vești din tabără și de la Faraon

Ieri, vă spuneam că s-au primit vești de la Faraon! Nu era așa! Am înțeles eu greșit. De fapt, Dumnezeu i-a spus lui Moise ce va face Faraon iar oamenii s-au adunat ca să audă ce vom face.

Știți că v-am spus că am tăbărât la Etam, lângă deșert. Ei bine, Dumnezeu ne-a spus să ne întoarcem și să tăbărâm la Pi-Hahirot, care e între Migdol și mare, față în față cu Baal-Tefon. De ce să mergem acolo? Ca să creadă Faraon că noi ne-am pierdut busola și rătăcim prin țară.

Între timp, la palatul lui Faraon e mare fierbere. Se pare că Faraon a uitat că în 14 nisan, când s-a luminat, i-a chemat pe Moise și Aron și le-a spus "Sculați-vă, ieșiți din mijlocul poporului meu, voi și copiii lui Israel. Duceți-vă de slujiți Domnului, cum ați zis. Luați-vă și oile și boii, cum ați zis, duceți-vă și binecuvântați-mă."

În mintea lui Faraon a rămas ideea că poporul Israel a cerut trei zile de concediu ca să plece să se închine. Cele trei zile s-au scurs. Munca nu mai merge cum trebuie. Forța de muncă, adica noi, a plecat!

Oamenii lui Faraon i-au spus că evreii au fugit!

Cum să fugim când el ne-a alungat?

Eu nu îl înțeleg deloc pe Faraon! Ce fel de cuvânt are el?

A dat ordin să se pregătească carul și oamenii de război, a pregătit cele 600 de care de luptă și toate carele din Egipt sunt pline cu luptători.

Noi am fost robi în Egipt, am făcut cărămizi iar unii aveau grija de turme. Am văzut la soldații egipteni cum arată sulițele și arcurile. Ciobanii noștri aveau ciomege iar unii aveau arcuri însă arcurile lor erau ca să alunge animalele de pradă sau păsările. Noi nu suntem antrenați pentru război.

Suntem plecați de trei zile și deja încep să mă tem că nu voi mai vedea Canaanul.

Cine va lupta pentru noi?

Când eram acasă, se mai luau la ceartă unii din popor însă nu am văzut o luptă adevărată niciodată.

Faraon și-a propus să ne aducă înapoi sau să ne distrugă?

Oare vom scăpa cu viață?

Oare ce se va întâmpla?

Dar … dacă Dumnezeu îi spune lui Moise ce să facem, are un plan cu noi?

Îmi este frică!

Chiar vreau să trăiesc!

Chiar speram să ajung în Canaan!

Ziua de 18 nisan e pe sfârșite, inima mea e plină de teamă deși cei de lângă mine par foarte încrezători.