rândunele și lecțiile de laudă

Fac parte dintr-un grup mic de studiu biblic. Când a venit vara, a trebuit să decidem dacă luăm vacanță până în toamnă sau studiem ceva. Am ales atunci să studiem Psalmii. Habar nu aveam la ce mă băgam.

Psalmii sunt cântări de laudă.

Găsesc în Psalmi că oamenii de toată coloratura, mărimea și istețimea Îl laudă pe Domnul, oamenii din toate neamurile se închină înaintea Lui. Psalmii nu spun că doar oameni Îl laudă pe Domnul! Aflu că în acest ansamblu de laudă sunt incluse cerurile, pământul, norii, ziua și noaptea, luna – martorul credincios, ploaia și zăpada, munții și dealurile, grindina și zăpada, păsările, gâzele, animale terestre și marine, peștii și toate viețuitoarele.

La porunca Domnului, ploaia cade pe pământ și Îl laudă. Până nu am studiat Psalmul 148, nu m-am gândit că ploaia ascultă de porunca Lui, cade pe pâmânt lăudându-L.

Am ales să fiu mai atentă la păsări, la nori, la ploaie, la vânt, la natură ca să văd cum Îl laudă acestea pe Domnul.

Locuiesc într-un apartament și habar nu am de ce am fost aleasă de niște rândunele ca și vecină a lor. E drept că am cam 10 cuiburi de rândunele la geamurile mele și am destul de mult de făcut curat după ele.

În seara aceasta am realizat că rândunele mele ajung “acasă” cam în sâmbăta Paștelui. De unde știu ele când e Paștele? În ultimii trei ani așa au venit, în sâmbăta Paștelui.

Ideea de laudă, de a urmări cum Îl laudă natura pe Domnul este ca un fir roșu în mintea mea în această perioadă. Așa că încerc să fiu atentă la natură.

Știu, din anii trecuți, că le deranjează pe rândunelele mele să gătesc când este foarte cald afară. Mai mereu vorbesc cu ele și le spun că o să gătesc și că nu o să dureze mult. Cumva parcă mă scuz că le voi încălzi și mai tare. În același timp, mă distrez de mine pentru că am început să vorbesc cu păsările.

Puțin mai înainte, eram în bucătărie și găteam. E vremea când primii pui de rândunică au învățat să zboare.

La un moment dat, parcă s-au vorbit rândunele între ele și au început să vină pe la geam. Uneori erau cam 20-30 care dansau în fața geamului de la bucătărie. M-am gândit că le este cald și din acest motiv au devenit agitate. Am verificat să văd cât de repede termin ca să le las în pace. Mi-am aruncat însă privirea pe geam, mai departe, și am văzut că de fapt ele dansau așa în fața mai multor geamuri, nu doar la mine.

Apoi, peste două sute de rândunele au început să danseze un dans doar de ele știut, pe un ritm cunoscut, să cânte o melodie a lor și să mă lase uimită de bucuria lor de a trăi, de a-L lăuda pe Creatorul lor.

Realizez că mă ancorez atât de mult în gândurile mele încât uit să îmi ridic ochii spre cer, uit să Îl laud, uit să mă bucur.

Doamne, mulțumesc pentru lecția primită de la rândunelele mele! Mulțumesc că mi-ai deschis sinapsele creierului și mă ajuți să accept că pot învăța să Te laud și de la aceste păsări.