luni, 24 mai 2010

am nevoie de Tine

Traiesc intr-o lume reala, insa aud povesti ce par desprinse din ireal, din cosmaruri si sunt socata, muta. Unii din cei ce povestesc sunt prieteni de-ai mei, unii sunt simple cunostinte, unii sunt straini ... dincolo de masti, de zambete afisate cat mai estetic, dincolo de un comportament cat mai corect, cat mai moral se ascund inimi frante, ranite, se ascund strigate si urlete ale inimiii.
Unde era Dumnezeu cand mi s-a intamplat trauma, abuzul (fizic, verbal, emotional), tradarea, ....? De ce mie? De ce o viata de suferinta, singuratate, parca una de blestem? Daca eu am incercat sa traiesc frumos de ce m-a lovit boala asta ce ma desfigureaza, ce ma transforma in monstru, in cadavru?
Nu stiu ce sa raspund, efectiv cuvintele parca s-au evaporat, mintea e ca o foaie alba de hartie.
Ma gandesc la femeia samariteanca. Fusese casatorita de cinci ori - ma rog, cinci barbati a avut. Vine la fantana cand toata lumea sta la umbra, in casa pentru ca e respinsa de femeile din cetate, e blamata pentru felul ei de viata, privirile ucid, vorbele sunt cutite infipte bine in inima ei fragila, barbatii se mustacesc cand o vad si o dispretuiesc ... copiii au fost invatati sa o evite ... e o renegata, se simte blestemata ... face umbra pamantului degeaba ... oooooof si la fantana e un barbat. Atata a sperat sa nu fie nimeni, sa nu trebuiasca nici macar sa faca conversatie de convenienta ...
Dar, bine ca e un strain ... sa speram ca nu va cere nimic, nu va zice nimic ...
Numai ca strainului ii este sete si ii cere apa. E evreu dupa cum arata si evreii ii considera caini pe samariteni. Acu si el cerandu-i apa ii arata dispretul? De ce fugi de aia nu scapi? Insa strainul asta nu pare a fi dispretuitor ... ba chiar pare politicos, pare diferit ... si vorbesc de apa, de Dumnezeu, de apa vietii, ... viata ei e adusa in discutie socant, insa nu in asa fel incat ea sa fie acuzata, ofensata ...
Strainul asta ii stie inima, stie dorurile ei, pare a ii intelege durerea ... pare ca sinte inima ei ranita, aude strigatele si urletele inimii ei ... La sfarsitul convorbirii, intreaga cetate arata respect celei ce plecase cu cateva ore mai inainte vai de steaua ei dupa apa.
Ma uit la David si il gasesc uneori atata de fericit vorbind cu Dumnezeu, plin de pace de parca e un copil satul si proaspat spalat si schimbat. Dar il vad si cu inima tremurand, cu inima franta, urland de durere ... si cauta disperat ajutor iar ajutorul dat de cei din jur nu e de nici un folos, pare ... inexistent.
Inima nu isi gaseste mangaiere in raspunsuri de genul: habar nu am ce sa spun, nu stiu de ce se intampla astea cu tine si ... altele la fel. Inima cauta si urla dupa ajutor ce nu e gasibil in uman, in real. Are nevoie de ajutor din afara, are nevoie de mangaiere, pace, alinare, iertare, raspunsuri ce nu se gasesc in real, in uman ci le gaseste numai la Dumnezeu.
Vreau sa te vad Dumnezeule, vreau sa Iti vorbesc ... am atata nevoie de Tine, am atatea intrebari, am atata nevoie de raspunsuri ... atata nevoie de Tine! Unde esti? In cer? Eu vreau sa fii aici cu mine, sa imi raspunzi, sa ma iubesti, sa ma alini, sa vorbesti cu mine, sa linistesti inima mea asa cum a facut Isus cu marea, sa vindeci inima si trupul meu, sa Te simt ...
Da, imi esti Tata ... vreau sa Te vad, vreau sa Te aud, vreau sa Te cunosc ...

8 comentarii:

A.Dama spunea...

Cella,
Ar trebui sa citesti cu atentie comentariile mele (alea lungi :D) de aici:

http://adamaica.wordpress.com/2010/05/16/psalmul-139-recitat-de-marcel-iure%C8%99/

Un posibil raspuns la postarea ta este ca: atunci cand sufletul nostru vrea sa faca bine, o dam in bara uneori, suntem raniti. Cand facem ceea ce facem cu mandat, atunci El incaseaza loviturile... Trebuie sa stim unde suntem in raport cu Voia... Dumnezeu nu e nedrept, dar noi prea tinem la dreptatea noastra, care nu poate fi decat nebunie. De-aia iese El in lumina proasta, fiindca noi stim mai bine. :(

Cella spunea...

A.Dama,
nu L-am pus intr-o lumina proasta insa uneori asa as vrea sa ajung acasa, sa se termine totul ... sa nu mai am nevoie de explicatii, de ... lamuriri ;)

kameluna spunea...

Cella, te simt trista si dezamagita... Daca tu care esti atat de plina de duh sfant esti asa...eu ce sa mai spun?! Si totusi stiu ca la capatul rabdarii e intotdeauna o rasplata. Eu am atatea intrebari la care nu am raspuns,am atatea temeri, am atata grija sa nu fac ceva gresit. Stiu ca undeva gresesc dar nu stiu unde...sau poate ca stiu dar nu vreau sa recunosc. D-zeu sa te binecuvanteze!

A.Dama spunea...

Cella,
Sigur am zis-o cu o tenta de a generaliza - care poate fi sanctionata, pana la urma.
El oricum e intr-o lumina buna, de fapt in cea mai buna lumina... e chiar Lumina, iar noi nu putem schimba asta.
Eu ma gandeam ca zicem despre El ca e nedrept, fiindca ni se "pare" drept sa nu existe atata suferinta si, mai ales, sa nu sufere cei buni, cei dragi, inocentii. Intrebandu-ne cum accepta Dumnezeu asa ceva, cum ingaduie El, care-i bun prin Sine, sa moara copii nevinovati, sa fie batjocoriti chiar cei ce-L cauta cu toata inima, ne-am putea invarti intr-un cerc vicios.
Dumnezeu ne vrea binele, invariabil. Diavolul e cel ce ne vrea raul. Dumnezeu ingaduie sa se intample raul, fiindca are un plan si le vede toate in perspectiva, asa cum noi nu putem vedea. Daca atunci cand Il vedem pe El nedrept, am spune: Tu esti drept, Cel rau cauta sa distorsioneze adevarul in ochii nostri (in mintea si inima noastra), atunci am sti in adevar cu cine ne luptam.

De-ai avea idee de cate ori si cati spun la fel: "sa se termine totul"!!!
Brrr!

:)

Kameluna,
Daca avem duhul sfant, nu inseamna ca suntem mai putin oameni. :)

elena marin-alexe spunea...

Unde esti? In cer? Eu vreau sa fii aici cu mine, sa imi raspunzi, sa ma iubesti, sa ma alini, sa vorbesti cu mine, sa linistesti inima mea asa cum a facut Isus cu marea, sa vindeci inima si trupul meu, sa Te simt ...

Mangaietorul, adica Duhul Sfant poate sa faca conexiunile cu Tatal deoarece Duhul Sfant este puterea.

Cella spunea...

Kami, nu-s nici trista, nici dezamagita ;). Insa, de fel sunt intrebacioasa si caut raspunsuri si nu ma multumesc cu nimicuri. Asa pot descoperi mai mult, asa pot afla cine e Tatal meu ;)

Cella spunea...

A.Dama,
uneori e greu sa accept ca tot ce pare rau, poate fi bun si tot ce pare bun este de fapt rau si asta pentru ca uit ca eu nu vad TOT, nu cunosc TOT ci sunt subiectiva cat incape. Mi-i greu sa accept dreptatea Lui cand scade confortul meu.
Nu vreau acasa numai ca sa scap de durere, suferinta ci pentru ca mi-i dor de El ...
Stiu ca suna ciudat pentru ca e ca si cum L-as fi cunoscut si acum as vrea sa ma intorc la El.
Dar ... vreau sa Il cunosc, aud, vad pe Cel ce m-a iubit, ma iubeste si ma va iubi, pe Cel ce a pus pret pe mine, pe Cel ce m-a infiat, pe Cel ce m-a logodit ;)

Cella spunea...

Elena,
de acord cu tine insa daca nu iti pui intrebari, daca nu te framanti, sincer nu stiu ce conexiuni poti face - eu una nu le pot face.
Duhul sfant ma ajuta sa conexez lucrurile punandu-mi intrebari - asta in cazul meu, in al altora sa raspunda ei personal.