un bob de grâu

„Teama mea cea mai mare este să nu fiu ca un bob de grâu care nu moare.” Sunt vorbele unei misionare.

Sunt un bob de grâu, stau într-un sac alături de alţii ca mine. Aici, ne este cald şi bine. Am auzit de la unii şi alţii că sunt zone unde se simte un frig puternic, alţii simt umezeală. La mine… e bine!

Dintr-odată a fost ca un cutremur lung care mi-a dat viaţa peste cap. Sunt tot cu fraţii şi surorile mele dar în alt loc, aici e mai răcoare, e gălăgie. Se simte schimbarea în aer.

O altă zi vine peste mine şi cutremurul continuă. Îmi este dor de locul meu cald din sac. Acolo, ne spuneam poveşti, visam frumos!

Mă simt catapultat şi mă lovesc zdravăn de ceva. Ca şi cum nu era suficient, simt că cevă mă loveşte puternic şi apoi se face linişte. Nu sunt singur. Simt lângă mine câteva boabe însă este întuneric beznă şi gălăgia devine din ce în ce mai mică.

Cumva, m-am odihnit. M-am obişuit şi cu pătura asta care initial nu mă lăsa să respir. Simt că pot să respir prin ea. Pare pufoasă, neagră şi umedă. Nu mă sufoc.

Numai că ceva se întâmplă cu mine. Am fost un bob de grâu tare mândru de mine, de forma mea delicată. Visam să ajung Miss sau Mister Bob de grâu. Visam să trec prin timp cu aceeaşi formă şi culoare, cu aceleaşi proprietăţi şi farmec.

Clar că am văzut boabe cu zgârieturi, cearcăne, vergeturi, varice şi parcă ofilite şi uscate! Eu am visat că voi rămâne ca boabele pe care le-am vazut expuse în casa unde am stat peste iarnă.

Între timp, am descoperit că pătura caldă este pământul şi că am lângă mine alte boabe de grâu. Mai vorbim între noi, ne mai plângem soarta. Mai multe dintre noi se plâng că au început să se îngraşe, că simţim ceva crescând în noi şi că spaţiul unde am fost catapultate pare prea mic. Uneori mă ia cu leşin.

Aşa mă dor toate! Ceva simt ca se rupe în mine şi simt că se crapă pielea pe mine şi ceva creşte din mine. Prin pătură ajunge la mine apă. Uneori mai multă, uneori mai puţină. Am numit ceea ce creşte din mine pai. Şi nu ştiu de unde mai poate creşte atâta! Mă simt vlăguit! Lângă mine e un bob care arată la fel, are aceeaşi formă, nu geme, nu se vaită. Eu îl consider un bob binecuvântat. Ce viaţă de bob are!

Paiul meu comunică şi îmi spune că dincolo de pătură e o altă lume, că uneori vine cineva zburând şi aterizează pe el şi uneori îi este greu. Îmi mai spune că unde sus este ceva foarte luminios care îl încălzeşte şi simte că de acolo îi vine puterea de a creşte mai sus şi mai sus. Eu cred ca ceva nu e în regulă cu paiul meu. Despre ce vorbeşte el?

Mie mi-au crescut ca nişte mustăţi prin trup. M-am deformat total. Îmi este ruşine cu mine. Vecinul meu are aceeaşi formă, aceeaşi culoare. Stă şi se bucură de căldură. Parcă nimic şi nimeni nu îl afectează.

Uita-te la mine! Mi s-au năruit toate visele! Nimic din ceea ce am sperat nu s-a întâmplat! Nimic!

Toată ziua vorbesc cu paiul care îmi spune ca s-a înălţat şi că au început să îi crească şi lui nişte mustăţi prin cap şi că i se pare că sub acele mustăţi îi cresc nişte umfături. Oare e bolnav? Aş vrea să văd ce e cu capul lui.

Îmi mai spune că lumina aceea puternică îl zăpăceşte uneori de cap şi că boabele tot cresc şi parcă îi pocnesc în cap.

După o vreme îmi spune că aude gălăgie mare în depărtare. Vede un mostru care vine spre el parcă mâncând totul în cale. Îi vine să plângă pentru că se simte ameninţat. E frustrat că nu ştie ce se va întâmpla.

Eu mă uit la bobul vecin şi îl admir. Nu îl doare capul deloc. A trecut atâta vreme şi el a rămas la fel. Celelalte boabe care au suferit ca mine s-au resemnat. Au spus că nu îşi mai aduc aminte de cum arătau. Li se pare normal să fie numai mustăţi şi să simtă cum pulsează viaţa prin ele.

Simt ca mor!

Ceva s-a întâmplat cu paiul meu!

Nu mai pot comunica cu el.

A fost mare gălăgie deasupra. Am simţit că monstrul despre care vorbea el a venit şi a trecut peste mine. Am simţit că mor!

Nu mai am vlagă să mai lupt! Pătura de peste mine e uscată. Nu mai vine apa prin ea ….

Oare am folosit cuiva?

Oare a fost de folos viaţa mea?

Clipesc şi îl zăresc pe vecinul meu având aceeaşi formă, aceeaşi culoare în timp ce eu sunt plin de mustăţi care se usucă, de riduri, de semne…

Oare boabele care i-au crescut paiului în cap sunt roadele despre care povestesc celelalte boabe? Oare seamăna cu mine? Oare s-a meritat să mor aici şi să mă transform?