luni, 1 noiembrie 2010

captiva in trecut asteptand tremurand un viitor macabru

"Stii ca toate convorbirile telefonice sunt inregistrare si informatia e stocata? Vai, nu vorbi asa! E posibil sa fie microfoane instalate aici. Ai grija ce vorbesti pentru ca peretii au urechi. Nici nu mai stii cu cine vorbesti."
Prima data m-a cuprins teama ... adica orice miscare imi e urmarita, orice vorba inregistrata, poate ca inregistreaza si gandurile de-acu, nu? Cu tehnologia asta nu te mai mira nimic. Sa fiu suspicioasa fata de prietenii mei, sa ma uit in stanga si in dreapta ... o viata plina de temeri. Nu e de ajuns ca si asa sunt destule din trecut ce ma tin captiva? Nu e suficient ca o gramada de vorbe aruncate in vant de altii ma tin prizoniera intr-un sablon dat de ei si desi e invizibil, ma lovesc ca de-un perete impenetrabil?
Viitorul suna bine in vorbe, ca in fapte e jale cu j mare.
Doamne, asta e viata? Asa ai intentionat tu relatiile dintre noi?
E drept ca imi place independenta. Imi place sa ma lase lumea in banii mei, sa nu se bage in viata mea dar cand simt ca unii vor sa intre cu buldozerul ... deja explodez. Unii cred ca prin forta puterii imi pot fi prieteni, unii cred ca santajandu-ma, ma tin legata de ei, unii cred ca manipulandu-ma obtin ceva de la mine. Ceva e gresit, putred aici. Chiar nu ai nici o solutie? Chiar nu intervii? Iti place in ce hal sunt relatiile astea? Zi si Tu.
Nu intervii pentru ca imi dai libertatea de a alege? Nu intervii pentru ca mi-ai dat liberul arbitru si eu decid ce aleg? Nu intervii pentru a nu ma transforma in robot? Nu intervii pentru ca relatia noastra nu e bazata pe putere, forta? Phuuuuuu! Si atunci? Pe ce e bazata? Pe incredere? In cine? In oameni? Ahhh, iar am uitat ca Tu nu esti ca oamenii ... Tu esti Dumnezeu. Sa am incredere in Tine? Pai ... am ..., teoretic am ... practic, is varza. Nu am incredere nici in mine, d`apoi in altii ...
Sa invat sa am incredere? Sa ma las invatata ce e dragostea plina de incredere de la Dragostea insasi?
Suna bine ... insa e posibil asa ceva? E posibil sa las trecutul sa fie trecut? E posibil sa traiesc in prezent fara temeri, sa ies din captivitate, sa fiu om liber? Sa las viitorul in mana Ta?
E posibila o viata fara teama, fara relatii bazate pe santaj, avantaje, putere, stapanire? E posibila o viata in care sa ma bucur de prezent? E posibil sa am relatii bazate pe incredere, dragoste? Poate doar acolo la Tine sus, nu aici pe pamant Doamne. Hai sa fim realisti., uita-te numai la viata mea.
Lasa trecutul sa fie trecut, iarta, dezleaga, lasa-te dezlegata!
Suna bine tare de tot ....
Doamne, stii ce? Gata, m-am hotarat! Mi s-a acrit de viata asta morbida, de teroare relatiilor astea pline de teama, amaraciune. Accept sa ies de aici. Accept provocarea Ta. Vreau sa invat. Pare a fi o aventura insa nu mai vreau sa fiu mumie. Vreau sa fiu vie, sa imi dai Tu viata asa cum spui, sa mor si sa invii asa cum zici Tu.
Gata cu trecutul, gata cu viitorul. Acum si aici, in prezent, de Mana cu Tine vreau sa pasesc, sa fac primiii pasi. Imi incep aventura insa numai cu Tine, singura nu plec nicaieri.
http://www.flickr.com/photos/shivaj/2079666354/sizes/l/in/photostream/

2 comentarii:

elena marin-alexe spunea...

Da, e buna o aviata fara teama, dar atentie nu fara teama de Dumnezeu.
Altfel viata ar deveni haos..
Si buna dimineata sa ai draga mea Cella!

Gradina Eden spunea...

www.gradinaeden.wordpress.com promoveaza o invatatura care arata drumul inapoi in binecuvantarea gradinii Eden, drum pe care Hristos prin jertfa Lui l-a facut posibil pentru noi, luand asupra Lui pacatul, boala si blestemul.

Daca doriti putem face schimb de linkuri pentru blogroll