munca intre blestem si binecuvantare

Nu-mi plac colegii, seful, ceea ce fac e plictisitor, sub nivelul cunostintelor mele, unde am fost mai inainte era la fel, am aplicat in alta parte insa nu sper ca situatia va fi alta, nu-mi place cu cat sunt platit/a, as vrea o slujba de vis ... nu stiu cum e aia insa pe aia o vreau ...
Cand aud astea imi vine sa rad in hohote dar trebuie sa dau din cap si sa ma uit compatimitor.
La noi acasa, munca nu a fost optionala asa ca nu mi se pare anormal sa muncesc, sa invat sa fac alte lucruri de care nu stiam. Cred ca primii bani i-am castigat vanzand visine apoi diverse fructe sau faceam servicii oamenilor ce ma plateau. Asa am invatat valoarea banului dar chiar si asa mama rade de mine si imi zice ca la mine banii nu stau mult, eu ii ajut sa circule iar eu ii raspund ca asa nu mai am grija lor.
Uneori mi-ar placea sa ma teleportez in timp si sa il vad pe Iosif. Crescut in puf, preferatul tatalui, intr-un fel si al Lui Dumnezeu, era superior fratilor prin faptul ca il ducea capul la mai mult insa asta i-a devenit repede blestem si nu binecuvantare.
Invidia ii face pe fratii lui sa il vanda si ajunge sclav in casa lui Potifar. Banuiesc ca la Iacov acasa avusese sclavi ce ii indeplineau dorintele numai uitandu-se la el. Acum devenise unul dintre ei. As vrea sa stiu ce gandea, cata autocompatimire era in inima lui ....
Eram in vizita la cineva acasa ce avea servitori si m-am dus la bucatarie sa imi spal ceasca de cafea. Servitoarea a inlemnit cand m-a vazut spaland cana. A venit ca arsa sa imi ia cana si sa o las o spele. I-am explicat ca e ok, pot sa fac asta si singura. Ceva mai tarziu, se chinuia sa mute ceva si am ajutat-o ... nu-i venea a-si crede ochilor. Insa dupa asta, cand ma vedea un zambet imens ii lumina fata.
E ceva in istoria lui Iosif ca un fir rosu: Domnul era cu el. Era cu el cand spala podelele lui Potifar, cand cine stie ce sarcini avea si isi inneca plansul ... Insa nevasta lui Potifar a inceput sa ii faca ochi dulci acestui tanar ce pare batut de soarta. El o refuza si iese o poveste ce il arunca in inchisoare. Se pastreaza curat, refuza avansurile sexuale ale sefei lui si i se arata directia inchisoare.
Stiu o gramada de povesti de sefi si sefe ce abuzeaza de subalterni, unii din ei si sexual ca se spune despre asta sau nu. Sunt chemati sau chemate sa li se spuna ca sunt concediati sau accepta sa se culce cu seful/sefa. Unii/unele cedeaza. Uneori ... sunt violati si amenintati ... si asta in lumea noastra, in zilele noastre, cu oameni de langa noi ...
Iosif refuza si sta o vreme in puscarie ... mandria lui, aerele lui de superioritate sunt consecvent reduse la tacere ... se pare ca merge din lac in put. Si totusi, Domnul era cu el.
Prietenii mei plecati in alte tari mi-au tot spus sa plec si eu din tara, sa caut un loc de munca unde voi fi platita bine, unde e drept ca voi incepe de jos ... dar cu munca se ajunge si la mai bine. Cu bani as putea pleca si eu prin lume, as putea vizita lumea asta mare, mi-as putea permite diverse lucruri ... Incet, incet vine nemultumirea, parca nici apa nu mai e buna. Apoi unii parca au fost alaptati cu nemultumire si accentueaza amarul ce-l porti in suflet si te miri cand si cum a disparut bucuria, pacea. Nuuuuuu-s.
Ca si copil al Lui Dumnezeu stiu ca Domnul e cu mine si cand e greu si cand sunt presata de termene, situatii, probleme de orice natura. Ingerii se inghesuie sa ma vada cum reactionez si actionez, Domnul se uita la mine cand strang din dinti si nu raspund cum nu trebuie, cum sunt responsabila de lucrurile ce mi-au fost incredintate si nu dau cu ele de pamant.
Oricare mi-ar fi slujba, oriunde as fi si orice as face nu trebuie sa uit ca Domnul e cu mine, asa mi-a promis cand am spus: "Da Doamne! Vreau sa fiu a Ta". Munca a fost data ca si blestem pentru neascultare, dar daca nu muncesc voi behai de foame, asa ca nu am alternativa.
Si poate ca colegii mei sunt cu mult inferiori, si poate ca nici sefii nu sunt atata de extraordinari, si poate ca ar trebuie sa fiu platita cu mult mai bine, si poate ca avansurile sexuale sunt la ordinea zilei, si poate ca imi mananc painea imbibata din greu in suferinta si poate ca ar trebuie dupa cum visez si vreau sa am servitori care sa imi sufle si nasul daca s-ar putea ... care mi-i atitudinea? Domnul impreuna cu o gramada de ingeri se inghesuie sa ma vada la locul de munca. Domnul ma vrea stralucind pentru El, nu vorbind ci traind. Daca vreau, munca e un blestem. Daca vreau, munca e o binecuvantare pentru mine insa una de care nu sunt constienta pentru altii.
Acum, aici langa mine e Domnul si ingerii inghesuiti sa ma vada zambind, spunand o vorba bune, fiind multumitoare, responsabila, cinstita, amabila, vesela .... si lista continua ....
Doamne, vreau sa fii mandru de mine, multumit si refuzand autocompatimirea, avansurile, mita si ramanad cinstit angajat uneori mi-ar placea sa aud ingerii aplaudandu-ma daca s-ar putea ...