mă reconfigurez

 Zilele acestea am realizat că am ajuns să mulțumesc Domnului pentru pandemie, pentru virusul care circulă nestingherit printre noi. Nu m-am sclintit la cap. Sunt bine.

Îi mulțumesc Domnului că prea eram cu gândurile pe coclauri, prin alte țări, admiram învidiind pe unii sau pe alții care ajungeau pe unde visele mele încă nu sperau. Acum, sunt acasă și descopăr că uitasem de oamenii de lângă mine, nici măcar nu îmi păsa de ei.

Izolarea m-a ajutat să realizez că am nevoie de oamenii de lângă mine. Da, mi-am păstrat relațiile și prietenii, îmi prețuiesc și iubesc prietenii de aproape sau de departe. Dar, am început să văd nevoile celor de lângă mine. Acum îmi pasă mai mult.

Uneori mi se pare comic când mă salută oamenii care pentru o vreme nu mă mai cunoșteau. Oare virusul lucrează la memoria de lungă durată și o activează?

Citesc sau aud în discuții “Să dea Domnul să moară virusul acesta ca să revenim la normal.” Sau “Doamn omoară virusul acesta ca să scăpăm!”

Stau la povești cu Moise și citesc cartea Exodul. M-a frapat faptul că poporul evreu, rob în Egipt nu s-a rugat Domnului să înceteze robia, să îi scoată, să îi elibereze, să moară Faraon sau stăpânirea vremii. Ni se spune “copiii lui Israel gemeau inca din pricina robiei si scoteau strigate deznadajduite. Strigatele acestea, pe care li le smulgea robia, s-au suit pana la Dumnezeu.” Exod 2:23

Vreau să îi mulțumesc Domnului pentru vremea asta, pentru că așa descopăr ce oameni faini a așezat lângă mine.

Vreau să Îi mulțumesc că oprirea asta bruscă din alergarea în care eram, m-a conștientizat că trebuie să îmi mai schimb niște valori, idei și credințe. Că trebuie să mă ancorez în El, în Cuvânt și nu în orice altceva.

Vreau să Îi mulțumesc că m-a ajutat să cobor cu picioarele pe pământ, în realitate și vreau să Îl rog să îmi dea putere să trec prin această perioadă cu El, încrezându-mă în El, în Cuvântul Său!

Virusul și perioada pe care o traversăm nu I-au scăpat de sub control. Nu! El este în control! El este pe tron! A îngăduit toate acestea ca eu să mă reconfigurez și să realizez o data în plus că El este Dumnezeu și nu eu.

Mai mult de atât, vreau să îi mulțumesc că ne-a dat câte un înger păzitor. Astăzi, al meu a avut de lucru încă de dimineață! Eram în stație și doi șoferi plini de adrenalină se întreceau iar unul dintre ei s-a inclinat puțin și dacă își continua așa drumul mă transforma în afiș.

Mulțumesc Domnului pentru că sunt în viață, sunt bine și sunt dornică să mă reconfigurez.