În niciun manual de pe care am studiat, nu am învăţat ce trebuie să fac în caz de război.
Clar că m-am
uitat de-a lungul vieţii la ştiri. Într-un colţ de lume era război. Da, dar era
departe de mine. Nu mă afecta. Gândeam că vor înceta ei! Apărea un alt conflict
şi îl gândeam în cât de mare era distanţa de mine şi îl tratam ca atare.
Trăiesc în
România şi am fost binecuvântată cu informaţii diverse, cu ştiri false, dar şi
cu ştiri adevărate.
Am învăţat
istorie la şcoală, însă am citit şi multe cărţi despre poveşti reale din
război, lagăr, pogrom, Holocaust.
O vreme am citit
doar despre vecinii noştri de mai sus, de pe când erau un imperiu. Am vrut să mă
informez despre mentalitatea lui, despre cum acţionează, despre credinţele lor.
Clar că ştiam de
războiul început de ani buni la vecinii noştri, război despre care auzeam atât
de puţin la ştiri!
Cum să acţionez
în vreme de război?
Da, încă nu a
ajuns aici la noi. Încă e pace, încă putem ajuta oamenii...
Am fost întrebată
dacă mi-am făcut bagajul şi unde voi pleca.
M-am blocat!
Ce bagaj?
Unde să plec? La cine?
Vecinii noştri de
mai sus şi din est sunt în război. Acolo mor oamenii de-adevăratelea. Nu e
documentar, nu e film de acţiune, nu e joc de strategie. E viaţă reală.
Din ambele tabere
mor oameni. Şi ei aveau acasă familii. Şi ei aveau prieteni şi case, slujbe,
vise şi visuri.
Cu doi ani în
urmă a trebuit să decid dacă mă las ucisă de influenţa veştilor şi a ştirilor
sau decid să trăiesc. Da, de murit am să mor într-o zi. Dar până atunci voi
trăi.
Credinţa mea este
în Dumneze şi El are totul în control, chiar dacă suntem sub ameninţarea unui
război. Dacă mor, voi merge ACASĂ la Cel Venit de Sus. Trăiesc pe baza
promisiunii Lui Isus Christos, promisiune scrisă în Cuvânt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu