"Ne asteapta vremuri grele". "Suntem in plina criza". "Someri, colaps" ... oameni ce isi pierd slujbele, disperare ...
Asta e realitatea in care traim. Pe deasupra sau in mijlocul crizei mai e boala, moartea, tradarea, dezastrele naturale sau produse de altii, disperarea musca adanc in inima si intrebarea: "Unde e Dumnezeu?" o aud din ce in ce mai des.
Ma confrunt si eu cu ele. Si pe mine ma afecteaza toate si nu numai un pic, insa am constientizat ca ma daca le las sa ma copleseasca intru intr-un fel de suparare, nu ii pot spune depresie ca nu e, ... incepe ficatul sa fiarba, pancreasul iar se mareste, capul imi crapa de durere .... si parca totul e sumbru si greu si negru ... Nemultumirea e in floare.
Ce se va intampla cu mine, cu ratele, cu ....? Ce sa fac? Cum sa ma descurc? Incep sa nu mai am incredere decat teoretic ca Dumnezeu e in control, incep sa cred ca ... si El e depasit de situatie ... ca raul predomina binele si pare a-l fi inghitit cu totul.
"Cand apare ingrijorarea dispare credinta" e o propozitie ce m-a socat. In momentul in care am inceput sa ma ingrijorez am inceput sa nu mai cred ca Dumnezeu e Suveran, nu mai e in control. Si, doar n-am sa stau asa fara sa ma ingrijorez? Ce se va intampla cu mine?
"Ajunge zilei necazul ei".
Da chiar asa, daca azi imi crapa ficatul de ingrijorare maine imi va fi bine? Nu.
Daca azi muncesc ca un rob, maine imi va fi bine? Nu.
Daca ma zbat, ma ingrijorez si sunt stresata de orice fac, ziua de azi sau de maine mai buna? Nu, in nici un caz.
Asa ca am decis.
Tata, Tu esti Suveran, esti in control, esti Cel ce stie trecutul, prezentul si viitorul, esti Cel ce stie lungimea vietii mele, Cel ce stie ce mi se va intampla, nimic nu Te ia prin surprindere si asta ma bucura enooooorm. Te rog frumos, ocupa-te Tu de problemele mele, de cele mari si mici, de cele grele sau mai usoare. Pe mine ma doboara si cele mici, mici de tot. Uneori fac din tantar armasar pentru ca nu pot controla lucrurile.
Ceea ce stiu e ca Tu mi-ai promis ca "copiii Tai nu-si vor cersi painea". Si eu sunt a Ta, adica copilul Tau.
Am vazut rugaciuni ascultate, am simtit mana Ta la lucru si am decis sa nu ma ingrijorez. Am decis sa nu las criza sa ma crizeze. Am decis sa cred ca esti Suveran. Orice s-ar intampla, Tu esti in control si daca Tu conduci viata mea, Tu cel ce stii drumul, eu de ce sa ma tem? De ce sa nu ma bucur de calatoria asta numita viata?
Oooo, ma bucur ca Tatal meu conduce lumea, si la fel ca un copil caruia ii radiaza fata de fericire ma bucur de apusuri, rasarituri, fluturi, nori, stele, prieteni, mancare, serviciu, de ceea ce am.
De cine si de ce sa imi fie teama cand Tatal meu e in control si conduce lumea?
5 comentarii:
Nu trebuie sa ne ingrijoram pentru ca Domnul nu ingaduie mai mult decat putem duce...orice incercare ne face mai puternici.
Am fost provocata sa ma gandesc si sa postez 10 lucruri care nu imi plac. Si pentru ca de anul acesta mi-am propus sa traiesc secretul multumirii, incercand sa gasesc un motiv de multumire chiar si in lucrurile neplacute, mi s-ar parea interesanta si clasificarea: 10 lucruri care imi plac. Ce spuneti? Raspundeti provocarii? Eu zic ca este bine sa fim multumitori si Biblia, de asemenea, pune accent pe asa ceva. Cei care vor sa raspunda provocarii, pot lasa un comentariu la mine pe blog, cu clasificarea celor 10 lucruri care le sunt cele mai placute sau pot posta pe blogul personal o astfel de clasificare.
Cata,
Octavia, teoretic nu trebui. Daca tu poti face asta practic eu cred ca deja ai aripi ;)
Octavia, teoretic nu trebui. Daca tu poti face asta practic eu cred ca deja ai aripi ;)
Catalina,
imi place provocarea ta, insa placerea e diferita de multumire;).
Sunt multumita si invat sa fiu multumita zilnic. Insa sunt lucruri ce imi plac si lucruri ce nu imi plac chiar de sunt multumita de ele ;)
Trimiteți un comentariu