vineri, 7 mai 2010

banii nu cresc in copaci

Doamne ce fain ar fi daca mi-ai da bani sa imi fac o casa mare, adica spatioasa, cu ferestre mari. Cel putin una din ele sa aibe un geam din ala cu pervaz mare asa cum vad in filme, cu fereastra mare, sa pot sa ma asez comod pe acel pervaz ca sa vad cum ploua sau sa admir stelele. Apoi mi-ar placea mobila sa fie asa si asa, perdelele sa fie asortate cu mobila si covorul ... mai nou am vazut, tot intr-un film, un sistem care izoleaza camera fonic si un soi de perdele ce indeparteaza orice urma de lumina - nu-i asa ca ar fi fain sa am si eu asa? Si ... bucataria sa fie mare, cu tot felul de ustensile in ea .... si o terasa mare cu un leagan pe ea .... n-ar strica si un hamac, apoi o piscina cu gresia si faianta ce iti da impresia de cer cu stele - ar fi romantic nu?
Isteata fata sunt, nu? Nu-i asa ca si Tie iti place ce visez?
Aaaaah si o masina ... un Land Rover ar fi bine ... arata asa a masina puternica, impunatoare.
Si, daca tot imi dai astea ... ar fi bine sa faci in asa fel sa am si bani ca sa le intretin si la asemenea casa ar trebui ca si garderoba sa fie pe masura, de la case de moda, normal. Si toate astea ma vor face ocupata asa ca imi mai trebuie bani de restaurante pentru ca eu sunt curioasa din fire si ... au tot aparut restaurante cu tot felul de mancaruri noi si .... trebuie gustate si bunatatile lor, nu?
Apoi ... sunt o gramada de locuri extraordinar de frumoase pe care ar trebui sa le vad, .... e chiar necesar ... doar nu fac umbra pamantului degeaba ... prietenii mei le vad si eu nu?
Cella, trezeste-te ... e vremea pentru a trai in realitate . Oooooh, nuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu.
Inca de mica, pentru ca am plecat de acasa, a trebuit sa invat sa imi fac un soi de buget si nu primeam nimic daca il depaseam. Voiam ceva mai mult? Stiam raspunsul: munceste. Nu mergea scuza ca sunt inca la scoala, ca ... sunt copil. Asa ca am inceput sa Il iau pe Dumnezeu la intrebari de ce nu i-a facut pe ai mei bogati? De ce nu primesc bani fara numar ca sa ii cheltui pe ce imi tuna mie? Si ... cerul tace. Aaaaaaaaaaaah, taci nu? Atunci am inceput sa ii intreb pe ai mei de ce nu au muncit mai mult? De ce nu au plecat si ei in alte tari ca parintii altor colegi ce aveau bani oricand la ei si niciodata nu parea un lux nimic?
Mi-au raspuns ca au decis sa nu plece de acasa, ca eu sa cresc cu mama si tata. N-am inteles atunci ce voiau sa spuna, nici insemnatatea la ceea ce spuneau ei ... asa ca a trebuit sa imi inghit nemultumirea cu un raspuns pe care nu il intelegeam si visam in roz la viitorul meu.
Voi creste eu mare si-am sa devin bogata ... putred de bogata ... Daca le spuneam la ai mei imi ziceau ca se roaga sa nu ma asculte Domnul. "Ce fel de parinti sunteti voi de nu vreti fericirea mea?" "Niste parinti ce te iubesc si nu te vor nefericita". "Pai daca as avea bani, as fi nefericita?" "Da, pentru ca oricat ai avea, mereu ai vrea mai mult si mai mult si mai mult si mereu ai fi nemultumita". "Nu-i adevarat. Ce stiti voi?"
"Banii nu cresc in copaci", pentru ei trebuie sa muncesti ... din greu.
M-am intrebat de ce nu am devenit bogata asa peste noapte? Si cred ca Dumnezeu stie ca nu-s in stare sa am grija de bani ... Eu sunt omul ce ajuta banii sa circule si ... daca as fi bogata, i-as ajuta tare de tot. Asa ca ... nu imi da mai mult ... Ma scuteste de datorii si prostii.
Isus a spus "Cautati mai intai Imparatia Lui Dumnezeu si toate celelalte vi se vor da pe deasupra". Am vrut sa imi dea totul de pe deasupra si apoi sa caut Imparatia, sa Il caut pe El. Am crezut ca schimband ordinea sunt eu isteata ...
Cand insa am inceput sa imi fac timp sa stau de vorba cu Dumnezeu, casa aia mare si spatioasa cu tot felul de lucruri scumpe si asortate pare un vis comic, apoi nu stiu sa innot asa ca piscina o fi pentru cand voi invata sa fac asta, pana atunci ... nu e nici un pericol daca innot in cada. Nici masina nu am, insa am picioare sanatoase cu care ma pot deplasa.
Cautand Imparatia Lui Dumnezeu realizez ca visele mele de bogatana fandosita sunt comice, am realizat ca nu tusesc daca imi cumpar haine de la stand-uri, ca mancarea gatita acasa e sanatoasa si mai ieftina ca cea de la restaurantele noi si cu tot felul de specificuri, ca langa mine sunt oameni ce au nevoie de ajutor, ca banii se pot inmulti ca si uleiul vaduvei din Sarepta si ca haina nu se rupe pana nu am bani sa cumpar alta.
Am incercat sa jonglez cu zeciuiala cautand scuze, motive ... sunt saraca, apoi daca ii dau nu-mi ajung banii de mancare sau pentru cine stie ce ... insa cum imi plac provocarile, Dumnezeu mi-a aruncat una: "puneti-Ma la incercare".
Si L-am pus. Am ramas cu gura cascata de fiecare data .... minunile nu sunt specialitatea mea, sunt a Lui.
Chiar de banii ar creste in copac trebuie sa ii culeg, sa muncesc sa ii adun ... dar nu cresc si ca sa nu behai de foame, trebuie sa muncesc pentru ei, sa invat sa ii calculez, sa imi fac un buget, sa am grija sa nu ma indatorez ca sa mai adun si grija datoriilor pe capul meu.
Doamne, stiu ca ma defocalizez si caut celelalte lucruri ce mi se vor da pe deasupra in loc sa Te caut pe Tine, stiu ca tot ce pare stralucitor imi fac ochii sa se invarta in cap ca girofarurile de aceea Te rog, nu-mi da nici bogatie, nici saracie si nu ma lasa sa o iau pe aratura cautand cai verzi pe pereti in loc sa te caut pe Tine.
Vreau sa Te caut pe Tine pentru ca stiu ca Tu nu ma lasi sa ma nenorocesc in datorii si in tot felul de necazuri financiare sau nu.

10 comentarii:

denisia spunea...

Ai dreptate banii nu cresc in copaci. E mult de munca pentru ei si fiecare banut are un...pret.

Anonim spunea...

prima - minunile sunt pentru tine! le aştepţi zilnic ,aşa că eşti specială la a scrie minuni!! ba mai mult le trăieşi clipă de clipă!!
seconda- Domnul te iubeşte aşa de mult încât a dat totul -pe FIUL !!!
terza-îţi va da toate lucrurile aici,ba mai mult viaţa veşnică,şi dacă eşti mulţumitoare cu El în colibă aici jos vei fi şi-n palat satisfăcută de iubirea Lui... ce E mult prea mare în vorbe simple s-o descrii... succes azi... şi buni comentatori!

Cella spunea...

Denisia, asa de greu invatam ca fiecare banut are un pret ;(

Cella spunea...

Anonim ;)) imi place sa le vad, sa le scriu ;)si sa le traieeeeeesc;)

Anonim spunea...

Am în inimă atâtea lucruri... sunt clipe când simt că vorbele nu spun nimic.
Fericirea nu poate fi cumpărată cu bani şi dragostea nu poate fi dobândită cu forţa.
Când lacrimile curg dintr-o rană primită în inimă, brazdele pe care le sapă sunt frumoase şi nobile.
Rămasul-bun al speranţelor vârstei fragede are în asprimea lui salutară amărăciuni adânci.
A avea curaj este deosebit de important. Poţi pierde banii - e rău. Poţi pierde un prieten - e şi mai rău. Dar dacă ţi-ai piedut curajul - ai pierdut aproape totul.

Anonim spunea...

Un alt anonim spune:
Da, citim adesea cuvinte goale pe o pagina alba; nimic nu ne ajuta, nimic nu ne ridica... suntem pamanteni si oricat ne-am stradui sa depasim aceasta conditie, cat vom fi aici, nu vom reusi pe deplin. Stii, am intalnit multi oameni care afiseaza un zambet continuu, vor sa arate ca traiesc o viata de biruinta, dar la o discutie mai adanca, descoperi ca poarta in suflet aceleasi tristeti. Cred ca traim singuri, izolati intr-o lume aglomerata, cred ca ne-am putea purta poverile unii altora dar n-o facem, cred ca suntem, inca, prizonierii propriului destin. Saraci sau bogati, celebri sau anonimi, optimisti sau pesimisti, durerea ne insoteste pe fiecare. Ai putea s-o imparti cu cineva dar ... cine se ofera???
"profeti fara nume, cu glas inutil / si oameni cu zambet de zeu / dar nimeni pe drum sa inlature gheatza / din sufletul meu ..."

Cella spunea...

Anonim ... sinceritatea ta a starnit o furtuna in mine de numa ...
Pe al doilea anonim il stiu si mi-e prieten si ii multumesc ca ti-a scris ca se pricepe mai bine ca mine la incurajari.
Pe blog in fiecare zi risc sa fiu vulnerabila ... ce-ar fi sa dam masca jos si sa nu ne mai prefacem atata ca suntem fericiti? Asa, ne-am putea purta poverile si n-am mai fi niste marionete devastate ... vesnic zambarete.
Va provoc ...

... spunea...

Va asteapta un premiu pe blogul meu ...
http://ionelmesaros.blogspot.com/

Cella spunea...

Multumesc ffff frumos pentru apreciere.

kis spunea...

banii ca banii dar iubirea de bani asta e de rau!