luni, 10 mai 2010

cu capul in nori

Ieri am urmarit fascinata o fetita ce admira un gandac de noapte buimacit de atata lumina. Efectiv ii radia fata copilei, tresarea de cate ori gandacul ei se misca si cand acesta a incercat sa zboare, a zbughit-o de fuga si s-a asezat langa tatal ei. Toata scena m-a distrat si mirat in acelasi timp. Am devenit om matur si ... nu-mi place. Nu ma mai extaziaza multe lucruri, le iau ca bunuri necesare. Daca nu sunt cum vreau, bombanesc si ma acresc, serviciile necesare trebuie sa fie de inalta clasa si tot ce ma inconjoara trebuie explicat.
Multe minunatii ale acestei lumi imi sunt aduse pe tava, reduse la dimensiuni infime, scalate, cantarite, clasate ... le iau ca atare si nu ma mai mira ... mai nimic. Odata cu acumularea de informatii si in ultima vreme vizualul bate orice masura iar noi am devenit plictisiti de nou, de noi, de viata. Am decis acum cativa ani in urma sa nu ma mai uit la televizor. Imediat ce am luat decizia asta, cineva s-a oferit sa imi faca cadou un televizor imens. Am refuzat cadoul cat am putut eu de politicos insa persoana respectiva tot s-a suparat pe mine, efectiv nu voia sa conceapa decizia mea, voia sa ii fie acceptat cadoul indiferent de ce voiam eu. Orice informatie imi e pusa la dispozitie de canalele Discovery, Nature Chanel si sa nu mai spun ca Domnul Google pare imbatabil.
A venit in vizita, in Iasi, cel mai mic dintre nepoti la ora asta. Si pentru ca cumnata mea avea treaba in oras, l-am luat pana in Mall. Socata si incantata la final, am fost eu cred ca mai mult decat el. Era mirat de panoul imens de pe Mall unde se derulau clipurile publicitare, apoi de cascada facuta pe un perete din Mall, scarile rulante, McDonald`s cu servire ca in desene animate ... totul pentru el era fascinant, parcul de joaca amenajat pentru copiii a fost un colt de rai ...
Nu am putut sa nu fiu fascinata de bucuria cu care a savurat fiecare moment, efectiv traia momentul prin fiecare por ... a povestit zile in sir acele doua ore cat am stat in Mall.
Pe Muntele Sinai, am lasat grupul putin deoparte si am urcat pe o stanca mai inalta ca sa pot prinde peisajul mai vast, vantul imi biciuia fata, a trebuit sa imi pun gluga pe cap pentru ca soarele ardea puternic ... am incercat sa ma gandesc la Moise. Tocmai ni se aratase poteca pe unde au venit evreii si am incercat sa imi inchipui multimea de oameni, animale obosite, copiii plangand .... zgomotul ce ii insotea ... Numai ca eu eram imbracata bine, aveam papuci buni in picioare asa ca nisipul n-avea sansa sa imi intre in ei, ochelarii de soare imi protejau ochi de nisipul purtat de vant ... si puteam sa visez in voie.
Am savurat extaziata peisajul plin cu simplitate, frumusete si maretie in aceasta zona oarecum salbatica... as fi vrut sa tina clipa asta de extaz la nesfarsit insa ghidul a inceput sa ma strige aducandu-ma fulgerator in realitate.
Am devenit un om matur, informat si plictisit. Totul imi e explicat, documentat, cat mai amanuntit cercetat. Pana si pe Dumnezeu il avem indosariat si ma mi mir ca totul pare atata de monoton si plictisitor?
De cativa ani mi-am propus sa astept minuni, sa imi tin ochii deschisi ca sa le vad, sa ma provoc in a le urmari, in a ma bucura de ele, in a nu-mi pierde inocenta mirarii, extazierii, sa las muzica sa ma duca pe aripi, sa plutesc odata cu norii pufosi, sa admir stelele, sa plang vazand un gest de dragoste, de compasiune. Asta ma poate face catalogata drept "cu capul in nori" insa nu imi pasa, nu vreau sa devin sofisticata, plictisita, obosita de viata, atat de informata incat nimic sa nu mai faca inima mea sa tresalte ....
Doamne, vreau sa fac liniste ca sa Te aud, vreau sa inchid canalele de comunicare pentru a Te vedea, pentru a ma putea bucura de ceea ce-mi dai, de ceea ce pui langa mine, pentru a lasa inima sa se bucure. Nu vreau sa imi implinesti toate visele insa vreau sa traiesc o viata implinita cu vise naruite. Vreau sa raman la stadiul de copil si sa urmaresc fascinata un fluture colorat ce danseaza intr-un curent de aer cald in timp ce fata imi infloreste intr-un zambet ce face gura sa-mi ajunga la urechi.
Vreau sa ma bucur de Tine si nu prin informatii ci pe viu.

9 comentarii:

kameluna spunea...

AMIN.

Anonim spunea...

Sunt cu capul in nori...
Sunt cu capul in nori...
Sunt cu capul in nori...
Sunt topit dupa tine,
Ma simt de parca am renascut
Credeam ca este magie
Cand mi-ai dat primul sarut.
Se-ntampla uneori,
Ori de cate ori ma gandesc la tine
Ma gasesti printre nori
Cand mi-e tare dor si nu esti langa mine.
http://www.getalyric.com/mp3/lyrics/albums/3rei_sud_est-14069/cu_capul_in_nori-35813/

Cella spunea...

Mentionez ca nu sunt indragostita si nu asta e cauza pentru care sunt cu capul in nori.

Anonim spunea...

Cu cât urci mai sus, cu atât ţi se permite să faci mai multe greşeli. Când ajungi în vârf, dacă faci destul de multe greşeli, sunt considerate stilul tău.
Inteligenţa este un atu pentru femeia îndrăgostită care e destul de deşteaptă încât să o ascundă.

Cella spunea...

Cred ca nu ai inteles nimic din ce am scris eu ....

kameluna spunea...

Te chinuie rau de tot anonimul asta Cella, poate ca el e indragostit de tine , nu tu de el, ca prea vad ca insista...

Otniel spunea...

draga anonim,
Cu multa stima si respect te rog sa o lasi pe sora mea in pace! daca nu vrei sa te spun lui Tata nostru, fi cuminte! Atata timp cat esti cu capu'n nori nu te va baga in seama! eventual daca ne spui cine esti te te trimitem la plimbare direct si nu anonim. multumesc pentru intelegere!

rodica botan spunea...

Anonimul are probleme de indentitate...in primul rind. Nu stie cine este...Sint multi anonimi pe lumea asta...dar nu de anonim vroiam sa vorbesc. Ci de faptul ca mi-e dor de licurici. Si acum imi amintesc o seara undeva pe defileul Jiului...si vazduhul era plin...plinnn...de licurici.

Cred ca la cei 55 de ani ai mei, m-as comporta ca si fetita aia de care ai scris...

Dar te asigur...ca n-am sa ma port niciodata ca un anonim! Aia e grav!!! No way...
:)

Cella spunea...

Anonim ... e foarte posibil sa nu te fi inteles si daca e asa, imi cer iertare.
Am insa rugamintea la tine sa iti scrii numele ca sa stiu cum sa ma raportez la tine.
Te rog frumos de tot.