte nimanui, eu de ce sa iert? Ok, ii iert acu ... dar cand imi vine bine ... or sa vada ei .
Iarta! Nu e un sfat prietenesc, nu e un indemn, nu e un slogan. E o porunca, un ordin ce trebuie executat si nu comentat. Si eu sunt buna la comentat.
Cat sa iert Doamne? Toooooooot? Dar e greu ... si-s atata de multe ... si atata am adunat in mine ...
Tot. Si pe ala, si pe aia, si faza aia, si povestea aia, si gestul ala, si vorba aia, si privirea aia, si scrisoarea aia si e-mail-ul acela si ..... telefoanele si .... siiii TOT.
E ataaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaata de greeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeu!
Iarta!
Iarta de fiecare data cand iti reamintesti, de fiecare data cand amintirea vine ca un uragan si totul devine vraieste in tine, iarta-i pe toti, total.
Nu judeca! Nu mai fa scenarii, nu mai construi drame, nu e treaba ta sa judeci. Judecata o fac Eu. Razbunarea e tot a Mea.
Si mai ai ceva de facut.
Ce?
Roaga-te pentru cei ce acum ii vezi ca dusmani, sa ii binecuvant la fel ca pe tine.
Doamne, asta e prea de tot. Ok,  inteleg ca trebuie sa ii iert, ca e sanatos sa ii iert, ca e bine sa ii iert, am prins ideea ca daca ii judec, iti iau Tie locul. Ca numai Tu poti judeca corect pentru ca stii si partea mea si a celorlalti dar sa ma rog pentru ei ... e prea de tot.
Daca nu o faci, nu te pot binecuvanta nici pe tine.
Ooooooo, nu ... dar asta e santaj .... nu e drept  .... nu e corect ....
Ce nu e drept? Ce stii tu despre dreptate? Eu dau cumva ploaie numai peste cei buni? Tu esti buna? Cate schelete ai in dulap? Cati ai omorat din priviri, cu un cuvant, cu o expresie? Esti mai buna? Serios? Lasa-ma pe mine sa judec asta.
Doamne, ... mi-i atata de greu sa fac asta ...
Stiu, stiu ca iti e greu. Dar, tu ai cerut sa Te schimb, ai cerut sa lucrez in tine ca vrei sa devii ca Mine si cum vrei sa o faci daca la orice spun Eu tu te incapatanezi? Stiu ca te doare, stiu ca esti ranita, ma doare sa te vad asa insa vindecarea ta vine odata cu iertarea, cu renuntarea la a-ti aroga drepturi ce nu le ai, cu faptul ca ceri de la Mine sa le dau apa si paine la fel ca tie.
Iarta!
Nu judeca!
Roaga-te sa fie binecuvantati la fel ca tine cei ce iti fac zile fripte.
Rand pe rand am scos scheletele, la unele am plans cu atata amar, ...... a trebuit sa confrunt amintiri, sa iert, sa nu mai judec si le predau Domnului pe toate.
Doamne, m-am intalnit cu Tine la Golgota cand eram ca un cadravru umblator si infatuat de dadea pe dinafara, atunci mi-ai vorbit de dragoste, de iertare, de infiere. Am acceptat sa imi fie iertate pacatele prin sangele Lui Hristos si sa incep o viata noua. Si, ... cu orice pret vreau sa fiu a Ta. Chiar de asta inseamna curatenie generala in viata mea, lacrimi amare, ... iti dau Tie toate scheletele, toate cheile de la usile pe unde le-am dosit si ... care emana un miros de iti vine sa mori ....
Domnul lucreaza uneori prin oameni ce ii definesc ca dusmani sau din prieteni ce in secunda doi sunt cei mai vajnici dusmani ai mei si ma apuc de bocit si de intrebat de ce? Ca sa ma schimbe, sa ma prelucreze, sa ma rafineze, sa ma slefuiasca ... si de cele mai multe ori parca numai cu picamarul o face ...
Doamne, astazi cer din nou schimbare, cer din nou ca cu orice pret sa ma schimbi, sa ma transformi si stiu c-am sa bocesc, si-am sa urlu ... si am sa Te iau la intrebari dar constienta de ceea ce cer, vreau sa ma schimbi sa devin mai asemenea cu Tine.

7 comentarii:

kameluna spunea...

Parca ai scris special pentru mine aceasta postare...stateam la indoiala daca sa merg cu tine la biserica sau nu.Acum sunt aproape convinsa ca va fi bine Simt ca ai un suflet "ucigator" de sincer.Trec exact prin starile descrise de tine...(mai putin cu iertarea), eu iert usor dar exista un procent mic unde iertarea este , dar nu dispar reprosurile. Am atatea de schimbat la mine....atatea schelete de aruncat...

Cella spunea...

hei Cami ;) abia astept sa ne vedem face to face ;). Sunt atata de entuziasmata ;)

vyky spunea...

...până la apus de soare să fie totul splendoare,iar la pârîul Chedron să laşi totul sfărâmat;pentru harul Lui bogat să trăieşti mai minunat lăudând pe ÎMPĂRAT!

denisia spunea...

Cella, se pare ca treci prin perioada intrebarilor. Nu acum e cel mai greu.
Cand o sa ai raspunsuri o sa vrei sa nu fi intrebat atat de multe deodata.

elena marin-alexe spunea...

M-a surprins titlul tau, dar citind am inteles unde ai vrut sa ajungi...Doamne ai mila de poporul tau si schimba -ne atitudinea inimii.
Noapte buna draga mea!

Cella spunea...

Denisia ;)) mersi de avertizare .. voi acu asteptati sa am raspunsuri ca sa sariti in capul meu ? =))
Valeu ....

Cella spunea...

Elena, nu pot decat sa zic: Da Doamne trezire peste Romania si peste tot pamantul!