Nu m-a învățat nimeni cum să vorbesc cu cineva în stare de șoc, cu cineva care și-a pierdut casa, posibil rudele, tot ce îi era cunoscut, țara...
Am citit multe
povești despre grozăviile petrecute în Europa, la vecinii noștri de sus, la cei
din Asia și Africa. Erau povești adevărate. Documentarele vizionate erau și ele despre fapte și evenimente adevărate. Dar făceam toate acestea ca să învăț istorie adevărată, să mă
documentez. Evenimentele despre care citeam erau departe de mine, în timp și
spațiu.
Ce să le spui unor
copii care și-au lăsat tatăl la graniță, undeva pe front sau ascuns într-un
buncăr?
Ce să le spui
tinerilor care au fost conduși de părinți până la graniță și apoi trimiși să se
salveze undeva în lume?
Ce să le spui
soțiilor care ajung aici cu pruncii de câteva zile sau luni? Au fost aduse de
către soții lor până la graniță și trimise în necunoscut, ca să rămână în
viață! Ei au rămas acolo, urmărindu-i cu privirea...
Ce să le spui când
sună acasă la ei ca să afle vești, sperând cu înfrigurare că, la celălalt capăt,
va răspunde cineva. Și dacă nu răspunde... concluziile sunt cam clare!
Ce să le spui celor
care nu vor să plece mai departe? Nu își imaginează să plece prea departe de
țara lor. Fiecare fibră a ființei lor tânjește să se întoarcă „acasă”. Deși
sunt conștienți că acest „acasă” e posibil să fi dispărut de pe fața
pământului.
Ce să le spui celor
din căsătorii mixte, care acum se trezesc ca provin din țări aflate în conflict?
Ce să le spui celor
care și-ar fi dat toți banii ca să poată trece granița și să fie cu familiile
lor, iar răspunsul pentru ei a fost NU?
Ce să le spui…?
Nu spui mare lucru,
însă poți să le zâmbești. Poți să aranjezi să ajungă undeva unde e cald, să le
dai ceva de mâncare. Te poți asigura că au un pat pe care să doarmă, le poți arăta
unde e o baie cu duș și tot ce le mai trebuie. Îi poți lăsa să doarmă și să
plângă!
Cu cei care vor, te
poți ruga!
Unde vor să ajungă?
Uneori nu știu nici ei.
Pentru o vreme ca
asta suntem aici!
Pentru o vreme ca
asta putem să împărțim ceea ce avem, să lăsăm binecuvântările primite să meargă
mai departe!
Pentru o vreme ca
asta… chiar dacă nu înțeleg multe!
“Căci am fost
flămând, și Mi-ați dat de mâncat; Mi-a fost sete, și Mi-ați dat de băut; am
fost străin, și M-ati primit; am fost gol, și M-ați îmbrăcat; am fost bolnav, și
ați venit să Mă vedeți; am fost în temniță, și ați venit pe la Mine.” Matei 25:35-36
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu