legământ și consecințe

 „Povestind” cu Moise realizez că semăn cu el în anumite aspecte.

40 de ani a stat în Egipt. 40 de ani a stat în deșert. Nu am 80 de ani dar uneori gândesc ca și Moise, ce se mai poate întâmpla? Mai ales acum cu restricțiile acestea de viață ajung să cred că ... viața mea e cam gata!

Moise fuge în Madian, se căsătorește cu Sefora și i se naște primul copil, Gherșom. După ce s-a născut Moise, în a opta zi a fost circumcis. Îmi amintesc că semnul legământului dintre Dumnezeu și Avraam era circumcizia. Nu ni se explică clar în text însă cred că Gherșom a fost circumcis. Sefora a aflat că de fapt Moise era evreu și nu egiptean, a aflat că circumcizia era semnul vizibil al legâmântului cu Dumnezeul evreilor.

Timpul trece, Moise păștea oile, începe să creadă că nimic din ceea ce a învățat nu mai are valoare. I se naște și al doilea copil, Eliezer. Numai că Sefora nu mai vrea să vadă copilul suferind. Moise era fugar, ce rost mai avea legământul? Oricum au trecut anii, nu îi mai găsea nimeni acolo în deșert.

Moise se lasă convins de aceste argumente și nu își îndeplinește datoria de tată. Eliezer crește, nu i se întâmplă nimic, nu se îmbolnăvește, nu moare, deci totul e bine. Timpul trece ... viața merge înainte.

După 40 de ani de maturizare în deșert, Dumnezeu I se arată lui Moise, Îi spune cine este, ce plan are cu el și cu poporul Israel, ce rol are Moise și îl trimite, după negoicieri, înapoi în Egipt.

Moise discută cu Sefora și cu copiii, își cere voie de la socrul său să plece și ... pleacă spre Egipt.

Uneori, credem că copiii lor erau niște prunci însă amândoi aveau peste 30 de ani. Erau oameni în toată firea.

Aventura călătoriei începe însă Moise se îmbolnăvește brusc și e aproape de moarte. El realizează că e mâna Domnului acolo și cred că îi spune acest lucru Seforei. Amândoi realizează că undeva nu au făcut ce trebuie și sigur e ceva legat de Dumnezeu. Sefora își amintește că Eliezer nu este circumcis, găsește o piatră ascuțită, circumcide pe Eliezer și strigă/urlă la Moise "Tu ești un soț de sânge pentru mine.".

Sefora nu era o femeie din poporul Israel. Căsătoria dintre Moise și Sefora era una mixtă. Fiecare venea cu credințele lor în această căsătorie. Au ajuns la un compromis, unul din băieți va fi circumcis, celălalt nu. Unul cedează ceva, celălalt altceva. Bănuiesc că Moise a ajuns să creadă că nu mai făcea parte din legământ, că odată căsătorit s-a terminat cu istoria lui, a legăturii cu poporului său, a relației sale cu Dumnezeu.

Văd aici în textul din Exod 4 că lucrurile nu stau așa. Nu te poți ascunde de Dumnezeu într-o căsătorie, nu poți crede că un legământ al familiei tale se dizolvă doar pentru că tu ai ales să fugi văzând cu ochii. Poți accepta valorile și tradițiile altora, poți uita de valorile, tradițiile și credințele tale, poți să fugi de tine dar nu poți fugi de Dumnezeu ... oricât te-ai minți.

Pentru Sefora, Dumnezeu evreilor și legământul dintre Dumnezeu și Avraam era o poveste care nu o privea. Până într-o noapte când vede mana Domnului la lucru și I se supune lui Dumnezeu circumcizându-l pe Eliezer. A trebuit să curgă sânge ca ea să realizeze că nu poți să te joci cu Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacov. A trebuit să accepte că a vrut sau nu, că prin căsătorie a intrat în legământul de care îi vorbise Moise și că ea va trebui să respecte acel legământ.

Sunt parte a unui legământ încheiat între mine și Dumnezeu, între părinții și strămoșii meu cu Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacov. La fel ca Moise, am încercat să fug de mine, de El ... dar m-am trezit față în față cu El, în brațele Lui.