Ce poți să faci în astfel de momente?

În ultima perioadă am avut discuții cu oameni care au pierdut dintre cei dragi inimii lor. Ce poți să faci în astfel de momente? Să fii prezent, să iubești, să taci, să nu pui întrebări care nu își au rostul, să iubești, să asculți, să te rogi, să plângi, să iubești…

Știu că se repetă să iubești. Asta era și intenția.

Ce am auzit?

 

De ce?

De ce mie?

De ce acum?

De ce așa?

Visasem și speram altceva...

Dorințele și năzuințele s-au distanțat de realitate ca cerul de pământ.

Visele s-au spulberat și nu s-a ales nimic din ele...

Mă uit la mâinile mele și sunt goale. Până acum am muncit și trudit. Dintr-odată parcă sunt cu mâinile goale... Până acum erau pline cu iluzii? Parcă nu mai înțeleg nimic...

Pustiu-și întinde aripa spre mine. Parcă vrea să mă-nghită.

La cine să strig? Pe cine să caut? Unde să mă duc?

Doamne, dintre toți doar Tu mi-ai rămas...

La tine strig, pe Tine Te caut, la Tine vin...

Cu mâinile pline cu de ce-uri.

Cu doruri ce sufletu-mi frâng.

Cu lacrimi ce adunate s-ar face oceane.

Cu o dragoste pe care nu știu cui s-o dau.

Cu temeri mai mari decât mine.

Cu gânduri ce-mi întunecă mintea, credința, voința.

Cu-ntreaga-mi tânjire Te caut.

Răspunde-mi!

Sunt aici!