gandindu-mi gandurile

Cand eram copila si numai intrebari imi treceau prin cap, mama imi spunea: "lasa-ma sa imi gandesc gandurile". Asta insemna sa mai tac si eram asa disperata ca mama atunci avea chef sa isi gandeasca ea gandurile ei ... Ma intrebam ce ganduri are mama, ce e asa de gandit?
Meditatia am asociat-o cu yoga si practici de intrari in absolut, de goliri a mintii si am fugit de ea. Cand insa oameni cu capul pe umeri si picioarele pe pamant mi-au explicat ca meditatia inseamna ca iti iei timp, sa te opresti din tumult, din viteza cu care imi turez zilele si sa stau de vorba cu Dumnezeu, sa Il cunosc, sa Il ascult, sa contemplu creatia, sa Il las sa ma linisteasca .... s-a facut lumina. Aaaaaaha, adica nu inseamna ca imi golesc mintea si sa cred ca transced in nu stiu ce lumi ci sa mi-o umplu cu Dumnezeu, sa gandesc dincolo de piciorul broastei, dincolo de telenovele, moda, banal, pueril, vulgar ....
Am ramas fascinata cand am citit biografia unor oameni ce isi luau cate 40 de zile de cateva ori pe an de post, rugaciune si meditatie ... Oameni pe care Dumnezeu i-a schimbat, prin ei Dumnezeu a schimbat atatea vieti ....
Prietenii mei rad de mine ca eu numai printre ganduri sunt dar ... deciziile trebuie gandite, analizate, noi lucruri contemplate, conexate, dezbatute .... descoperite.
Dar ca sa fii provocat la discutii mai profunde ai nevoie de oameni ce gandesc profund sau sa iti creezi un partener de discutie imaginar. Ma simt binecuvantata avand langa mine prieteni si oameni provocari. Am un prieten, un om foarte destept ce imi spune ca nu poate vorbi cu oricine. Il cert si-i spun ca nu e normal sa nu vorbeasca cu oamenii, ca unii sunt mai dotati, altii mai putin, ca trebuie sa acorzi o sansa si celui ce ... nu poate conexa mai mult. El insa imi spune ca nu poate. Imi place cand pornim o discutie si in timp ce el se tine de  teorie eu apar cu partea aplicabila vietii si de aici ne "certam" si el se agita iar pe mine ma pufneste rasul cand il vad "agitat ca un Pepsi".
Banuiam o idee insa recent am gasit-o scrisa si de aici am dedus ca banuiala mea e de fapt o realitate. Am cerut schimbare in viata mea, am cerut Domnului sa ma schimbe cum vrea El insa ca si in Caragiale "fara sa se schimbe nimic". Atunci intervine Dumnezeu mai aspru si mai dur si inlatura pe cei ce m-ar defocaliza de la schimbare, mi-ar impiedeca cresterea si asta ma face sa ma asez in fund si sa bocesc. Uneori insa izolarea e si mai mare ... pana cand raman numai eu cu El, fata in fata, fara loc de intors pentru mine. Nu e nimeni care sa ma perturbe, care sa ma defocalizeze ... legaturile par moarte cu prietenii, cu cei din jur .... iar eu sunt la "framantat" .... Parca as fi cazonac. Si pentru ca am framantat cozonac stiu ca cu cat il framanti mai mult, cu atata e mai pufos, mai frumos ...
Ce discut? Despre ce? Dupa cate discutii pot spune ca si ucenicii ce s-au intalnit cu Isus pe drumul Emausului: "Nu ne ardea inima in noi cand ne vorbea pe drum si ne deschidea Scripturile?" Luca 24:32. Ce parteneri de discutii am? Ma provoaca sa Il descopar pe Dumnezeu mai mult? Ma lasa sa Il vad prin ochii lor? Imi deschid orizonturi ce pana atunci pareau inchise? Sau banalul, barfa, despicatul in miliarde a cunostintelor ne sunt discutiile? Moda, trendul, politica, criza, mondenul si cine mai stie ce subiect imi ocupa si imi pierd timpul?
Doamne, asa multumesc pentru oamenii si prietenii provocari ce i-ai asezat langa mine, pentru cei ce ma scutura bine ca sa gandesc, ca sa vad, pentru cei ce cu frumosul ma indeamna sa visez, sa cercetez, sa patrund dincolo de obisnuit, de palpabil, de cuvinte, de idei ...
Multumesc pentru comorile ce le-ai asezat sa ma slefuiasca si sa ma ajute sa ma ridic din noroi si sa ma inalt.
Multumesc pentru ca de la ei am invatat ca valorile nu sunt idei absolute ci sunt realitati traibile, caracterul nu e o definitie ci e o lupta cu tine insati pentru slefuire si bataliile din care am adanci cicatrici sunt de fapt victorii nebanuite de multi. Multumesc pentru indemnuri, pentru ca ma scoti din tumult, din viteza, din banal si ma provoci sa ma inalt si nu numai pe varful degetelor ...
Imi gandesc gandurile ....