prețul unei Biblii

 Pe 23 august 2021, s-au împlinit 100 de ani de la tipărirea Bibliei în limba română, tradusă de Dumitru Cornilescu. Sincer, nu am văzut mare tam tam pe rețelele de socializare iar în raza mea de observație nu a ajuns nici un articol despre această aniversare.

Traducerea lui Cornilescu a apărut pentru că o femeie, prințesa Ralu Calimachi, a decis ca în loc să “spargă” banii pe rochii și chestii extravagante, să aibă și să citească Scriptura în limba română. A dorit să aibă o Biblie în limba română. Prințesă născută la Paris, știa limba franceză, putea să citească Scriptura în limba franceză și să își trăiască viața. Era româncă și și-a pus toată averea și pasiunea într-un proiect nebunesc, traducerea Scripturii în limba română.

Astăzi, am acasă mai multe ediții ale Bibliei, mai multe traduceri. Când ajung la câte un cuvânt sau expresie pe care vreau să o aprofundez, deschid laptopul și caut rădăcina cuvântului, merg la lexicon și caut în ebraică înțelesul cuvântului, verific cu mai multe traduceri.

Părinții mei au crescut în familiile pionere ale creștinilor după evanghelie din România. Niciodată nu mi-am pus problema că nu ar fi avut o Scriptură în casă. Niciodată nu m-am întrebat cum au făcut rost de Biblii. Bunicii paterni au trecut la creștini după evanghelie în anul 1922. Ce fel de Biblie foloseau? Nu cred că ajunsese traducerea Cornilescu la ei. Citeau Scriptura în chirilică? Aveau o traducere mai greoaie a Scripturii?

Am întrebat-o pe mama câți ani avea când a avut prima Biblie, cât a plătit pentru ea? Și-a amintit că avea 15-16 ani, terminase școala de croitorie și lucra ca ucenic la o croitoreasă. Împreună cu bunicul Armașu și moș Andrei Lupu au mers undeva, într-un sat, la o biserică formată din cinci membri. Mai specific, erau doar cinci femei.

Acolo, lidera avea o Biblie de vânzare care costa 60 de lei. Bunicul avea la el 30 de lei, moș Andrei i-a împrumutat 30 de lei și așa s-au întors cu Biblia acasă. Era o Biblie în format mic, cu scrisul mic, în limba română, traducerea Cornilescu.

Mama își mai amintește că apoi a muncit cam două luni ca să poată plăti datoria de 30 de lei dar era tare mândră că avea Biblia ei personală și putea citi oricând din ea. Din ce mi-a spus mama, bunicul încă avea Biblia în chirilică când i-a cumpărat ei Biblia în limba română.

O Biblie mai mare a primit de la bunicul Armașu, tatăl ei, înainte de a se căsători. Biblia aceea a fost cumpărată cu un preț destul de mare. Era o raritate ca cineva să aibă de vânzare o Biblie și plăteai un preț dacă voiai să ai Cuvântul acasă.

Cât sunt dispusă să plătesc pentru o Biblie? Și, dacă o achiziționez, ce fac cu ea?

Atunci cum au crezut bunicii și părinții meu Cuvântul dacă nu l-au avut casă, dacă nu l-au citit și pe cant, dacă nu au verificat ceea ce auziseră la adunare/biserică? Au auzit, au crezut, s-au botezat și abia așteptau următoarea ocazie ca să meargă să audă citirea Scripturii și apoi să discute ceea ce tocmai au auzit.

Nu mergeau la adunare/biserică ca să-și lase gândurile pe toate coclaurile. Mergeau ca să audă citirea Scripturii. Ei ascultau, memorau și trăiau ceea ce auziseră. Ei au decis să creadă cuvintele Scripturii pe care tocmai le auziseră! Și nu doar să le creadă, ci să le aplice în fiecare aspect al vieții lor.

Visul lui Ralu Calimachi s-a împlinit! A trebuit să aștepte 30 de ani ca să găsească un traducător abil și dispus să facă această muncă. Visul ei era ca românii să poată citi Scriptura în limba lor, în limba română.

Dacă am acasă o Biblie în limba română este pentru că Dumnezeu a ascultat rugăciunile unei prințese dornice să își cheltuie averea pe un proiect de traducere a Scripturii și de a lăsa binecuvântările primite să meargă mai departe spre cât mai mulți.