Mai pe la inceputul lunii august, am scris un articol aici. Rodica initiase un concurs si initial nu am vrut sa scriu. Unele vise sunt numai ale mele si nu as vrea sa stie nimeni de ele. Visul despre care am scris, il impartasisem cu cativa oameni dragi ... si cumva de pe blog. Cine stie sa citeasca printre randuri si intre taceri, ar fi realizat ce anume visez.
Insa o amica m-a luat la rost si mi-a zis ca pentru unele vise trebuie sa muncesti mult, asa ca ... trebuie sa visez facand ceva pentru implinirea visului. Unele vise se implinesc fara munca insa pentru unele e nevoie sa pui osul la treaba.
Am scris articolul, l-am inscris in concurs, am votat la Deb pe blog si am asteptat sa vedem castigatorul. Rodica a afisat castigatorii. Toti participantii au castigat ceva, dincolo de premiu.
Da, am castigat marele premiu. Insa asta e prima caramida la vis. Asta nu inseamna ca acum imi fac bagajele si plec. Nu, ... sunt in contructie.
Ieri, am auzit un indemn care mie mi-a picat ... la fix. Israelului, poporului evreu, Domnul ii promisese ca va cuceri Canaanul. Dar, erau pe malul Iordanului. Si, Iordanul e lat tare iar apa era adanca. Cum sa cucereasca Cannanul cand Iordanul e in fata lor? Nu tu barci, nu tu elicoptere, nu tu vaporase .... poduri. Cum sa il cucereasca? Domnul le zice sa aibe incredere in El si dupa o anumita ordine sa intre in Iordan. Cata vreme se frasuiau pe mal .... apa si-a vazut de treaba.
Cand insa au intrat in apa .... ea si-a schimbat cursul. De fapt, s-a oprit. Si evreii au trecut toti pe malul celalalt. Apa a stat acolo linistita, ascultatoare ..., ca un zid. Pana nu au trecut toti, ea nu s-a miscat. E nevoie de credinta activa, participativa ...
Lucrez la vis. Sunt in conctructie ...
Insa o amica m-a luat la rost si mi-a zis ca pentru unele vise trebuie sa muncesti mult, asa ca ... trebuie sa visez facand ceva pentru implinirea visului. Unele vise se implinesc fara munca insa pentru unele e nevoie sa pui osul la treaba.
Am scris articolul, l-am inscris in concurs, am votat la Deb pe blog si am asteptat sa vedem castigatorul. Rodica a afisat castigatorii. Toti participantii au castigat ceva, dincolo de premiu.
Da, am castigat marele premiu. Insa asta e prima caramida la vis. Asta nu inseamna ca acum imi fac bagajele si plec. Nu, ... sunt in contructie.
Ieri, am auzit un indemn care mie mi-a picat ... la fix. Israelului, poporului evreu, Domnul ii promisese ca va cuceri Canaanul. Dar, erau pe malul Iordanului. Si, Iordanul e lat tare iar apa era adanca. Cum sa cucereasca Cannanul cand Iordanul e in fata lor? Nu tu barci, nu tu elicoptere, nu tu vaporase .... poduri. Cum sa il cucereasca? Domnul le zice sa aibe incredere in El si dupa o anumita ordine sa intre in Iordan. Cata vreme se frasuiau pe mal .... apa si-a vazut de treaba.
Cand insa au intrat in apa .... ea si-a schimbat cursul. De fapt, s-a oprit. Si evreii au trecut toti pe malul celalalt. Apa a stat acolo linistita, ascultatoare ..., ca un zid. Pana nu au trecut toti, ea nu s-a miscat. E nevoie de credinta activa, participativa ...
Lucrez la vis. Sunt in conctructie ...
Fotografia e publicata cu aprobarea autorului - Marian Gabriel Irimia.
21 de comentarii:
Deci ai pus prima piatra de la temelie? Atunci iti mai lipseste un lucru! Cladirea de deasupra. Dar cat timp se inalta, te-as invita sa canti cantarea : "Nu te-ndoi ci crede". Daca nu o sti, caut-o pe youtube, sa vezi ce "aripi" faci. Iti doresc implinirea "visului", lasa-l sa se transforme in realitate. Treci la planificarea fizica. Eventual poti include si o prietena in desfasurarea reala. Succes!!!
El vorbeşte prin visuri, prin vedenii de noapte,... Atunci El le dă înştiinţări,
*realizările umane sunt parte a unui plan divin indiferent de optiunile primare
Da, prima piatra la temelie e pusa. Acum adun informatii, citesc, ma informez de locuri, oameni, obiceiuri ...
Imi place melodia "Nu te-ndoi ci crede" si multumesc de provocarea de a o fredona mai des.
Am invitat la visare si o prietena ... ea insa cred ca are nevoie de un impuls mai puternic ...
Realizarea visului o face El.
Tot El da visul, tot El da imbolduri cand uit visul ...
La cat mai multe vise implinite Cella scumpa!
^_^
Multumesc frumos!
Celluk... imbratisari...
denisia
Ioi ... ma tot intrebam cine e acolo si ma intrebam pe unde esti.
Mi-i dor de tine copila ;)
Frumos, Cella! Esti rapida, hotarata, silitoare...
Eu doar invelesc visul in ambalaje alese, fara a-i da de lucru.
Frumoasa Cella! :)
Auzi tu, preaaleasa A.Dama, nu mai inveli atata. Lasa lucrurile la vedere, ca numai asa se bucura cine le vede. Invelite fiind, nu fac altceva decat sa alimenteze nadejdi si sperante care la vedere pot fi mai frumoase, sau nu chiar. Lasa fata in pace,ea ne prezinta visul ei doar ca o scara gata sa se darame de ti-e frica sa indraznesti a o urca, trebuie sa ii punem o balustrada mai trainica, altfel risca sa se duca dea dura. Uite, eu ma leg sa ii pun balustrada, si ce s-o mai cere. Te legi? Ma ajuti?
Livius,
Dar unde ai gasit ceva daramator in ce-am scris eu? Doar am felicitat-o ca e silitoare. Si mi-am facut autocritica. :)
Te ajut, cum sa nu?!!! Sa-mi zici mai exact ce si cum, ca sa nu incurc borcanele. Sau treptele. Sau culorile. Anotimpurile... :P
A.Dama
ani de zile am legat si invelit visuri ... Cand le-am verificat, nu mai era nimic din si de ele.
Am decis sa nu le mai impachetez si sa le ascund la intuneric si naftalina.
Numele fotografiei era "scari spre cer" si mi s-a parut buna pentru visul meu ...
Na, experienta de viata insa zice sa nu ma uit numa la ce mi se pare mie frumos ci si la trainie, la cat de solide sunt lucrurile ...
Vad ca sunt pe maini bune ...
Daca imi ingaduie Tatal sa mai ajung odata in israel, am sa-mi rezerv o zi, cel putin, sa vad muzeul sulurilor de la Marea Moarta, iar o alta zi pentru muzeul de antichitati. Doua obiective importante pe lanta toate celelelte.
A.Dama, eu nu am spus ca ai daramat, tu doar vrei sa dai visurilor Cellei o natura de suspans si curiozitate in neimplinire. Scara arata ca un ceva care cta gata sa se darame. Daca asa este vazuta scara catre cer, nu ma mai mir ca indraznesc asa putini sa urce pe ea, dar si mai putini sa ajunga in varf. Nadejdea noastra insa, este o nadejde care nu ne inseala.
Cind avem un Tata atit de bogat si atita de iubitor, cum sa nu ne permitem sa visam...eu visez si cu ochii deschisi...si eu vreau sa vad Israelul; inca nu l-am vazut dar urmeaza. Si daca nu reusesc pe partea asta de nori...tot o sa-l vad odata- O sa vad Noul Ierusalim. Noi copiii Lui nu pierdem nici cind nu cistigam...sau...cistigam si in pierderi...
Celluk... am probleme cu blog, il las in plata lui...
Eu sunt bine... vesela cum ma cunosti...rad sanatos de toate nimicuri, plang la fel de sanatos pentru nimicuri...
M-am bucurat pentru tine si am vrut sa-ti spun ca asa cum te stiu eu, o sa-ti indeplinesti visurile... curand... mai curand decat te astepti... ai sa te surprinzi chiar si pe tine... imbratisari D.
Rodica,
mie mi se tot spune ca imi cobor capul dintre nori ...
Eu ce sa mai zic? ;))
Copila,
astept si eu implinirea visurilor.
Invat sa am si rabdare ... banuiesc ca asta face parte din maturizare ;))
Bine te-am regasit, Cella draga! Sa iti infloreasca visele, sa ne infloreasca visele vietii vesnice, acolo sus...
Multumesc frumos Elena!
Sa ne infloreasca cele agatate, ancorate ... sus!
Trimiteți un comentariu