m-am logodit si ma duc ACASA

Inainte de a implini cinci ani, bunicul de pe tata a murit. Imi placea sa merg la el ca imi dadea dulciuri, le pastra pentru mine. Cand deschideam poarta si intram in curte il vedeam iesind din casa, efectiv fata i se lumina, ma lua in brate, ma pupa si ma luptam cu el ca avea mustata si ma intepa iar el radea de mine de numa.... Negociam ca stau la el in brate numai daca imi da dulciuri si ... el intra in mintea mea cu toate ca stia ca eu stiam unde tine toate dulciurile.
Intr-o seara, unul dintre verisori mi-a adus o ciocolata mare cu invelis albastru si cu un pod frumos desenat pe ea. Eram la bunicu in vizita si el a inceput sa ma tachineze ca ar vrea niste ciocolata. I-am spus ca nu vreau sa ii dau, ca ii a mea, are si el una si sa si-o manance pe a lui. Dar el o tinea una si buna. ...plangand, am rupt cat am putut de incet invelisul la ciocolata ca sa nu rup imaginea si o bucatica mica de ciocolata i-am dat-o bunicului. El i-a rugat pe toti sa iasa afara si m-a luat langa el, mi-a sters lacrimile, m-a pupat si mi-a spus ca ma iubeste atata de mult si mi-a dat de langa el o alta ciocolata tot asa mare dar cu invelisul rosu, iar bucatica care voiam sa i-o dau lui, mi-a zis sa deschid gura si sa mananc eu ciocolata. Eram atata de fericita ...
In acea noapte bunicu a murit.
Mi s-a explicat ca e in cer, ca e la Domnul Isus insa cum sa fie in cer cand eu il vedeam in cutia asta mare si urata si in camera asta unde e frig. De ce toti plang? Bunicu facea tot felul de farse si ma asteptam sa se ridice si sa inceapa sa chicoteasca asa ca o bateam pe mama la cap sa imi spuna daca asa va face. Mama imi facea semn sa tac. A venit tata, m-a luat in brate si m-a dus langa sicriu. La ureche l-am intrebat daca pot sa pun mana si mi-a zis ca da. Soc total, bunicu era rece. Acolo, la capul bunicului am inteles o realitate a vietii si anume moartea. Trupul ramane aici, dar sufletul pleaca. "Daca Il iubesti pe Isus si accepti ca a murit pentru tine atunci vei merge la El, te vei intalni cu bunicul."
Intre timp, unchi, matusi, ceilalti bunici, verisori, prieteni, apoi tata au plecat ACASA.
E usor de vorbit de iad ... daca o zi e grea sau vreau sa povestesc ceva ... cosmar, iadul pe pamant; adica durere, necaz, te sufoca durerea, regrete, lacrimi, gemete de durere .... Dar despre cer? Ce pot sa spun despre cer? Cine e in cer? In Vechiul Testament, poporul evreu este tratat ca sotie a Lui Dumnezeu dar Noul Testament schimba lucrurile. Vine Isus, traieste printre evrei si neamuri (adica si alte nationalitati), moare si invie si pleaca numinadu-i pe cei ce vor crede in El, mireasa. Adica eu dupa ce am crezut in El mi-a devenit logodnic.
Daca sunt intrebata cine e Isus, imi e usor sa vorbesc in termen de Mantuitor, Salvator, eliberator, Fiul Lui Dumnezeu, Cuvant. Insa Logodnic? ... suna ciudat si oamenii se uita repede unde e usa. Isus se va intoarce sa isi ia Biserica, adica pe toti cei ce cred in El. Pavel, explica clar ca suntem logoditi cu El si ... daca Il vad Mantuitor, Fiul Lui Dumnezeu Il tratez cu respect, cu cinste insa ... nu Il iubesc ... mintea nu poate concepe prea multe ... dar inima a inteles mai bine ce e cu Logodnicul si citind ce scrie in Biblie despre El, L-am lasat pe Duhul ce L-a trimis Dumnezeu in mine dupa ce am acceptat ce a facut Isus sa imi vorbeasca despre El, sa imi spuna si despre El ca logodnic. La inceput ma distram ... eu sunt umana, cum sa imi fie El logodnic ... sa ma iubeasca ca un logodnic ... Ok, se intoarce dupa biserica, eu fac parte din ea ... dar ca logodnic? ...
Isus nu ne trateaza la gramada, ca pe un sac de cartofi ... ci individual, pe fiecare in parte, vorbeste cu mine, imi pregateste un loc, .... mie adica Cellei ... wow, ce taaaaare.
Adica ... cerul e casa unde voi pleca sa imi intalnesc logodnicul? In cer ma voi intalni cu Tata - Dumnezeul cerului si al pamantului si cu Logodnicul Meu. Interesant e ca ... datorita lui Isus eu pot vorbi cu Tata, insa mi-i greu sa gandesc la El in termeni de logodnic ... pentru ca suna ciudat pentru mintea asta ... ingusta.
Inima insa imi zice ca-s bleaga, ca ea stie cine ii e logodnic si ca Il iubeste si se cearta cu mintea mea despre asta. Ma trezesc ca mi-i dor de cer, mi-i dor de Tata, mi-i dor sa Il vad, sa Il aud si sa imi cunosc Logodnicul.
Vreau ACASA.