Suntem prea mulți oameni pe planeta asta. Dacă se merge în acest ritm, riscăm să rămânem fără resurse. Acesta este mesajul clar sau subliminal pe care îl aud și văd că ni se transmite. Mi se pune pe umeri povara că exist. Din cauza mea suferă alții. Dacă eu nu aș fi, alții ar avea ce să consume.
De aici, urmează întrebările.
De ce m-am născut? Am fost măcar un copil dorit? Am fost o întâmplare?
Speranța de viață este
cum este. Parcă sunt îndemnată să îmi pregătesc propria înmormantare.
În loc să fac asta, mă
uit la Avraam, în Geneza 18. Avea 99 de ani. Din punctul tuturor de vedere, era
bătrân, numai gata de înmormantare. Printr-un artificiu conjugal, l-a avut pe
Ismael.
Un bătrân care la 75
de ani începe să aibe vise și vedenii, vinde ce are și pleacă spre nicăieri
ascultând de un Dumnezeu nevăzut. Acum are 99 de ani, un copil, dorințe și vise
neîmplinite.
Ascultarea lui este
urmată de binecuvântări vizibile și Dumnezeul nevăzut în care se încrede este
mai real decât realitatea, vorbește și împlinește, I se arată în mod fizic și
tangibil, aude, vede, cunoaște.
Un verset s-a lipit de
inima de ceva vreme. “Căci Eu îl cunosc și știu că are să poruncească fiilor
lui și casei lui după el să țină Calea Domnului, făcând ce este drept și bine,
pentru ca astfel Domnul să împlinească față de Avraam ce i-a făgăduit”. Geneza
18:19
Eu îl cunosc, M-am făcut
cunoscut, M-am apropiat, i-am vorbit, am o relație cu Avraam și știu ce va
face, ce va porunci, îi știu inima, intențiile, dorințele, visele și visurile.
Ceva mai devreme îl
pregăteam pe Avraam de înmormântare ți acum văd că Dumnezeu are planuri cu el, El
vede ce va face Avraam cu fii lui. Stai! Avraam are doar un fiu, pe Ismael.
Despre ce vorbește Dumnezeu aici? Despre un viitor cu copii pentru Avraam?
Îmi place să cred că
eu sunt una dintre stelele pe care le-a admirat Avraam când Dumnezeu i-a spus să
numere stelele ca să vadă câți urmași va avea.
Văd că nimic și nimeni
nu este la întâmplare la Dumnezeu. Văd că logica și timpul meu nu se potrivesc
cu ale Lui. Gândurile mele nu sunt gândurile Lui.
El are un plan cu
mine, El mă cunoaște, mă știe, mă aude. El îmi știe viitorul. Știe ce voi
spune, ce voi face, ce intenții am, care va fi viața mea de acum încolo.
Viitorul meu este în Mana Lui.
Mi S-a făcut cunoscut
ca să spun despre El, să vorbesc despre minunile Lui.
M-a scos din fântână,
din vârtejurile tirurilor care mai aveau un pic și mă făceau afiș, m-a salvat
de pe crengile care se lăsau atrase de gravitație, m-a scos din mâinile
oamenilor, mi-a descoperit intoleranțele și alergiile salvându-mi viața, m-a
binecuvântat și mi-a dat o casă, Casa Pâinii, mi-a dat lângă mine oameni
bandaje de dragoste și m-a binecuvântat cu ei și prin ei, m-a frânt și m-a
restaurat.
De ce?
Pentru că El are un
plan cu mine, un viitor și o nădejde, are promisiuni pentru mine.
Și eu ce fac?
Mă iau după vremuri și
îmi fac cavoul?
Nici vorbă! Vreau să
las relația cu El să fie mai adâncă și mai profundă, vreau să spună și despre mine
așa cum a spus despre Avraam, că suntem prieteni.
Îmi este Tată, Stăpân și
Domn, Scut, Stâncă și Adăpost, Izbăvitor și Mântuitor, Răscumpărător și Rege.
Am treabă! Îl las pe
El să mi se descopere mai mult. Am decis să ascult mai mult și să nu mă mai târguiesc
atâta. Am decis să ascult chiar dacă ceea ce-mi spune și promite pare
imposibil.
Specialitatea Lui sunt minunile!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu