“Eu sunt Dumnezeul Cel Atotputernic” încheie legământul circumciziei cu Avraam. “Cand a fost Avram in varsta de nouazeci si noua de ani, Domnul i S-a aratat si i-a zis: "Eu sunt Dumnezeul cel Atotputernic. Umbla inaintea Mea si fii fara prihana. 2. Voi face un legamant intre Mine si tine si te voi inmulti nespus de mult."” Geneza 17:1-2
O bucată de text de aici mi-a atras atenția. A rămas lipită de inima mea și tot am cugetat la cuvintele acestei propoziții. “Umblă înaintea Mea și fii fără prihană.”
Domnul I se revelează lui Avraam, Îi spune unul din Numele sub care Îl poate cunoaște Avraam, încheie legământul și îl lasă pe Avraam să vadă dacă își face partea de legământ, adica dacă își va circumcide bărbații din casă. Nu pot să nu observ cât de mult contează ascultarea.
Sara moare, Isaac pare că nu își mare revine după episodul cu Muntele Moria iar moartea mamei pune capac depresiilor lui. Avraam își “citește” băiatul și realizează că acesta are nevoie de ajutor.
Trec 41 de ani de la încheierea legământului circumciziei iar Avraam îl cheamă pe Eliezer să îi dea o misiunea foarte importantă. Să meargă din Beer Sheba până la Aram Naharayim, localitatea unde locuia familia lui Nahor, fratele lui Avraam. Acesta are de parcurs aproximat 5400 de km ca să caute și să aducă o nevastă pentru Isaac.
Nu știu câte zile a durat această călătorie însă știu sigur că Eliezer s-a rugat intens pentru reușita acestei misiuni. Avraam l-a trimis liniștit pe Eliezer în această călătorie și nu pot să nu mă întreb de ce e atâta de liniștit. Răspunsul îl aflu citind Geneza 24. Eliezer povestește familiei Rebecăi cine este, de unde vine și care îi este misiunea. Eliezer a avut mari emoții dacă va găsi fata, dacă aceasta va vrea să vină cu el. Ajung la versetul 40 și aflu de ce Avraam era atâta de liniștit și de sigur de această misiune. "Domnul, inaintea caruia umblu, va trimite pe Ingerul Sau cu tine si-ti va da izbanda in calatorie, si vei lua fiului meu o nevasta din rudele si din casa tatalui meu.”
De 41 de ani, Avraam umbla înaintea Domnului, avea încredere în Cel înaintea căruia umbla, știa că El își ține legământul și că din Isaac va înflori un neam mare.
Dar eu înaintea cui umblu? Cui vreau să îi fac pe plac? Pe cine vreau să mulțumesc?
Dacă umblu înaintea Domnului, am aceeași liniște și pace ca Avraam?
Sincer? Nu. Nu o am. Mă agit ca un Pepsi, îmi fac tot felul de scenarii. Dacă s-ar da premii pentru scenarită, aș ocupa un loc frumos.
Domnul nu I se arată niciodată lui Eliezer dar văd atata credință în acest om încât cred ca nu era numai un simplu rob din casa lui Avraam. Cred că i-a fost confident, om de încredere, prieten. Cred că Avraam i-a împărtășit fiecare apariție a Domnului, fiecare cuvânt spus de Domnul. Apoi, Eliezer a văzut ascultarea lui Avraam față de acest Dumnezeu nevăzut și a simțit pe propria piele binecuvântările. În rugăciunea lui, se roagă Domnului ca Dumnezeul lui Avraam.
Nu pot să nu mă întreb, poate cineva uitându-se la viața mea, la trăirea mea, să se roage și să spună Dumnezeul Cellei? E o întrebare îndrăzneață, știu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu