inotand in iubire

Doamne imi place ca ma iubesti, imi place ca ma ierti si e atat de bine, ma eliberezi. Multumesc pentru ca L-ai trimis pe Isus sa moara pentru mine, sa invie, sa biruie moartea, sa ma aduca la viata. Dar, am o problema Doamne ... nu pot iubi. Nu cumva ceva ii gresit, stramb in mine? Si ca sa fie si mai cumplit Tu pui standardul iubirii atat sus. "Iubiti-va unii pe altii cum v-am iubit Eu, pana la moarte si inca moarte de cruce". Sa iubesc pana la a-mi da viata? Sa iubesc cand nu merita? Sa iubesc cand ma calca in picioare, cand demnitatea, mandria, reputati mi-i praf? Sa nu ma razbun? Sa iubesc? Adica nici macar in gandurile mele sa nu il blestem, urasc? Sa iubesc cand sunt sufletul mi-i sfasiat? Dar ... nu pot, ... e prea mult ....
"In vechime porunca era: sa nu ucizi iar Eu va spun ca cine spune fratelui sau prostule, este un ucigas".
Dar, eram nervoasa, Tu nu vezi ce mi-a facut? Trebuia sa tac? Sa nu spun nimic?
"Samanta de rautate, razbunare, gandul plin de manie cand apar in inima ta, scoate-l. Timpul n-o acopere, ucide, rezolva ci o face sa duca la crima. E doar la un pas distanta. Iubeste!"
Sa iubesc? Sa iubesc .... sa iert, sa iert prefacandu-ma ca nu aud, sa iert cuvintele, faptele, greselile, sa iert .... Doamne, de una singura nu poooooooooooooooooooooooooooooot. Am nevoie de Tine, am nevoie sa las Duhul tau sa ma schimbe, am nevoie de putere se la Tine ... Te rog ajuta-ma!
"Cella nu lasa invidia sa te intristeze, iubeste. Nu lasa gandurile de ura, razbunare sa isi faca cuib. Nu lasa ambitia sa te duca la manie, la vorbe grele, nu lasa in inima ta rautate, manie, viclenie, dispret .... Iubeste."
Doamne, era usor daca spuneai respect. Nu era implicata inima, era numai mintea insa .... cand clocotesc si sentimentele o iau pe aratura trebuie sa pun mintea sa isi faca treaba ca ea e logica si drastica. Mintea e cea ce trebuie sa conduca inima pe drumul cel bun.
Sa iubesc! Iubind pe cel ce nu merita, intr-un fel mor fata de mine si invii iertand, uitand, iubind. Iubind devin ca Tine ....
Doamne, am mai gandit si am realizat ca si eu dau cu bata in balta, si eu gresesc, vorbesc anapoda, fac gesturi fara sa le gandesc, actionez uneori gresit de parca mi-as fi lasat creierul in concediu si cand fac asta as vrea sa fiu iertata, as vrea sa mi se arate mila, indurare .... iubire.
Si stii, cu Tine alaturi e mai usor. Uitandu-ma la Tine, gandind sa iubesc pana la moarte, lasand Duhul sa ma invete, mustre, sfatuie nu e chiar atata de imposibil ... chiar de e greu uneori de numa ... nu-i imposibil.
Vreau sa iubesc! Vreau sa iubesc! Vreau sa iubesc!