prin valea umbrei morţii

 Psalmul 23

“(O cântare a lui David.) Domnul este păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic.

El mă paşte în păşuni verzi şi mă duce la ape de odihnă; îmi înviorează sufletul şi mă povăţuieşte pe cărări drepte, din pricina Numelui Său.

Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de niciun rău, căci Tu eşti cu mine. Toiagul şi nuiaua Ta mă mângâie.

Tu îmi întinzi masa în faţa potrivnicilor mei; îmi ungi capul cu untdelemn, şi paharul meu este plin de dă peste el.

Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi în toate zilele vieţii mele, şi voi locui în Casa Domnului până la sfârşitul zilelor mele.”

Cântarea asta a lui David suna aşa de bine până acum… Aveam parte de călăuzire, mâncare, apă şi odihnă. Mă simţeam ca-ntr-un concediu cu all inclusive.

Numai că din senin mă trezesc în valea umbrei morţii când un diagnostic îmi este pus în faţă, şi o echipă medicală caută soluţii pentru mine. Vine vestea că cineva drag mie a plecat la Domnul, sau şi-a sfârşit alergarea pe acest pământ. Copilul sau apropiatul meu face opusul a ceea ce a învăţat acasă, şi simt că sunt pus la zid de toţi, şi de toate. Soţul/soţia mă înşeală/mă părăseşte, dă divorţ cu mare tam-tam. Se întâmplă ceva şi pierd casa, sau maşina, şi simt că nu mai ies de acolo.

Vine războiul la vecini, şi chiar dacă îl ignor, el este acolo, iar eu trebuie să mă pregătesc.

Valea umbrei morţii este o realitate cu care mă confrunt, are diverse forme, sau grade de intensitate. În tot acest tumult de emoţii şi suferinţă, când creierul se înfierbântă şi uneori parcă nu mai procesează, Tu eşti cu mine. Când eu ajung pe fundul văii morţii, Tu eşti cu mine.

Când simt că-mi pierd minţile de durere, Tu eşti cu mine.

Când nu mai pot respira de durere/disperare, tristeţe, depresie, Tu eşti cu mine.

Tu eşti cu mine tot timpul. Şi în trecerea asta, uneori nu Te simt, nu Te aud, nu Te văd, mă simt debusolată, dar Tu eşti cu mine.

Pentru că Tu eşti cu mine, eu nu mă tem.

Gândurile, emoţiile şi hormonii o iau razna, sângele pulsează la cote alarmante, îmi aud în urechi inima bătând nebuneşte, în timp ce Tu mă asiguri că eşti aici cu mine în valea umbrei morţii.

Şi din valea umbrei morţii ies schimbată, transformată pentru că acesta este scopul acestei experienţe. Face parte din umblarea mea cu El, face parte din planul Său cu mine.

Sunt conştientă că veşnic voi trăi numai în cer, cu Isus. Aşa că este posibil ca din valea umbrei morţii să trec într-o altă viaţă unde nu mai este nici o vale cu umbre, într-o viaţă unde moartea nu mai are nici un efect.

Cu Tine trec prin văile umbrei morţii, şi nu mă tem pentru că Tu eşti Păstorul meu.