Psalmul 23
“(O cantare a lui David.) Domnul este păstorul meu, nu voi
duce lipsă de nimic.
El mă paşte în pășuni verzi şi mă duce la ape de odihnă; îmi
înviorează sufletul şi mă povățuiește pe cărări drepte, din pricina Numelui
Sau.
Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morții, nu mă
tem de niciun rău, căci Tu eşti cu mine. Toiagul şi nuiaua Ta mă mângâie.
Tu îmi întinzi masa in faţa potrivnicilor mei; îmi ungi
capul cu untdelemn, şi paharul meu este plin de dă peste el.
Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoți în toate zilele
vieții mele, şi voi locui în Casa Domnului până la sfârșitul zilelor mele.”
Chiar dacă încercările vin, durerile mă copleșesc, Domnul
este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic.
Chiar dacă mă simt neiubită, neînsemnată, nebăgată în seamă,
obosită, istovită, Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic.
Chiar dacă boala trece cu tăvălugul peste mine, şi
diagnosticul aduce tsunami în viața mea, Domnul este păstorul meu, nu voi duce
lipsă de nimic.
Chiar dacă simt că nu mai pot, că încă un pas devine parcă
imposibil de făcut, Domnul este păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic.
El este Păstorul meu, El este aici cu mine. Chiar dacă simt
că-mi fuge pământul de sub picioare, chiar dacă prăpăstiile se ascund la
fiecare colț, teama şi disperarea îmi intră sub piele, depresia face ravagii în
sufletul meu obosit, Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic..
Păstorul îmi asigură protecție, hrană, siguranță, chiar dacă
eu nu le văd, simt, percep.
Păstorul mă asigură că nu voi duce lipsă de nimic, chiar
dacă banii s-au terminat, chiar dacă totul se scumpește, chiar dacă războiul este
în vecini…
Domnul este Păstorul meu şi cand trec prin văile umbrei
morții, şi când îmi vântură vântul pletele pe culmile maiestuoase ale munților, sau ale vieții.
Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu