sâmbătă, 8 mai 2010

o femeie ... de poveste

In anul 2008 o batranica de 98 de ani pe nume Irene a murit. Dincolo de banalitatea acestei morti, Irene, in timpul celui de al doilea razboi mondial, fiind de etnie poloneza, a cerut permisiunea sa lucreze in Lagarul de concentrare pentru evrei din Varsovia ca si croitoreasa sau femeie de servici. Mai tarziu s-a dovedit a avea un motiv bine intemeiat: aflase ce intentii marsave aveau nazistii cu copiii evreilor. Asa ca, zilnic, ea scotea copiii supusi pieirii intr-o cutie de unelte sau un sac de panza groasa (pt copii mai mari) pe care le cara cu ea intr-un carucior! De asemenea, mai avea un caine dresat sa latre ori de cate ori era nevoie sa intre si sa iese din lagar, dar mai ales pentru a latra ca sa acopere scancetele copiilor ascunsi in carucior! Soldatii nu banuiau nimic pentru ca era germanca (Polonia fiind sub ocupatia Germaniei, cetatenii acesteia erau considerati germani) si nu aveau nimic impotriva cainelului! In tot acest timp ea a reusit sa smulga din gheara mortii 2500 de copii sau bebelusi. Totusi ea a fost prinsa si a fost batuta cu bestialitate de compatriotii sai, fiindu-i rupte in bataie bratele si picioarele.
  Irene a tinut o evidenta a tuturor copiilor salvati de ea, carora le scrisese numele intr-un jurnal inchis intr-un borcan si igropat in spatele casei ei. Cu ajutorul acestuia ea a incercat sa localizeze parintii copiilor care au supravietuit la sfarsitul razboiului si sa le reuneasca familiile, dar majoritatea fusesera ucisi in camerele de gazare naziste. Astfel ca toti copiii care au fost salvati de ea au fost plasati in familii adoptive sau case de copii.
In anul 2007, Irena a fost nominalizata pentru Premiul Nobel pentru Pace, dar nu a fost aleasa ca si castigatoare.  In schimb a castigat un anume domn pentru un banal slide show legat de Incalzirea Globala.

3 comentarii:

vyky spunea...

.....sigur are un alt premiu asigurat acolo Sus unde Cineva a vegheat peste acei copii să fie scăpaţi din lagărele morţii .... şi pentru Cella este un premiu dar nu pe bloguri efemere ,ci tot acolo Sus unde Cristos e Rege!

Cella spunea...

asa m-a impresionat povestea femeii asteai care ... lucra sub acoperire ca sa salveze copiii astia

denisia spunea...

Deosebita poveste. Putini u curajul sa faca ce este bine si corect. Faptul ca nu sunt rasplatiti sau recunoscuti de ceilalti nu trebuie sa ne mire. Oamenii prin natura lor sunt egoisti.