în drum spre deșert

În câteva ore intrăm în 18 nisan şi din 15 nisan am plecat spre Canaan.

E o excursie frumoasă! Mi-am făcut mulţi prieteni de vârsta mea. Acum am timp să vorbesc cu ei, avem timp să povestim, să alergăm pe lângă părinţi şi rude, să fugim după caprele şi oile care pleacă spre tufişuri mai îndepărtate!

Imediat ce am plecat din Gosen, am descoperit că Dumnezeu e cu noi, e vizibil şi ne conduce. Ştii cum? Ne-au spus părinții! Noaptea e într-un stâlp de foc iar ziua într-un stâlp de nor. Adica aşa pe înţelesul nostru, ziua ne ţine umbră iar noaptea când se face rece, nu îngheţăm pentru că norul radiază căldură.

Am plecat din Sucot și ne-am oprit la Etam, de acolo începe deșertul.

Ce frumos se vede deșertul! Numai dune cât vezi cu ochii! Tufișuri micuțe care se unduiesc în bătaia vântului!

Nu am fost niciodată până aici.

Nu mai vreau să ne întoarcem în casele noastre din Gosen. E drept că până acum nu am plecat niciodată de acasă în vreo plimbare. Nu avea nimeni timp de așa ceva.

Moise a povestit că a fost în Madian iar eu cred că el vine tare de departe! Mi-i rușine să pun întrebări multe ca să nu râdă noii mei prieteni de mine. Deși, nici ei nu sunt mai umblați decât mine!

Seara coacem azimi, mai tăiem câte un animal din turmă, lapte avem de la vaci, oi și capre. E un meniu bun!

E tare frumos în călătorie!

De când am plecat de acasă, părinții ne-au pus să avem grijă de animale. Trebuie să nu le lăsăm să plece de pe lângă noi. Eu credeam că asta e treabă ușoară dar niciodată nu știi ce e în capul animalelor. Numai ce le vezi că se uită undeva și pleacă de lângă tine fără nici un zgomot și în mare viteză.

Am învățat să le cânt și am descoperit că așa stau pe lângă mine. Au început să mă cunoască!

Nu pot însă să nu mă întreb: ce face Faraon?

Sigur s-au terminat înmormântările!

Oare scăpăm așa ușor de el?

Oare va veni după noi?

Oare va putea Dumnezeul nostru să ne scape și de data asta?

Oare vom ajunge în Canaan?

Cică acolo e o țară în care curge lapte și miere. Oare o să stau cu burta la soare și o să-mi curgă în gură lapte și miere? Nu o să mai păzesc animalele? Nu o să mai muncesc? Oare am să mă satur de lapte și miere? Nu mi se va face rău?

Gata cu vorba că mă strigă ai mei! Se pare că au primit ceva vești de la Faraon!

Am plecat! Vă mai povestesc mâine!