Ma iubesti?

Un eveniment din relatia Isus - Petru imi place in mod deosebit, e vorba de intalnirea de dupa inviere dintre Isus si Petru pe malul marii.
Petru era omul de baza al Lui Isus, asa nabadaios cum era el. Il vad promitand marea cu sarea, il vad martor la discutia de pe munte cu Moise si Ilie, Il vad aproape de Isus. In Ghetsimani scoate sabia si zbang taie urechea unui slujitor la fel de zelos ca el ... Dar Isus este prins, curajul lui Petru se topeste ca un bulgare de zapada si pe aici ti-i drumul ... Alearga prin boscheti urmarind de departe firul evenimentelor. Insa nu poate sa fuga departe de tot ce se intampla, asa ca vine in curtea Marelui Preot si o sluja il recunoaste iar el se uita cu dispret la ea si neaga ca l-ar sti pe Isus. Si neaga asa in stil mare ... dar in harmalaia aia apare Isus si se uita la el lung ...
Trece rastignirea, Il intalneste pe Isus in camera de sus insa ceilalti habar nu au cat de josnic se simte, cat de pustiit, ce furtuna e in inima lui ... se credea puternic, a crezut ca intre el si Isus e o relatie de prietenie insa cand Isus avea probleme, L-a negat, L-a parasit ... ce fel de om e?
Am auzit de Isus si ma aseman cu Petru - varianta feminina.
Isus, omul cu o idee ce revolutioneaza valorile, omul ce vorbeste de dragoste, omul ce se sacrifica ca eu sa fiu libera. El, Fiul Lui Dumnezeu coborat pe pamant. Imi place sa stau in jurul Lui ca asa si eu sunt in lumina, sunt vedeta. Dar vin probleme, dureri, necazuri si lumina nu mai e asa de frumoasa ... si-L neg vehement, in gand acuzandu-L ca-i vina Lui de vin peste mine toate astea, uneori o fac si cu voce tare... si inca ce tare.
Dar, El parca e amnezic. Nu pomeneste nimic de ce s-a intamplat ... se uita la mine si fata ii straluceste ... mi-i atata de jena mine ... ahhh, sa mor de rusine, daca as disparea ar fi superb ...
Si ca un facut, nu mai e nimeni aici. Nu mai e lume ce sa Il tina de vorba? Sa Il intrebe ceva, orice?
... sunt doar eu si El ...
Ma invita sa stau jos, comod si sa ma incalzesc ... ce vrea sa imi spuna? Imi va tine morala? Ma va izgoni de langa El? Ma va blestema? E si El un prefacut? De ce nu se deschide pamantul sa mor acum?
Ooooo, nu Te uita la mine ... Te rooooog ...
"Cella, ma iubesti?"
Mi-i atata de rusine ... imi bubuie capul, inima mi-i in galop .... Doamne, imi place de Tine, e fain, e aventura, e diferit, imi plac ideile Tale ... si debitez la prostii, ... si vorbesc verzi si uscate ... poate, poate a uita ce vrea sa imi spuna ....
Zambeste si imi cauta privirea.
"Cella, ma iubesti?"
Deja e grav ... El chiar vrea un raspuns ... ce sa ii spun? Doamne, Tu esti un prieten fain si stiu ca ma iubesti, imi place ca esti de treaba, ca ai grija de mine, ca ma protejezi, ca .....
Dar, cu coada ochiului vad ca El devine trist .... ca toata vorbaria mea goala si plina de fervoare il intristeaza ... asa ca tac.
"Cella, ma iubesti?"
Doamne, sunt atata de nesimtita, atata de plina de explicatii fara sens, ... da, Te iubesc insa mi-i teama sa spun asta public, mi-i teama de ceilalti, mi-i teama c-or sa ma creada nebuna, mi-i teama sa spun asta pentru ca nu Te vad, nu Te aud, nu Te pot atinge fizic. Pentru ucenici era usor, ei Te vedeau ... dar eu citesc si desi scrie romaneste, mi-i greu sa prind sensul, ma incapatanez sa nu il inteleg uneori ...
Insa ... Tu stii cat Te iubesc si cat de mult imi doresc sa nu-mi fie teama de nimeni si sa ma las iubita de Tine si sa ies din carapacea asta mizerabila si plina de bube si coptura ... vreau sa Te iubesc asa cum ma iubesti Tu ....
Da, Te iubesc.
Mi s-a acrit de indoiala, de teama de toate si nu-mi mai pasa de gura lumii, de parerea lor, nu-i treaba lor, mi-i sufletul sfasiat, rupt, mi-i inima franta si mi s-a scarbit de viata asta cu suferinta amara. Vreau sa Te iubesc oricare ar fi costul, oricare ar fi viitorul, vreau si sunt dispusa sa ma las schimbata.
Stiu ca o vei face pentru ca inima mea tresare la atingerea Ta.
Da, Te iubesc!