gânduri de Pesach

 Îmi plac sărbătorile! Îmi place să mă implic în pregătirea sărbătorii, nu numai să fiu spectator.

Zilele acestea mi-am adus aminte că acasă, aveam oi și tata alegea din timp mielul care trebuia tăiat de Paște. Uneori, mielul acela era animalul nostru de companie. Creștea cu noi în casă, îl învățam să vină după mine, să sară pe pat, să mănânce din mâna mea. Și, dacă acel miel era cel ales ca miel de Paște, părinții inventau un motiv când venea ziua sacrificării și mă trimiteau până la bunici. Degeaba plângeam când mă ntorceam. La masa de Paște mâncam miel.

Suntem în 14 nisan, e seara de Paște și nu pot să nu mă gândesc la Moise și la prima seară de Paște. La ora aceasta, mielul era sacrificat, ușiorii ușii erau vopsiți cu sângele mielului, focul fripsese mielul, legumele erau gata, ierburile amare culese și spălate, turtele din aluat nedospit fuseseră pregătite.

Porunca asta a lui Moise era strictă! Trebuia să gândești cam cât mănâncă fiecare membru al familiei și dacă erai dintr-o familie mică, te uneai cu o alta. Nu trebuia să rămână carne pentru a doua zi. Era interzisă noțiunea de sandwich cu resturile din mielul din această seară.

Erau în case, au mâncat. Părinții stăteau cu ochii pe copii. Li se poruncise să nu iasă nimeni din casă până dimineață. Poate că în mințile lor era o furtună de întrebări însă Moise le-a mai spus că îngerul Domnului va ucide pe orice întâi născut din acea casă dacă nu vor avea ușile de la intrare vopsite cu sânge.

Oh! Au pus sânge peste tot tocul! Și s-au asigurat că copiii lor sunt în casă!

Au pregătit totul cum spusese Moise. Copiii erau în casă! Toată lumea era îmbrăcată, în picioare, cu câte ceva de mâncare în mână. Simțeau în aer că se întâmplă ceva ...

Fuseseră martorii urgiilor. Primele trei urgii, apa care s-a transformat în sânge, broaștele și țânțarii au fost și peste evrei. Dar de la a patra urgie Domnul a apărat Gosenul, ținutul lor. Au văzut cu ochii lor că Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacov, Cel despre care auziseră, despre care le spuneau părinții lor, e real, e Suveran, e Atotputernic.

Oare chiar va trece îngerul morții pe la egipteni?

Oare ce se va întâmpla a doua zi?

De ce trebuiau să fie îmbrăcați?

Oare se vor mai întoarce să facă cărămizi?

Oare Faraon îi va asupri și mai mult după această noapte?

Moise spunea că ce au făcut în seara asta va rămâne ca o lege veșnică pentru poporul Israel. Că așa trebuie să se facă în fiecare an de acum înainte.

Oare mai este mult din noapte?

Fiecare dintre ei mai verifică ușile. Se asigură că cei ai casei lor sunt în casă, în siguranță.

Încet, încet, realizează că ei sunt salvați datorită mielului pe care tocmai îl mănâncă. Viața lor este salvată pentru că sângele curs al mielului este vizibil pe tocul ușii lor.

A trebuit ca mielul să moară ca ei să fie salvați.