26 august e
despre bunica Armaşu!
Nu îmi amintesc să își fi aniversat ziua de
naștere făcând mare tam tam pentru asta. În mod clar, în duminica dinainte sau
de după ziua ei, eram la ea acasă savurând bucatele pe care le gătea ca un
master chef autentic.
A prins două războaie, foametea, și-a pierdut unicul frate în război,
un copil i-a murit la naștere, a văzut cum comuniștii le-au luat boii și carul
… și pământul.
A luptat pentru dragostea ei, a suferit pentru ea și cu ea.
A țesut, cusut, croșetat, gătit și a împărțit mâncarea cu
oricine le intra pe poartă. Și, nu erau puțini.
A adunat provizii, le-a împachetat și l-a lăsat pe bunicul să
plece în călătoriile lui.
Aveam să aflu mulți ani mai târziu că acele provizii au salvat
multe vieți!
Bunica nu era o vorbăreață. Vorbea bunicul și pentru ea iar asta
nu o deranja. Dar atunci când vorbea parcă își concentra ideile în cuvinte.
A fost arestată de către ruși din cauza mamei. Soldații ruși îi
luaseră vaca iar mama nu se putea opri din plâns. Care a fost soluția soldaților?
Arestarea bunicii și întețirea bocetelor mamei mele.
Au eliberat-o pe bunica și le-au dat și vaca înapoi … probabil
aducându-și aminte ca au și ei acasă un copil care nu se lasă ușor fără porția
de lapte.
A suferit și trăit demn.
L-a urmat pe bunicul oriunde și l-a sprijinit în ideile lui de
viață, politice și religioase. Însă când era nevoie, îi punea frână!
Nu era o femeie care să își manifeste public sentimentele dar
din mâncarea de pe masa știai că era făcută special pentru tine. Nu venea la
noi acasă niciodată fără să îmi aducă o bomboană sau ceva. De ziua mea primeam
cadou de la ei câte o pernă sau o oală. Erau oameni practici!
De la ea am învățat să mănânc mămăligă caldă cu salată de boeuf.
Știu că sună foarte ciudat însă de fiecare dată când savurez așa ceva, memoria mă
teleportează în casa lor, la masa lor, față în față cu bunicul, bucurându-ne de
povești, mâncare, deseori musafiri.
Oh! Bunica făcea niște gogoși cum eu încă nu reușesc să le dau
de … gust.
S-a lipit de Dumnezeu cu toata ființa ei și îi mulțumesc
Domnului pentru că am cunoscut-o și mi-a fost exemplu mai mult decât mi-am
imaginat vreodată!
Mă simt binecuvântată!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu