Goldana a fost unul din animalele cele mai iubite de noi, cred ca era si cand m-am nascut eu - nu sunt sigura - insa ... multi ani a trait la noi. Era o vaca balaie cu pete albe, cu niste ochi mari, frumosi si blanzi ...
Cand trecea cireada, deschideam una din porti si ma urcam cu un picior pe o poarta si cu unul pe cealalta iar Goldana intra si se oprea la mijloc ca sa ma asez pe ea - ca pe un cal, apoi trebuiau facute niste miscari ca sa inchidem poarta si triumfatoare sa mergem pana la iesle - cam 50-75 de metri. La iesle, lasa gatul in jos ca sa cobor ca pe topogan in iesle si sa o leg, cred ca aveam intre 6 si 8 ani si isi lipea gatul de mine ca si cum m-ar fi imbratisat si astepta linistita sa o leg.
Daca jucam ascunsa cu fratele meu, ma duceam si ma asezam in spatele ei, iar ea rumega linistita de parca eu nici nu eram prin preajma sau daca manca la iesle, cand Sorin era in preajma lua fanul si il foia sau il rascolea numa ca el sa nu isi dea seama ca eu eram ascunsa in fan ...
In timpul verii, impreuna cu Sorin trebuia sa gasim iarba pentru ea si pentru miei si daca zaream cireada, ne apucam de strigat: Gooooooldaaaanaaaaa!
Era dezastru pentru vacari, ciulea urechile si efectiv nu o puteau tine ... oricat ar fi alergat dupa ea, ... venea acasa.
Intr-un an a fatat mai tarziu si i s-au dislocat soldurile si a ramas paralizata. Au chemat doctorul, veterinarul ... s-au sfatuit ... au plans vazand-o asa ... eu nu intelegeam ce se intampla si de ce nu se ridica sa isi hraneasca puiul ... iar daca stateam langa ea sa o mangaii ii curgeau lacrimile (mama poate spune ca e asa)... A trebuit sa o dea la abator si noi am ramas plangand acasa dupa ea ... iar tata ne-a povestit ca dupa ce au terminat actele si a mai mangait-o odata a plecat mai mult plangand iar Goldana a inceput sa raga atata de sfasietor, ca si la ceilalti le-au dat lacrimile ...
Daca ma gandesc la Goldana, realizez ca nu ascult ca ea, ca ma cred desteapta, invatata, educata, tentata sa cred ca Biblia nu mai are relevanta, ca dupa atatia ani ... mesajul ei nu mai e valabil, imi caut mentori, sfatuitori, ma agat de ideile unuia sau a altuia numa sa nu il cred pe Dumnezeu pe cuvant.
Insa ... ajung in necaz, la raspantie, durerea ma duce la agonie si ... sfatuitorii par neajutorati ... ce sa fac? Dumnezeu imi spune ca imi e Pastor, dar eu refuz sa cred ca sunt proasta, nu am invatat atata ca sa ma ia drept oaie ... Si cad, urlu, sunt franta, parasita, tradata, e noapte groasa in jur, nici o lumina, nici o scapare ... nimeni pe langa mine ...
"Da-mi mana!" imi spune o voce blanda. Si o dau, nu mai vad nimic ... si sunt fara scapare dar incet, incet ajung la lumina, intre timp ranile pansate pe cand eu eram in inconstienta incep sa se vindece, sunt tacuta pentru ca e ciudat sa ma simt iubita de Cel de care am fugit atata ...
Doamne, promisiunile Tale sunt valabile si pentru mine, Tu imi dai si mie calauzire, am simtit pe propria piele ca Tu nu te schimbi chiar si dupa mii de ani, ca Tu esti Pastorul meu si vreau sa Te las sa-mi fii Pastor pentru ca Tu stii drumul, Tu stii unde e apa buna de baut, Tu stii unde e pericolul, imi legi ranile si cand sunt obosita ... ma iei in bratele Tale si ma lasi sa ma linistesc in ele, sa bocesc, sa ma smiorcai ....
Am nevoie de Tine in orice secunda, am nevoie de Tine ca si calauza, sfatuitor, Domn, Mantuitor, Prieten, confident, Tata, partener de calatorie, de lucru, doctor, psiholog, psihiatru, ....
Doamne, recunosc ca oaia nu e asa proasta si te vreau Pastorul meu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu