teama a devenit idolul la care mă închin?

Ani la rând m-am rugat Domnului să mă ferească de necazuri, dureri, probleme, trădări, pierderi, suferință. Îmi doream să cresc și să mă maturizez dar fără neplăceri, fără să sufăr.

Acum, mă trezesc că mă rog să mă apere Domnul de război, de rău, Îl rog pe Dumnezeu să se termine conflictul vecinilor ca să îmi fie mie bine. Într-un fel nu e rău ce Îl rog.

Pandemia și războiul m-au forțat să îmi reverific temeliile credinței. Șocul veștilor m-au paralizat. Dar am lăsat inima să discute cu mintea. Temerile, îndoielile, panica și șocul puseseră stăpânire pe mintea mea și parcă credința fusese evacuată forțat. M-am uitat în Scriptură și mi-am reamintit că Dumnezeu este în control, că nu I-a scăpat situația de sub control iar inima mea s-a liniștit.

Da, suntem în situația în care suntem. Mereu apar oameni noi în viața mea de prin vecinii țării, le aud poveștile și mă infior. Nu cred în întâmplare! Dumnezeu îi aduce pe oamenii aceștia cu un scop în viața mea, le aud poveștile pentru că acesta este planul Lui.

Îmi este teamă pentru că îmi este amenințată sau afectată comoditatea?

Îmi este teamă pentru că e posibil să caut vreun adăpost în altă parte?

Îmi este teamă pentru că viața îmi este amenințată, că nu voi avea bani ca să mă descurc, că nu voi mai avea ce să mănânc, cu ce să mă îmbrac, că nu voi avea unde pleca în caz că lucrurile iau alte turnuri?

Îmi este teamă că...

Oare nu cumva teama a devenit idolul la care mă închin de când a început pandemia iar acum războiul l-a făcut și mai temător?

Normal că m-am gândit la toate acestea dar am ales să nu las teama să mă paralizeze.

“Veți auzi de războaie și vești de războaie: vedeți să nu vă înspăimântați, căci toate aceste lucruri trebuie să se întâmple. Dar sfârșitul tot nu va fi atunci. Un neam se va scula împotriva altui neam, și o împărăție împotriva altei împărății; și, pe alocuri, vor fi cutremure de pământ, foamete și ciume. Dar toate aceste lucruri nu vor fi decât începutul durerilor.” Matei 24:6-8

Am ales să Îl las pe Dumnezeu să liniștească inima mea, am ales să las promisiunile Scripturii să se înțelenească și mai mult în ființa mea. Am ales să nu uit că nu trăiesc veșnic pe acest pământ. Am ales să cred că Isus se va întoarce după mine ca să mă ducă ACASĂ. Am ales să cred că chiar dacă voi muri, voi trăi!