În ultima perioadă, am început să îmi aleg caracteristici ale oamenilor în vârstă, caracteristici pe care să le cultiv şi să le trăiesc când, sau dacă, voi ajunge la vârstă adultă. Cei despre care vreau să vă povestesc astăzi sunt două exemple de trai pentru mine.
Daniel şi Pauline Sutton sunt părinţii lui Paul, Joy şi Faith. Daniel e mai tăcut, retras dar cu inimă mare. Pauline însă traduce tăcerile lui Daniel.
S-au întâlnit la colegiu. Părinții ei erau misionari și au trimis-o să facă școala înapoi acasă, în Statele Unite ale Americii. Mama lui Daniel era administratora colegiului. Acolo învățau copiii misionarilor. Imediat ce a ajuns la școală, cineva i-a spus să ia legătura cu administratora. Pauline habar nu avea de ce să vorbească cu doamna aceasta.
S-au întâlnit, doamna administrator i-a pus câteva întrebări despre ea, a aflat că e singură în America, că familia ei este pe câmpul de misiune. Scurt și la obiect, doamna administrator a invitat-o la ea acasă pentru fiecare weekend cât va fi la școală.
Acasă la doamna administrator își va cunoaște viitor soț, pe Daniel.
Termină școala și este asistent medical. Se căsătorește cu Daniel, iar chemarea de a fi misionar arde și în inimile lor. Au deja doi copii în anul 1965, este însărcinată în două-trei luni cu al treilea copil, când pleacă ca misionari.
Ajung în Teheran. Iranul li se pare a fi una dintre cele mai frumoase țări în care au fost. Stau acolo patru luni și apoi pleacă spre sudul Pakistanului, ceea ce acum e parte din Bangladesh. Petrec și acolo patru luni. Începe războiul dintre Pakistan și Iran, iar ei trebuie să părăsească țara.
Pauline era însărcinată în luna a șaptea când au primit ordinul de evacuare. Au ajuns în Manila, Filipene după peripeții și zboruri. În Manila, au fost așteptați de alți misionari care au avut grijă de ei, de copii, de acomodarea lor.
Primesc oferta de a rămâne misionari în Filipine, mai în sudul țării.
Daniel alături de alți misionari începe să construiască o tabără, Word of Life Seaside. Era o tabără dotată cu bucătărie și putea fi închiriată pentru conferințe, întâlniri, tabere pe malul mării. Tabăra este încă acolo, încă funcțională.
Pauline își creștea cei trei copii, era asistentă pentru copiii și oamenii a căror soartă părea pecetluită, preda la școala duminicală și făcea studiu biblic.
Locuiesc acolo în perioada 1965-1973. În toți acești ani, călătoresc o singură dată în Statele Unite pentru un an. Se întorc în Statele Unite ale Americii pentru că tatăl Paulinei este diagnosticat cu cancer și până la finalul anului 1973 își va sfârși alergarea pe acest pământ.
În 1965, în Teheran, familia Daniel și Pauline Sutton se întâlnește cu o altă familie misionară. Aceștia aveau o fată, Julie. Paul - fiul lui Pauline și Daniel Sutton și Julie se vor reîntâlni la colegiul și vor deveni o familie.
Pauline și Daniel s-au înapoiat în State, dar inima lor bătea pentru oameni. S-au rugat și au cerut Domnului să le arate ce să facă în continuare. Ani la rând, au călătorit în multe țări filmând și făcând fotografii pentru diverse organizații creștine.
Așa ajunge Daniel în România în anul 2006.
Din anul 2011, Pauline și Daniel vin în fiecare noiembrie pentru a găti curcani și plăcinte cu mere, dovleac și pecan, mâncare specifică pentru sărbătoarea de Thanksgiving. În anii 2020 și 2021 a fost o pauză nedorită în această tradiție a lor și a noastră.
La peste 80 de ani, te-ai aștepta să vezi doi bătrâni morocănoși, ofuscați și plini de plângeri. Daniel însă a ales să se lupte în continuare printre noi cu niște curcani, iar Pauline a ales să umple cu mare drag plăcintele.
Pauline și Daniel sunt oamenii care se roagă zilnic pentru mine, îmi trimit melodii, versuri și încurajări, vorbesc cu Domnul despre mine și mă iubesc. Sunt bandajele mele de dragoste cu care Domnul m-a binecuvântat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu