imposibil și incredibil

Ieri, am văzut că Ilie a ajuns la Sarepta. Aici a stat o vreme ... nu ni se spune cât. Știu doar că Dumnezeu se îngrijea de hrana lor zilnică. 

Îmi imaginez cum femeia asta mergea la vasul cu făina și o răsturna în bol ca să frământe câteva turte. Scutura vasul și îl punea la loc. Frământa, punea ulei, scurgea fiecare picătură și apoi ulciorul în care ținea uleiul era așezat la locul lui. A doua zi însă, aceeași cantitate de făină și de ulei erau în cele două vase. Exact cât să ajungă pentru alte turte. Și următoare zi la fel. ... Eu cred că în timpul zilei aș mai fi aruncat o privire ca să văd dacă e făină și ulei în vase ... 

S-au obișnuit să fie dependenți de Dumnezeu în ceea ce privește mâncarea. Urma să vină un alt eveniment care să le testeze credința, încrederea, să li se descopere cum este Dumnezeul Cel Viu al lui Israel.

"17. Dupa aceea, fiul femeii, stapana casei, s-a imbolnavit. Si boala lui a fost atat de cumplita, incat n-a mai ramas suflare in el.

18. Femeia a zis atunci lui Ilie: "Ce am eu a face cu tine, omule al lui Dumnezeu? Ai venit la mine doar ca sa aduci aminte lui Dumnezeu de nelegiuirea mea si sa-mi omori astfel fiul?"

19. El i-a raspuns: "Da-mi incoace pe fiul tau." Si l-a luat de la sanul femeii, l-a suit in odaia de sus unde locuia el si l-a culcat pe patul lui.

20. Apoi a chemat pe Domnul si a zis: "Doamne Dumnezeule, oare atat de mult sa mahnesti Tu chiar pe vaduva aceasta, la care am fost primit ca oaspete, incat sa-i omori fiul?"

21. Si s-a intins de trei ori peste copil, a chemat pe Domnul si a zis: "Doamne Dumnezeule, Te rog, fa sa se intoarca sufletul copilului in el!"

22. Domnul a ascultat glasul lui Ilie, si sufletul copilului s-a intors in el, si a inviat.

23. Ilie a luat copilul, l-a coborat jos in casa din odaia de sus si l-a dat mamei sale. Si Ilie a zis: "Iata, fiul tau este viu."

24. Si femeia a zis lui Ilie: "Cunosc acum ca esti un om al lui Dumnezeu, si cuvantul Domnului in gura ta este adevar!"" 1 Regi: 17:17-24

Când vine necazul, durerea, nenorocirea și nefericirea, caut vinovați. Întotdeauna altcineva e vinovat. Și dacă e cineva din apropiere ... furia e și mai mare. Femeia asta pe cine să dea vina? Normal că țapul ispășitor era Ilie! Pe altcineva nu avea în preajmă! 

Ilie nu ripostează, nu îi răspunde, nu îi spune așa ca de la obraz că e încă în viață pentru că el a ajuns acolo, că poate o mai scutea din treburile casnice, că efectiv nu are nici o vină, că ... 

Cere blând copilul de la ea, s-a dus în camera lui și a culcat copilul acolo, în patul lui. 

Până la acest moment, în Scriptură, nu mai este menționată nici o înviere. Enoh a umblat cu Dumnezeu și apoi a fost răpit. Moise a murit și Dumnezeu l-a îngropat. Da, Dumnezeul Cel Viu despicase Marea Roșie, Iordanul, dăduse mană poporului în pustie, o făcuse pe Sara să nască ... mai erau minuni de care știau. Dar să învie pe cineva?

La Cherit și în Sarepta, Ilie învață că Dumnezeul Cel Viu al lui Israel este un Dumnezeu al imposibilului. El are toată puterea în cer și pe pământ. Nimic nu este imposibil pentru El.
"17. "Ah! Doamne Dumnezeule, iata, Tu ai facut cerurile si pamantul cu puterea Ta cea mare si cu bratul Tau intins: nimic nu este de mirat din partea Ta!" Ieremia 32:17
"27. "Iata, Eu sunt Domnul Dumnezeul oricarei fapturi. Este ceva de mirat din partea Mea?"" Ieremia 32:27
"37. Caci niciun cuvant de la Dumnezeu nu este lipsit de putere." Luca 1:37
"27. Isus a raspuns: "Ce este cu neputinta la oameni este cu putinta la Dumnezeu."" Luca 18:27

Cred că Ilie primește instrucțiuni ce să facă. Citesc că se roagă și se așează peste copilul decedat de trei ori. 

Femeii nu îi răspunde nimic însă după ce ajunge în camera lui, își deschide inima în fața Domnului și își plânge durerea. Acolo, în cămăruța lui, doar El și Dumnezeu, deschide gura și vorbește, se roagă și cere imposibilul. 

Domnul ascultă rugăciunea lui Ilie și copilul învie!

Acum Ilie nu merge la femeie și îi ordonă să adune oamenii din cetate, să le explice cu lux de amănunte ce s-a întâmplat, să spună ce rugăciune a rostit și cum el a înviat copilul. Nu se întâmplă așa ceva. A luat copilul, a coborât în casă și l-a dat mamei lui. "Iată, fiul tău este viu!"

Femeia nu vede mâna lui Ilie aici. Ea Îl vede pe Dumnezeul în care se încrede Ilie. Recunoaște intervenția divină. "Cunosc acum ca esti un om al lui Dumnezeu, si cuvantul Domnului in gura ta este adevar!"

Cum e Dumnezeul în care eu mă încred?
E un Dumnezeu al imposibilului?
Are El toată puterea în cer și pe pământ?
Când face o minune, as să se vadă, spun, povestesc despre ce a făcut Dumnezeul Cel Viu al Lui Israel?
Este foarte posibil ca Dumnezeu să nu mă folosească pe mine când va face o minune dar eu ce învăț de la Ilie și din textul de aici? Ce fel de atitudine și duh am când ajung în situația acuzatoare în care s-a găsit Ilie? Mă agit ca un Pepsi? Reacționez când acuzațiile curg gârlă deși e evident că nu am nici o vină? Sunt blândă și arăt compasiune persoanei care mă acuză?
Ilie avea camera de sus unde discuta cu Dumnezeu, își plângea off-ul, nelămuririle și nedumeririle. Eu am o cameră de sus? Am un loc al meu unde mă întâlnesc cu Dumnezeu, unde să cer Domnului lucruri imposibile? Cred că El poate face imposibilul și incredibilul?

minunile vin ... la Sarepta

Am citit textul acesta din 1 Regi 17 de multe ori. Îl știu de la școala duminicală, de pe flanelograf. Domnul a vorbit, Ilie a ascultat, a plecat, s-a dus, a stat, a mâncat de la corbi, a băut din pârâu, apoi s-a dus la Sarepta, a găsit văduva, a mâncat, a locuit multă vreme ... Și mai departe?

Viața mea nu se desfășoară la viteză maximă ci secundă după secundă. Ca să înțeleg un personaj trebuie să las textul să treacă prin mine, să se așeze, să-mi ridice întrebări, să mă surprindă cu detalii, să mă uit pe o hartă, să meditez la ceea ce citesc. 

Nu ni se spune cât a stat Ilie la Cherit. Dar a stat ceva vreme ... până pârâul a secat. Corbii își demonstrează credincioșia asigurându-i micul dejun și cina, sandwich cu carne dimineața și seara. Posibil să fi stat într-o stâncă sau peșteră, departe de lume, nevăzut de armatele vigilente ale regelui Ahab și a nevestei sale Izabela. 

Cuvântul Domnului îi vorbește și îl trimite să își mute tabăra. Îl trimite iar între oameni și printre oameni. Șlefuirea se face în pustiu, în singurătate dar și între oameni. 

"8. Atunci cuvantul Domnului i-a vorbit astfel:

9. "Scoala-te, du-te la Sarepta, care tine de Sidon, si ramai acolo. Iata ca am poruncit acolo unei femei vaduve sa te hraneasca."

10. Ilie s-a sculat si s-a dus la Sarepta. Cand a ajuns la poarta cetatii, acolo era o femeie vaduva care strangea lemne. El a chemat-o si a zis: "Du-te si adu-mi, te rog, putina apa intr-un vas, ca sa beau."

11. Pe cand se ducea ea sa-i aduca, a chemat-o din nou si a zis: "Adu-mi, te rog, si o bucata de paine in mana ta."

12. Si ea a raspuns: "Viu este Domnul Dumnezeul tau, ca n-am nimic copt, n-am decat un pumn de faina intr-o oala si putin untdelemn intr-un ulcior. Si iata, strang doua bucati de lemne, apoi ma voi intoarce si voi pregati ce am pentru mine si pentru fiul meu: vom manca si apoi vom muri."

13. Ilie i-a zis: "Nu te teme, intoarce-te si fa cum ai zis. Numai, pregateste-mi intai mie, cu untdelemnul si faina aceea, o mica turta si adu-mi-o; pe urma sa faci si pentru tine si pentru fiul tau.

14. Caci asa vorbeste Domnul Dumnezeul lui Israel: "Faina din oala nu va scadea, si untdelemnul din ulcior nu se va imputina pana in ziua cand va da Domnul ploaie pe fata pamantului."

15. Ea s-a dus si a facut dupa cuvantul lui Ilie. Si multa vreme a avut ce sa manance, ea si familia ei si Ilie.

16. Faina din oala n-a scazut, si untdelemnul din ulcior nu s-a imputinat, dupa cuvantul pe care-l rostise Domnul prin Ilie."

De la Cherit la Sarepta sunt cam 160 de km. Nu ni se spune că Ilie ar fi avut vreun măgar, cal sau vreo cămilă. Cel mai sigur a mers pe jos. Și ultimul sandwich fusese la Cherit ...

La orice pas se putea întâlni cu o patrulă armată sau cu vreun om dornic să câștige un bănuț. Capul lui Ilie avea un preț și nu unul mic. Dar Domnul are grijă ca nici un dornic de bani câștigați ușor să nu îl întâlnească și Ilie ajunge la Sarepta. 

Era rupt de oboseală, sete și foame. Vede o femeie săracă și după cum arăta ... era clar văduvă. Și mă uimește cum de a știut el că acea femeie era tocmai văduva la care Îl trimisese Domnul. Îi cere puțină apă ... și ceva de mâncare. Corbii rămăseseră la Cherit. 

Femeia asta se întoarce la Ilie și îi explică situația disperată în care se găsea împreună cu fiul ei. Îi arată bețele strânse și îi spune că acestea vor fi de folos pentru ultima masă pe care avea s-o pregătească pentru ea și fiul ei.

Când a ieșit să adune vreascurile, habar nu avea că Domnul avea un plan pentru ea, că Domnul știa câtă făină și ulei mai rămăseseră în vase, că planul Lui de salvare e mai mare decât își putea ea imagina. 

Era evreică. era o femeie care știa cine este Dumnezeul ei. Acum, în timpul secetei și a foametei, devenise realistă. Fatalismul înlocuise credința ... Minunile? Oh, auzise despre ele .... frumoase minuni face Domnul. Dar parcă numai pentru alții minunile vin. Nu cred că nu s-a rugat pentru situația disperată în care se găsea. Dar ea nu vedea nici o soluție, nici o scăpare ... nu vedeac cum ar fi venit vreo minune la ea. Tocmai la ea?

Apare un străin pe drum și se apropie de cetate. Era clar că e profet ... după cum arăta. Numai că acesta arăta jalnic de rău! Îi cere puțină apă și ... apă mai avea. Dar el cere și ceva de mâncare. Face cale întoarsă și cu inima frântă îi spune realitatea. 

Nu se aștepta să audă ceva bun de la omul acesta aproape leșinat de sete și de la o poștă se vedea că e și flămând. Va avea făină și ulei până va ploua. Domnul va face asta! Dumnezeul ei îi ascultase rugăciunile. Nu cum se aștepta ea. Nu când se aștepta ea. Va trăi! Și fiul ei va trăi. 

La Cherit, Ilie fusese hrănit de corbi. Orgoliul i-a fost pus la cuptor când a ajuns la Sarepta. Femeia asta trebuia să aibe grijă de el. O văduvă, o săracă lipită pământului va fi cea care va face turte zilnic și-l va hrăni pe Ilie. 

Mi-i drag să fac cadouri, să surprind oamenii însă mi-i atâta de jenă să primesc ... în special de la cei care sunt cu bugetul pe chituci. Mă lupt cu mine să mă las binecuvântată de cei cu mai mult însă în mod special de cei cu mai puțin. 

Îmi amintesc de o zi de iunie, anul trecut. A venit la mine în birou o văduvă, mamă a șase copii. Trebuia să rezolve nișe acte și mi-a adus o sacoșă. Am întrebat-o ce e acolo. Mi-a spus că s-a gândit la noi, la cei care au grijă de copiii ei și ca semn de mulțumire, a făcut special pentru noi, prăjitura ei preferată. A venit de dimineață pentru că știa că noi eram la lucru o dată cu zorii. Era atâta mulțumire și seninătate pe chipul ei!

Mi-am înnodat lacrimile, am zâmbit, am mâncat și am mulțumit! 

Sarepta lui Ilie a adus alte modalități de șlefuire. Sarepta mea vine cu șlefuirile ei, pe măsura mea, special create pentru mine, pentru caracterul și temperamentul meu. 

la sau în Cherit

Mă regăsesc și în viața lui Ilie. Nu sunt din Tishbe, din Galaad, nu sunt bărbat, nu îl cunosc pe regele Ahab și pe Izabela dar pot schimba contextul și ... am și eu Ahabii și Izabelele mele. 

Cumva ... îmi plac schimbările! Ar fi ideal dacă m-aș schimba instant, fără să trec prin perioadele lungi de timp, fără dureri și pierderi, fără lacrimi, fără scenarii demne de Hollywood. Numai că nu mi se face după plăcerea mea ci spre binele meu. 

Ca să învăț ascultarea, supunerea, dependența de Dumnezeu, iertarea, smerenia, dezbărarea de obiceiurile rele sau dăunătoare a fost și este nevoie de pierderi, de ruperea relațiilor, de singurătate în mulțime, de multe lacrimi, de timp, de vremi de restriște, de corbi care să îmi asigure strictul necesar. 

Ilie merge la Ahab
"2. Si cuvantul Domnului a vorbit lui Ilie cu aceste vorbe:

3. "Pleaca de aici, indreapta-te spre rasarit si ascunde-te langa paraul Cherit, care este in fata Iordanului. 4. Vei bea apa din parau, si am poruncit corbilor sa te hraneasca acolo."

5. El a plecat si a facut dupa cuvantul Domnului. S-a dus si s-a asezat langa paraul Cherit, care este in fata Iordanului. 6. Corbii ii aduceau paine si carne dimineata si paine si carne seara, si bea apa din parau.

7. Dar dupa catava vreme, paraul a secat, caci nu cazuse ploaie in tara." 1 Regi 17:2-7

Izabela, cu o plăcere plină de satisfacție, omorâse profeții Domnului și căuta orice om dedicat Domnului să îl omoare. Intervine Domnul și îl protejează pe Ilie trimițându-l undeva lângă un râu. Numele Cherit provine din derivatul Charath care înseamnă a despărți, a tăia.

Lui Ilie i s-au tăiat legăturile cu ceilalți din familie, cu prietenii, cu mediul său de acasă, cu posesiunile materiale și sociale. E singur, undeva lângă un pârâu, hrănit de corbi dimineața și seară. 

Dar ... după o vreme pârâul să semne că apa se cam termină și apoi seacă!

Cer schimbare și schimbarea vine! Dar când vine ... începe puhoiul de întrebări, de neliniște, de frământări. Parcă sunt amnezică. Am primit ce am cerut! 

Ilie s-a rugat să nu plouă, să nu cadă roua și rugăciunea a fost ascultată!

Șlefuirea nu se face în public, la maximă audiență! Aceasta are loc la Cherit, cu corbii, sub cerul liber! E șocantă experiența Cheritului. Pentru că sunt moldoveancă, Cherit seamănă cu termenul folosit pentru pierit. Am pierit la Cherit ca să mă las modelată, șlefuită, să învăț dependendența de Dumnezeu, să învăț să Îl las pe El să fie Dumnezeu. 

La Cherit sau în Cherit, am învățat că oamenii pot avea rol de corbi și că mâncarea adusă de ei e bună, că Dumnezeu are grijă de nevoile reale ale mele și trebuie mă obișnuiește să renunț la mofturi, că în singurătatea între oameni învăț ascultarea, smerenia, iertarea, Îl dau Lui fricile mele, dependențele mele, ideile mele cele mai sofisticate. 

În cele mai crunte momente experimentate la Cherit, am descoperit că Dumnezeu îmi e Tată, că El e în control, că sunt săpată în mâinile Lui, că sunt a Lui, că a dat ce avea mai scump pentru mine, că Domnul tăbărăște în mijlocul cetelor de îngeri în jurul meu când necazul, durerea, dușmanul vor să mă facă să pier.  

Ilie ascultă de Cuvântul Domnul, pleacă și se ascunde acolo unde îi spune Domnul. Mie, de regulă, nu îmi spune să merg să mă ascund. Eu mă trezesc acolo, ascunsă și ... procesul de schimbare începe ... 

Recent, am trecut pe la Cherit. Și voi mai trece pe acolo! A început să îmi placă. Știu că sună sado-maso. Problema e că ... cum începe să îmi placă, seacă pârâul și trebuie să mă mut ... în alt loc, spre alte schimbări, provocări, spre alte domenii la care lucrează Domnul!

Sunt pe mâini bune! Sunt săpată, tatuată, încrustată pe mâinile Tatii!

Passover Demonstration

Passover Demonstration from LoveIsrael.org on Vimeo.

un nume, un destin

Ahab moștenise de la tatăl său Omri tot ce era mai rău. Nu era o fire dominantă așa că și-a luat o soție care să completeze personalitatea lui, să conducă țara și să ducă idolatria la cote și standarde înalte. 
"29. Ahab, fiul lui Omri, a inceput sa domneasca peste Israel in al treizeci si optulea an al lui Asa, imparatul lui Iuda. Ahab, fiul lui Omri, a domnit douazeci si doi de ani peste Israel la Samaria.

30. Ahab, fiul lui Omri, a facut ce este rau inaintea Domnului, mai mult decat toti cei ce fusesera inaintea lui.

31. Si, ca si cum ar fi fost putin lucru pentru el sa se dedea la pacatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, a mai luat de nevasta si pe Izabela, fata lui Etbaal, imparatul sidonienilor, si a slujit lui Baal si s-a inchinat inaintea lui.

32. A ridicat un altar lui Baal in templul lui Baal pe care l-a zidit la Samaria 33. si a facut un idol Astarteii. Ahab a facut mai multe rele decat toti imparatii lui Israel care fusesera inaintea lui, ca sa manie pe Domnul Dumnezeul lui Israel." 1 Regi 16:29-33

Israel și Iuda la un loc însemnau cele 12 seminții ale lui Israel, însemna poporul Domnului. Același lucru e valabil și astăzi. Îmi reamintesc că sub domnia lui Roboam s-au despărțit. Zece seminții au mers cu Israel și două seminții cu Iuda. De la Solomon încoace, urmăresc o ascendență de răutate și idolatrie a regilor și o delăsare a poporului.

Ilie apare pe brusc pe scenă, direct în fața unuia dintre cei mai răi împărați ai lui Israel. Are un mesaj scurt și la obiect. 
"1. Ilie, tisbitul, unul din locuitorii Galaadului, a zis lui Ahab: "Viu este Domnul Dumnezeul lui Israel al carui slujitor sunt, ca in anii acestia nu va fi nici roua, nici ploaie, decat dupa cuvantul meu."" 1 Regi 17:1

Cine este Ilie?
De unde vine?
Ce CV are?
Cine îl recomandă?

Ilie vine din Tishbe, din Galaad. O localitate fără mare însemnătate, din pustiul Galaadului. Mai mult de atât, acest om are un nume care face urechile lui Ahab și a curții sale să zbârnâie: Dumnezeul meu este Yahweh sau Domnul este Dumnezeul meu. 

Ilie nu merge la împărat să îi spună povești, să devină prieteni, să îi spună pe ocolite, diplomat, rezervat mesajul din partea Domnului. Are un mesaj de spus, e clar, concis și nu vrea nici un drept la replică. Spune ce are de spus și pleacă. Ilie știe clar a cui slujitor este: a Dumnezeului lui Israel, Dumnezeul Cel Viu, real, adevărat!

Pe Ahab nu îl interesa că Israel are un Dumnezeu viu, inima și casa lui erau legate de Baal și de mama acestui zeu, Astarteea. Baal era zeul ploii și al fertilității. 

Apare Ilie și cu alte cuvinte îi spune lui Ahab că trei ani de zile Baal va fi absent din viața lui Israel. Nu va ploua și nici măcar rouă nu va fi. Dacă nu plouă, adio iarbă, adio pășune, adio animale ... adio abundență. Dumnezeul lui Ilie are puterea să nu dea ploaie peste Israel, să nu lase roua să cadă peste teritoriile lui Israel.

Scurt, brutal, fără menajamente, Ilie își duce mesajul. E omul potrivit la locul potrivit. Nu a terminat filosofia, nu are doctorat în diplomație, nu a făcut cursuri post doctorale în literație și politică. Era un om al deșertului, al traiului greu și dur, al vânturilor ce trebuiau înfruntate, al furtunilor de nisip cu care trebuia să te lupți ca să supraviețuiești. Dar mai mult de atât, era un om ce se dedicase Domnului. Părinții erau oameni care credeau în Dumnezeul Cel Viu al lui Israel. Aleseseră un nume prin care să își lege fiul de Dumnezeul Cel Viu. Îl crescuseră în cunoștința de El, de legile Lui, de promisiunile Lui. 

Pentru o vreme ca aceea a fost trimis Ilie. Același lucru îl știu despre frumoasa Estera. Dar același lucru îl pot spune despre mine. Pentru o vreme ca asta sunt unde sunt. 

Dumnezeul Cel Viu al lui Israel este Dumnezeul meu? Sunt dedicată Lui 100%? 

Este posibil să mă consider neimportantă, să nu am diplome cu răsunet, să nu provin dintr-o localitate faimoasă, să nu am o linie genealogică cu renume, să nu am o poziție materială care să îmi dea un cuvânt de spus, să îmi bag capul în nisip și să tac mâlc. Posibil să nu vreau să mă compar cu Ilie! El era curajos! Apoi, nici numele meu nu are o semnificație ca a lui Ilie! Abia e începutul poveștii deci nu trebuie să trag concluziile!

Ahab al meu e posibil să fie printre rude, colegi, prieteni, vecini, cunoștințe. Îi duc mesajul ce Îl am din partea Domnului? Sunt un purtător de Christos = Mesia? 

Christ in the Passover - Jews for Jesus

Sunt fiica acestui Dumnezeu Minunat!

"2. "Știu că Tu poți totul 
și că nimic nu poate sta împotriva gândurilor Tale." - Iov 42:2

Iov ascultă uimit discursul din furtună rostit de Dumnezeu și spune: "știu că Tu poți totul". Nimic nu este imposibil pentru Tine, ai toată puterea în cer și pe pământ. Tu ești minunat! Mai mult de atât, "nimic nu poate sta împotriva gândurilor Tale". 

Nimic nu poate zădărnici planurile Tale față de mine și față de omenire. Pot să mă așez în fund și să dau din picioare, ca pruncii, și Tu vei face cum știi Tu, nu cum vreau eu. Îți vei îndeplini planul Tău cu exactitate, în timpul Tău.

"35. Toți locuitorii pământului sunt o nimica înaintea Lui; El face ce vrea cu oastea cerurilor și cu locuitorii pămîntului, și nimeni nu poate să stea împotriva mâniei Lui, nici sî-I zică: "Ce faci?" Daniel 4:35

Nimeni nu poate sta împotriva mâniei Lui!

"3. "Cine este acela care are nebunia să-Mi întunece planurile?" - 

"Da, am vorbit, fără să le înțeleg, de minuni, care sunt mai presus de mine și pe care nu le pricep."

Cine sunt eu ca să spun că știu planurile Tale și mai mult de atât, să am tupeul să le încurc sau opresc? Trebuie să îmi reamintesc că sunt un om, sunt finită și muritoare. Dumnezeul Lui Avraam, Isaac și Iacov are planuri care depășesc puterea mea de înțelegere și pricepere. El nu acționează cum vreau eu, când vreau eu, în modalitățile și felul în care aș vrea eu. Nu sunt eu în control! El deține controlul!

 -4. "Ascultă-Mă și voi vorbi; te voi întreba, și Mă vei învăța. 

5. "Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine; dar acum ochiul meu Te-a văzut. 

6. De aceea mi-e scârbă de mine și mă pocăiesc în țărână și cenușă." Iov 42:4-6

Ascultându-L pe Domnul, Iov nu mai are are nici o pretenție, se supune de bună voie, își recunoaște statutul. L-a văzut pe Dumnezeu, L-a auzit și pacea a umplut inima și ființa lui Iov. Doar cu ajutorul Lui Dumnezeu pot să mă smeresc și să rămân în voia Lui.

Uneori mi se pare că greul nu se mai termină, că durerile parcă sporesc. Dar îmi reamintesc că vine ziua răsplătirii și încrederea mea este într-un Dumnezeu corect și drept. Urmăresc povestea lui Iov și văd că Dumnezeu ascultă fiecare cuvințel rostit de cei trei prieteni ai lui Iov. Îi lasă să vorbească și ei spun multe cuvinte. La final însă, Dumnezeu Îl răsplătește pe Iov și se adresează celor trei:

"7. Dupa ce a vorbit Domnul aceste cuvinte lui Iov, a zis lui Elifaz din Teman: "Mania Mea s-a aprins impotriva ta si impotriva celor doi prieteni ai tai, pentru ca n-ati vorbit asa de drept de Mine, cum a vorbit robul Meu Iov.

8. Luati acum sapte vitei si sapte berbeci, duceti-va la robul Meu Iov si aduceti o ardere de tot pentru voi. Robul Meu Iov sa se roage pentru voi, si numai in vederea lui nu va voi face dupa nebunia voastra; caci n-ati vorbit asa de drept despre Mine, cum a vorbit robul Meu Iov."" Iov 42:7-8

Eu aș vrea să răsplătească mai repede, mai când și cum vreau eu. Dar El are timpul, modalitatea și metodele Lui de răsplătire. Și ... nu Îi scapă nimic.

"9. Elifaz din Teman, Bildad din Suah, si Tofar din Naama s-au dus si au facut cum le spusese Domnul. Si Domnul a ascultat rugaciunea lui Iov.

10. Domnul a adus pe Iov iarasi in starea lui de la inceput, dupa ce s-a rugat Iov pentru prietenii sai. Si Domnul i-a dat inapoi indoit decat tot ce avusese.

11. Fratii, surorile si vechii prieteni ai lui Iov au venit toti sa-l vada si au mancat cu el in casa. L-au plans si l-au mangaiat pentru toate nenorocirile pe care le trimisese Domnul peste el, si fiecare i-a dat un chesita si un inel de aur.

12. In cei din urma ani ai sai, Iov a primit de la Domnul mai multe binecuvantari decat primise in cei dintai. A avut paisprezece mii de oi, sase mii de camile, o mie de perechi de boi si o mie de magarite.

13. A avut sapte fii si trei fete; 14. celei dintai i-a pus numele Iemima, celei de-a doua Chetia si celei de-a treia Cheren-Hapuc. 15. In toata tara nu erau femei asa de frumoase ca fetele lui Iov. Tatal lor le-a dat o parte de mostenire printre fratii lor." Iov 42:9-15

Domnul:

- l-a ascult, i-a primit rugăciunea!

- l-a adus înapoi în starea lui de la început sau l-a reabilitat.

- a dublat sau înmulțit ceea ce avusese

- l-a binecuvântat.

Iov era un om ca mine și ca tine, imperfect. Realizându-și imperfecțiunea, se pocăiește. Citesc că rostește cuvinte pe care trebuie să le retragă, să își ceară iertare pentru ele. Datorită harului Lui Dumnezeu sunt binecuvântată. El, Cel Minunat, alege să mă binecuvânte. Nu pentru că aș merita ci pentru că asta este Voia Lui.

Ieri, am scris că Iov a trăit încă 140 de ani. Dar nu numai a trăit ci Iov s-a bucurat de viață. Doar Dumnezeu are puterea de a ne umple viața și anii cu bucuria Sa. E o bucurie ce ne eliberează de limitările împrejurărilor în care ne aflăm. Doar harul Lui ne eliberează, ne ajută să trăim pentru El!

Cartea Iov mi-a reamintit ce Dumnezeu Minunat am. Doar Lui i se poate atribui termenul de Minunat. El este Sfânt, Sfânt, Sfânt! El este Creatorul, Mântuitorul, Mijlocitorul, Salvatorul. El are toată puterea în cer și pe pământ. Nimic nu se întâmplă fără știrea Lui. Nici un fir de păr din cap nu mi se clintește fără ca El să știe. Nici un cuvânt pe care îl rostesc sau care îmi este adresat nu Îi scapă. Aude tot. Știe tot. Vede tot. Poate totul!

Sunt fiica acestui Dumnezeu Minunat! Prin sângele Fiului Său, sunt a Lui! Mă las pe mâna Lui căci știu că sunt pe mâini bune!

trăiesc?

Cartea Iov se încheie cu "16. Iov a mai trăit ... . 17. Și Iov a murit bâtrân și sătul de zile."

Iov a mai trăit!

El habar nu a avut de discuție din ceruri, habar nu a avut de ce i-au pierit turmele, averile, i-au murit copii și i-au fost distruse casele. Bubele l-au inundat și nu avea altă alternativă decât să se scarpine. Nevasta, draga inimii lui, îi dă un sfat pe care nu l-a ascultat. El rămâne tare în teologia lui. 

Apar prietenii și nu îl recunosc. Sunt șocați și-și rup hainele, se așează jos și-și pun țărână în cap. Timp de șapte zile tac și apoi ... ține-te bine ce e la gura lor. Iov devine agasat și exasperat de cuvintele lor însă nu își pierde credința, încredințarea, nu blestemă, nu aruncă cuvinte grele. Uneori preferă să tacă. Răspunsul lui e adresat Dumnezeului în care se încrede și nu celui ce tocmai nu mai termina cu acuzele și presupozițiile. 

Că vreau sau nu, suferința vine în viața mea și niciodată nu mă anunță că apare! 
Cum reacționez?
Mă plâng oricui e dispus să mă asculte?
Blestem tot ce îmi iese în cale?
Ascult toate sfaturile psihologice, intelectuale, morale și religioase?
În cine îmi este pusă încrederea?

Dar când cineva își spune off-ul, încep să turui, să acuz, să îmi dau cu presupusul, să bănui acuzator acea persoană de păcat, să fac orice ca să scot mărturisirea de la ea?

David a avut doi prieteni care i-au fost alături: Ionatan și Natan. Unul l-a ajutat să scape de mâna tatălui său și să rămână în viață, iar celalalt l-a confruntat cu păcatul. Confruntare care l-a adus pe David la pocăință, la viață. 
Ce fel de prietenă sunt? 
Ca Ionatan și Natan sau ca prietenii lui Roboam?

Peste unii trec doar ani iar peste unii maturitatea vine o data cu trecerea anilor.
Maturitatea vine la pachet cu suferința, durerile, necazul, dezamăgirile, furtunile și pierderile.

Iov a trăit!
Eu ce fac?
Câtă pasiune pun în ceea ce fac, vorbesc, cânt, citesc, povestesc?
Cât mă implic?
Aștept doar să mai treacă o zi?
Cu câtă înțelepciune, dragoste și maturitate tratez pe cei bolnavi, dezamăgiți sau pe cei care au greșit sau au ajuns în necazuri fără nicio logică sau greșeală?
E ușor de acuzat, de arătat cu degetul și de scos persoane din viața mea.
Sunt conștientă că necazurile și durerile pot veni în viața cuiva fără ca acestea să fie o consecință a păcatului?

Trăiesc?

binecuvântări dublate

"10. Domnul a adus pe Iov iarasi in starea lui de la inceput, dupa ce s-a rugat Iov pentru prietenii sai. Si Domnul i-a dat inapoi indoit decat tot ce avusese.

11. Fratii, surorile si vechii prieteni ai lui Iov au venit toti sa-l vada si au mancat cu el in casa. L-au plans si l-au mangaiat pentru toate nenorocirile pe care le trimisese Domnul peste el, si fiecare i-a dat un chesita si un inel de aur.

12. In cei din urma ani ai sai, Iov a primit de la Domnul mai multe binecuvantari decat primise in cei dintai. A avut paisprezece mii de oi, sase mii de camile, o mie de perechi de boi si o mie de magarite.

13. A avut sapte fii si trei fete; 14. celei dintai i-a pus numele Iemima, celei de-a doua Chetia si celei de-a treia Cheren-Hapuc. 15. In toata tara nu erau femei asa de frumoase ca fetele lui Iov. Tatal lor le-a dat o parte de mostenire printre fratii lor.

16. Iov a mai trait dupa aceea o suta patruzeci de ani si a vazut pe fiii sai si pe fiii fiilor sai pana la al patrulea neam. 17. Si Iov a murit batran si satul de zile." Iov 42:10-16

Iov a trecut testul! A rămas credincios, și-a păstrat titlul de "robul Meu". Aduce, împreună cu Elifaz, Bildad și Țofar, jertfa cerută de Domnul, se roagă pentru cei trei, Domnul îi iartă și nu le face după nebunia lor. 

Din studiul acestei cărți, am învățat mai multe despre doamna Iov. O femeie care a fost copleșită de durere și necaz, ajunsese la un pas aproape de nebunie. Iov așa îi și spune: ai lăsat durerea să te înnebunească și de asta vorbești așa. 

Văd din text că nu îl lasă pe Iov în durerea lui și pleacă în lumea ei. A stat lângă el când viermii îi colcăiau în bube, când cioburile nu mai erau îndeajuns de ascuțite pentru a se putea scărpina, când puțea ca un hoit și dinții păreau că îi părăsesc gura, când arăta jalnic, când cei zece copii muriseră și averea dispăruse în jafuri și intemperii. A stat lângă el când cei patru prieteni veniseră să îl mângâie și apoi și-au început tiradele deloc liniștitoare. 

Domnul i-a dat lui Iov mai multe binecuvântări decât a avut în primii ani. Din text văd că i-a dublat casa, averea, turmele, câmpurile și i-a mai dat zece copii. 

Nu cred ca aveau mai puțin de 50 de ani când au venit nenorocirile. Dacă mă uit la Avraam, Isaac și Iacov și vârstele lor când au început să aibă copii, aș putea spune că soții Iov erau mai în vârstă. Dar chiar și la vârsta lor... doamna Iov își anunță soțul că e iar însărcinată și asta nu o dată ci de zece ori. 

Ni se pomenește numele fetelor și faptul că în toată țara nu erau fete mai frumoase ca fetele lui Iov. 

Părinții acestor fete au avut șansa de a-și crește copii cu înțelepciunea maturității. Nu cred că se vorbește doar de frumusețea fizică a acestor fete. Cred că domnul și doamna Iov au investit în educația și caracterul lor. Cred că au dat ce era mai bun din înțelepciunea lor pentru creșterea celor zece copii. Mai mult de atât, Iov își tratează egal copiii. Împarte moștenirea la zece. Deși erau fete, primesc partea de moștenire la fel ca frații lor. 

Iov a mai trăit 140 de ani și a avut timp să își crească copiii, nepoții, strănepoții și copiii acestora. A murit patriarhal " bătrân și sătul de zile".

Sunt oameni mai tineri ca mine care-s deja bătrâni. Nu vreau să fiu bătrână, acră și să ca un aspersor de nemulțumire și nefericire. E posibil să nu fiu niciodată bogată dar aleg să fiu mulțumită, aleg să cred că Dumnezeu e în control, că El îngăduie suferințele, necazurile, durerile și nenorocirile. Aleg să Îl las pe El să mă mângâie, ridice. Aleg să Îl las pe El să îmi facă dreptate. Aleg să Îl las pe El să fie Dumnezeu. Aleg să fiu a Lui! Posibil să nu mor patriarhal, dar vreau să trăiesc cu aceeași credință și încredere în Dumnezeu ca și ei!

Mi-ar plăcea să spun că sunt ca Iov însă aș minți.

Dumnezeu vorbește iar Iov vede panta pe care a luat-o încercând să își găsească dreptatea. Se smerește și se pocăiește. 

Domnul se îndreaptă spre cei trei prieteni mai în vârstă și le vorbește. Lui Elihu nu i-a spus nimic. Acesta, în discursul său, mai avusese și niște sclipiri bune. După cum am aflat, Elifaz, era cel mai în vârstă. Așa că Domnul I se adresează lui:
""7. Dupa ce a vorbit Domnul aceste cuvinte lui Iov, a zis lui Elifaz din Teman: "Mania Mea s-a aprins impotriva ta si impotriva celor doi prieteni ai tai, pentru ca n-ati vorbit asa de drept de Mine, cum a vorbit robul Meu Iov.

8. Luati acum sapte vitei si sapte berbeci, duceti-va la robul Meu Iov si aduceti o ardere de tot pentru voi. Robul Meu Iov sa se roage pentru voi, si numai in vederea lui nu va voi face dupa nebunia voastra; caci n-ati vorbit asa de drept despre Mine, cum a vorbit robul Meu Iov."

Ce a zis? 

"Mânia mea s-a aprins?" Adica Domnul se aprinde de mânie? 

De ce a făcut asta?

"pentru ca n-ati vorbit asa de drept de Mine, cum a vorbit robul Meu Iov."

Domnul este bun, milos, sfânt, drept, îndelung răbdător, plin de bunătate, dragoste, milă. Elifaz, Bildad și Țofar, L-au prezentat doar ca pe un Dumnezeu drept însă au uitat de milă, îndurare, dragoste, har. Din text văd că Lui Dumnezeu Îi pasă despre modul cum este prezentat. 

Eu cum Îl prezint?

Cum este Dumnezeul meu?

Domnul vine cu soluția iertării și restaurării. Aduceți jertfe, mergeți la Iov și aduceți arderea de tot împreună, vorbiți cu Iov să se roage pentru voi și să nu vă fac după nebunia voastră.

"Robul Meu Iov."

Așa începe poveste și așa se termină. 

În ceruri, Domnul se laudă cu robul Său Iov în fața Satanei și a întregii audiențe cerești. Îngăduie suferința, pierderile, durerea, depresia, umilința în viața lui Iov. 

Acum, la sfârșit, Satan nu mai are nimic de spus. A pierdut!

Iov nu a blestemat, nu a spus nimic nedrept, nimic rău.

Mai mult de atât, Iov primește vindecarea și acceptă să aducă jertfe cu cei trei prieteni ai lui. Îi iartă!

Iov s-a smerit și pocăit înaintea Domnului iar atitudinea lui s-a schimbat. Nu mai avea așteptări înalte de la oameni, nu pune condiții, nu are resentimente, pretenții și mai mult de atât, nu mai aștepta nici o favoare.

Mi-ar plăcea să spun că sunt ca Iov însă aș minți. 

Mi-ar plăcea ca Domnul să se laude cu mine ... însă nu știu dacă aș putea trece cu aceeași atitudine prin pierderi, dureri și necazuri, cum a trecut Iov. 

Lui Iov i s-a făcut dreptate, bubele au dispărut, relația cu prietenii săi a fost reabilitată. 

Uneori am senzația că dreptatea mea a uitat să vină ...

Realizez că trebuie să îmi verific atitudinea, să iert, să merg mai departe, să mă rog pentru iertarea celor care mi-au greșit ...

Sunt în proces ... 

lecții din lumea animala

"7. "Incinge-ti mijlocul ca un viteaz; ca Eu sa te intreb, si tu sa Ma inveti.

8. Vrei sa nimicesti pana si dreptatea Mea? Si sa Ma osandesti, ca sa-ti scoti dreptatea?" Iov 40:7-8

Ieri am descoperit că Iov devenise exasperat de acuzațiile aduse de prietenii săi. Însă căutându-și dreptatea până în pânzele albe, a devenit arogant, mândru și independent.

Domnul apare în mijlocul unei furtuni și are doua discursuri formate din 77 de întrebări. În prima parte este vorba despre creație, în a doua îl duce pe Iov într-un domeniu favorit, după cât de pare, lumea animală. Îi alege două vietăți, vorbește cu Iov aproape numai în întrebări, descriindu-i complexitatea, puterea și frumusețea celor două creaturi: hipopotamul și crocodilul. 

Din cartea Iov descopăr că ideea de pet sau animal de companie nu e una modernă, inventată de noi. Iov este întrebat dacă ar alege să aibă ca animal de companie un crocodil, dacă l-ar putea dresa ... dacă și-ar lăsa fetele să se joace cu el.

Hipopotamul și crocodilul sunt două dintre cele mai neînfricate creaturi. Nici un om nu le poate controla, manipula, îmblânzi, domestici. Așa e natura lor. Au viață ca și mine însă eu au rolul și menirea lor specifică, înscrisă în natura lor. Așa cum și eu am rolul și menirea mea după planul Domnului. Oricât de mult le-aș admira pe cele două vietăți, chiar dacă au viață ca și mine, ele nu au suflet. Sunt doar viețuitoare! Omul a fost creat după chipul și asemănarea Lui Dumnezeu! 

Dumnezeu nu îi dă nici o explicație lui Iov. Nu îi relatează despre discuțiile cu Satana, despre faptul că El a îngăduit necazurile în viața lui. Începe prin a pune întrebări iar Iov realizează că Dumnezeu este Stăpânul, Creatorul, Dumnezeu. 

Nu mă pot lăuda că răspund așa repede ca Iov cu un duh blând și smerit :
"2. "Stiu ca Tu poti totul si ca nimic nu poate sta impotriva gandurilor Tale." -

 - "Da, am vorbit, fara sa le inteleg, de minuni, care sunt mai presus de mine si pe care nu le pricep." -

5. "Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine; dar acum ochiul meu Te-a vazut. 6. De aceea mi-e scarba de mine si ma pocaiesc in tarana si cenusa."" Iov 42:2, 3b, 5-6

77 de intrebari

Din proprie experiență știu că atunci când ești acuzat de păcate pe care nu le-ai făcut, devii arogant, încrezut și independent. Îți aperi dreptatea până în pânzele albe și fără să știi când ... ai devenit încrezut!

Iov a simțit asta înaintea mea!

După atâtea discursuri acuzatoare, după atâta luptă, Iov este chemat să dea răspunsuri la cele 77 de întrebări pe care I le adresează Dumnezeu. Se iscă o furtună și Dumnezeu începe cu întrebările. Foarte repede deduc că nu îi întreabă nimic pe cei patru prieteni ai lui Iov. Dumnezeu vrea să clarifice problemele cu Iov. Din cauza discuțiilor obositoare avute cu cei patru prieteni, Iov începuse să aibă probleme cu autoritatea și controlul.

Îl văd pe Iov dispus să asculte! Imediat realizează pe ce pantă era și se supune, se smerește. Și nu face numai atât, îi pare rău, se pocăiește.

Dumnezeu nu îi răspunde la nici una dintre întrebările lui Iov.
Citesc Iov 38 - 41 și descopăr ce Dumnezeu măreț am. Îl descopăr în fiecare amănunt și detaliu al creației. Cu fiecare întrebare exprimată realizez că știu atât de puțin, că sunt atât de mică și neînsemnată ...

Vreau să văd stelele dimineții izbucnind în cântări de bucurie!
Oare cum arată locul zorilor?
Oare unde sunt cămările zăpezii? Dar cele ale grindinei?
Cum arată sânul ghieții?
Nu știam că negura norilor are înțelepciune ...

Vrăbiile de afară sporovăiesc vesele, fac planuri pentru azi sau poate toată vara. Nu le-am văzut încă dar le aud. Habar nu am unde au stat pitite, ce au mâncat, cum au reușit să treacă de gerurile iernii.

Florile au crescut, cele care înfloresc primăvara își împrăștie din belșug mirosul iar culorile lor dau farmec grădinii! Habar nu am cum au crescut, dacă le-a fost frig sau nu, de unde și-au luat coloritul florilor ...

Mugurii copacilor pulsează de viață!
Cum se întâmplă asta?
Biologic știu ce se întâmplă însă nu eu sunt în control!

Nu știu când fată caprele sălbatice și nici câinii vagabonzi de pe străzile noastre.

Capitolele 38 și 39 din cartea Iov sunt superbe. Citindu-le, fac o plimbare prin ceruri, pe munți, în văzduh, prin pustiu. Iov este rugat să răspundă! Încerc să fiu în papucii lui și cu fiecare întrebare devin mai mică ... și mai mică. Realizez complexitatea creației și măreția Creatorului. Chiar dacă am învățat anumite cunoștințe la biologie, geografie, geologie sau agronomie văd că nu sunt eu în control, nu le-am făcut eu și ele funcționează fără mine.
Îmi recunosc micimea și nu îmi e rușine de asta!

Sunt fascinată de acest prim răspuns al Lui Dumnezeu!
Aș vrea să mai spună!

Dar vreau să nu uit că El vorbește cu Iov dintr-o furtună!

Când vin furtuni în viața mea, ce fac?
Ascult vocea Domnului?
Mă supun Voii Lui?
Îi recunosc autoritatea deplină?
Realizez că dacă Îl las pe Dumnezeu să fie Dumnezeu, eu pot sta liniștită știind că El e în control?
Am răbdare să ascult ce spune Dumnezeu?
Vreau să fiu conștientă că El are toate răspunsurile?
Vreau să Îl las să mă schimbe?
Am răbdare în acest proces de schimbare?

o rugăciune puritană

"Când Tu vrei să mă îndrumi, eu preiau controlul,

Când Tu vrei sa fii suveran, eu fac ce vreau.

Când Tu vrei să te îngrijești de mine, eu îmi sunt atotsuficient,

Când ar trebui să depind de providența Ta, eu îmi rezolv singur nevoile,

Când ar trebui să mă supun providenței Tale, eu îmi urmez propriile dorințe,

Când ar trebui să Te studiez, să te iubesc, să Te cinstesc, să mă încred în Tine, eu îmi slujesc mie;

Modific și corectez legile Tale să mi se potrivească mie,
în loc să privesc la Tine, cer aprobarea oamenilor și, prin natura mea, sunt un idolatru.

Doamne, dorința mea arzătoare este să îmi întorc inima spre Tine.

Convinge-mă că nu pot să-mi fiu propriul dumnezeu,

nici să mă fac singur fericit,

nici să-mi fiu propriul Christos care îmi redă bucuria,

nici propriul Duh care mă învață,

mă călăuzește, mă stăpânește.

Ajută-mă să înțeleg că harul face toate acestea prin suferința îngăduită în mod providențial, pentru ca atunci când mă cred dumnezeu, Tu să mă arunci la pământ, când bogățiile sunt idolul meu, le dai aripi să zboare, când plăcerea este singurul meu țel, Tu o transformi în amărăciune.

Scapă-mă de ochiul rătăcitor, de urechea curioasă, de lăcomie, de inima plină de pofte.

Arată-mi că niciunul din aceste lucruri nu poate vindeca o conștiință rănită, nici nu poate susține un trup care se clatină sau un duh slăbit.

Apoi du-mă la cruce și lasă-mă acolo."

Arthur Bennet, ed. 1975, "Man A Nothing", The Valley of Vision: A Collection of Puritan Prayers & Devotions

Cum este Dumnezeul despre care vorbesc?

Elihu vorbește mult dar spune și câteva lucruri bune:
"14. Dumnezeu vorbeste insa, cand intr-un fel, cand intr-altul, dar omul nu ia seama.

15. El vorbeste prin vise, prin vedenii de noapte, cand oamenii sunt cufundati intr-un somn adanc, cand dorm in patul lor. 16. Atunci El le da instiintari si le intipareste invataturile Lui, 17. ca sa abata pe om de la rau si sa-l fereasca de mandrie, 18. ca sa-i pazeasca sufletul de groapa si viata de loviturile sabiei. 19. Si prin durere este mustrat omul in culcusul lui, cand o lupta necurmata ii framanta oasele. 20. Atunci ii este greata de paine, chiar si de bucatele cele mai alese. 21. Carnea i se prapadeste si piere, oasele care nu i se vedeau raman goale; 22. sufletul i se apropie de groapa, si viata de vestitorii mortii." Iov 33:14-22

Dumnezeu vorbește prin visuri, prin boli, vedenii de noapte. Dar El ne vorbește si prin boală! 

Urmează un pasaj interesant:
"23. Dar daca se gaseste un inger mijlocitor pentru el, unul din miile acelea care vestesc omului calea pe care trebuie s-o urmeze, 24. Dumnezeu Se indura de el si zice ingerului: "Izbaveste-l, ca sa nu se coboare in groapa; am gasit un pret de rascumparare pentru el!"

25. Si atunci carnea lui se face mai frageda ca in copilarie, se intoarce la zilele tineretii lui. 26. Se roaga lui Dumnezeu, si Dumnezeu ii este binevoitor, il lasa sa-I vada fata cu bucurie si-i da inapoi nevinovatia. 27. Atunci el canta inaintea oamenilor si zice: "Am pacatuit, am calcat dreptatea, si n-am fost pedepsit dupa faptele mele; 28. Dumnezeu mi-a izbavit sufletul ca sa nu intre in groapa, si viata mea vede lumina!"

29. Iata, acestea le face Dumnezeu, de doua ori, de trei ori, omului, 30. ca sa-l ridice din groapa, ca sa-l lumineze cu lumina celor vii." Iov 33:23-30

Cele patru discursuri ale lui Elihu pot fi reduse la câteva idei:
- Dumnezeu este în control, veghează și păzește pe cei neprihăniți
- El arată celor neprihăniți că au greșit
- Dacă cei neprihăniți acceptă să fie disciplinați, El îi restaurează
- Dacă nu vor să accepte disciplina și rămân în greșelile lor, vor suporta consecințele.

Îmi reamintesc că Elihu era mai tânăr, era bogat, avea funcții și poziții, nu avea nici o bubă și nici o durere, se credea foarte educat însă nu era educabil, la mânie vorbea mult și spunea puțin! Dar din puținul acesta văd că îl îndeamnă pe Iov să se uite la Dumnezeu. Totul se rezumă la Dumnezeu!

"1. La auzul acestor lucruri imi tremura inima de tot si sare din locul ei. 2. Ascultati, ascultati trasnetul tunetului Sau, bubuitul care iese din gura Lui! 3. Il rostogoleste pe toata intinderea cerurilor, si fulgerul Lui lumineaza pana la marginile pamantului. 4. Apoi se aude un bubuit, tuna cu glasul Lui maret; si nu mai opreste fulgerul, de indata ce rasuna glasul Lui. 5. Dumnezeu tuna cu glasul Lui in chip minunat; face lucruri mari pe care noi nu le intelegem." Iov 37:1-5

"3. Domnul este indelung rabdator, dar de o mare tarie; si nu lasa nepedepsit pe cel rau. Domnul umbla in furtuna si in vartej, si norii sunt praful picioarelor Lui.

7. Domnul este bun; El este un loc de scapare in ziua necazului; si cunoaste pe cei ce se incred in El." Naum 1:3, 7

Elihu ne vorbește despre Dumnezeu și ne spune că El este Atotputernic, El face minuni, El este măreț, fără El nu există neprihănire sau sfințenie. El este adevărul! De la El avem promisiunea iertării, a unui Mijlocitor, speranța că vom trăi chiar dacă vom muri!

"Unii oameni au un Dumnezeu mic și au mereu probleme cu El. Acesta nu poate face minuni. Nu se poate îngiji de detaliile vieții. Nu intervine în numele poporului Său. Acești oameni au un Dumnezeu mic, și eu îi numesc "oameni cu dumnezeișori". Apoi sunt cei care au un Dumnezeu măreț și puternic. El vorbește, și cuvintele Lui se împlinesc. El poruncește, și poruncile Lui rămân. El știe cum să Se arate puternic în numele celor ce se tem de El." Robert Dick Wilson

Cum este Dumnezeul despre care vorbesc?

Cât de mare este El?

Am un Dumnezeu mare sau unul mic?

vorbesc ca un Pepsi agitat?

Intră în scenă Elihu. Un tânăr deștept, teolog, bănuiesc că bogat și cu funcții, diplomat, atent la detalii și ascultător bun. 

Intrarea e spectaculoasă! E exasperat de faptul că Elifaz, Bildad și Țofar nu mai vorbesc, că nu reușesc să îl convingă pe Iov că a greșit, păcătuit. Dar îl disperă Iov cu încăpățânarea lui de a refuza să mărturisească păcatul care l-a adus în starea în care era.

Vorbește mult și spune puțin. Recunoaște că nu a avut parte de o conversație cu Dumnezeu, că nu e El foarte sigur de ceea ce știe ... dar vrea să vorbească! Găsesc scris in Iov 32:2-22

"2. Atunci s-a aprins de manie Elihu, fiul lui Baracheel din Buz, din familia lui Ram. El s-a aprins de manie impotriva lui Iov, pentru ca zicea ca este fara vina inaintea lui Dumnezeu. 3. Si s-a aprins de manie impotriva celor trei prieteni ai lui, pentru ca nu gaseau nimic de raspuns si totusi osandeau pe Iov. 4. Fiindca ei erau mai in varsta decat el, Elihu asteptase pana in clipa aceasta, ca sa vorbeasca lui Iov. 5. Dar, vazand ca nu mai era niciun raspuns in gura acestor trei oameni, Elihu s-a aprins de manie.

6. Si Elihu, fiul lui Baracheel din Buz, a luat cuvantul si a zis: "Eu sunt tanar, si voi sunteti batrani: de aceea m-am temut si m-am ferit sa va arat gandul meu. 7. Eu imi ziceam: "Sa vorbeasca batranetea, marele numar de ani sa invete pe altii intelepciunea." 8. Dar, de fapt, in om, duhul, suflarea Celui Atotputernic, da priceperea. 9. Nu varsta aduce intelepciunea, nu batranetea te face in stare sa judeci. 10. Iata de ce zic: Ascultati-ma! Imi voi spune si eu parerea.

11. Am asteptat sfarsitul cuvantarilor voastre, v-am urmarit dovezile, cercetarea pe care ati facut-o cuvintelor lui Iov. 12. V-am dat toata luarea aminte; si iata ca niciunul din voi nu l-a incredintat, niciunul nu i-a rasturnat cuvintele. 13. Sa nu ziceti insa: "In el, noi am gasit intelepciunea; numai Dumnezeu il poate infunda, nu un om!"

14. Mie nu mi-a vorbit de-a dreptul: de aceea eu ii voi raspunde cu totul altfel decat voi.

15. Ei se tem, nu mai raspund! Li s-a taiat cuvantul!  16. Am asteptat pana si-au sfarsit cuvantarile, pana s-au oprit si n-au stiut ce sa mai raspunda. 

17. Vreau sa raspund si eu la randul meu, vreau sa spun si eu ce gandesc. 18. Caci sunt plin de cuvinte, imi da ghes duhul inauntrul meu; 19. launtrul meu este ca un vin care n-are pe unde sa iasa, ca niste burdufuri noi, gata sa plesneasca.

20. Voi vorbi deci ca sa rasuflu in voie, imi voi deschide buzele si voi raspunde. 21. Nu voi cauta la infatisare, nu voi lingusi pe nimeni;  22. caci nu stiu sa lingusesc: altfel, intr-o clipita m-ar lua Ziditorul meu."

Mă pricep să îl judec pe Elihu, îi găsesc ușor atribute, epitete și figuri de stil. Dar nu cumva și eu acționez ca el?
Ascult, analizez și când vorbesc ... judecată e la ea acasă?
E posibil ca ceea ce spun, să fie bun. Dar ce atitudine am?
Câtă mânie am în discursul meu?
Câtă aroganță?
Elihu a recunoscut că nu știe tot însă tot se credea foarte știutor. Eu fac la fel?
Deschid gura și vorbesc ca un om care știe tot, care are ultimul cuvânt, care nu lasă loc de alte concluzii? Îmi cred cuvântul literă de lege?

Șase capitole turuie iar Iov tace!
Câte capitole = ore, zile turui?
Câte cuvinte folositoare spun?
Vorbesc pentru că îmi dă ghes inima? 
Vorbesc când sunt ca un butoi de vin care e gata de explozie sau ca un Pepsi agitat?

"inima nu mă mustră pentru nici una din zilele mele"

Capitolele 29, 30, 31 si 32 sunt dense. Îl găsesc pe Iov amintindu-și de zilele de odinioară, de statutul pe care îl avea, își amintește cât bine a făcut, cum îi trata pe alții, cum căuta să facă dreptate. Nu își plânge de milă însă ar vrea să își prezinte cazul în fața instanței cerești. Cei mai neînsemnați dintre oameni, cei nevrednici de încredere au compus versuri și muzică pentru a-și bate joc de el.

Deși acuzat de păcat, Iov se prezintă:
- nu și-a compromis integritatea în nici un fel, nici față de oameni și nici față de Dumnezeu
- nu a spus minciuni
- nu a comis adulter
- nu s-a folosit de poziție pentru a asupri pe cineva
- a folosit din plin compasiunea
- nu a făcut orice ca să adune comori, materialismul nu intra în discuție.

Tot ceea ce expune în aceste patru capitole este sumarizat într-o jumătate de verset rostit de Iov în capitolul 27:6 "inima nu mă mustră pentru nici una din zilele mele"

Pe Iov nu l-a luat gura pe dinainte, nu a mușcat cu vorbele, nu a ucis folosind cuvântul, nu a fulgerat aruncându-și privirea, nu a avut nici un beneficiu meschin de pe urma nimănui, nu s-a folosit de nimeni pentru a-și spori averea, nu a dat mită ca să ajungă la poarta cetății și să aibă trecere înaintea oamenilor, nu a folosit cuvintele cu măiestrie pentru a da bine în fața oamenilor, nu i-a umilit prin cuvinte, atitudine și poziție. Într-un cuvânt, Iov a fost un om integru. 

Acuzat și blamat, izolat și uitat, bolnav și sărac, Iov face o declarație șocantă pentru prietenii lui:
"Pana la cea din urma suflare imi voi apara nevinovatia. 6. Tin sa-mi scot dreptatea si nu voi slabi; inima nu ma mustra pentru niciuna din zilele mele." Iov 27:5-6

Vine ziua, nu-i departe - Beni Cibu & grup coral

M-am îndrăgostit de o melodie!

1. Vine ziua, nu-i departe, Când un glas din slăvi cerești Va străpunge universul Cu puteri dumnezeiești, Să adune împreună, Într-un loc de pace plin Pe cei ce-au primit iertarea Prin sânge divin. /: Nu va mai fi niciodată despărțire între noi Căci atuncea va începe bucuria; Splendori cerești sunt acolo, pregătite pentru noi, Ne așteaptă-n cer, Să fim cu El, Mesia! :/ 2. Voi, fecioare înțelepte Ce aveți ulei în vas, Pregătiți-vă rezervă În acest timp ce-a rămas. Vin semnale că în ceruri Totul este pregătit, În curând va fi strigarea: Mirele-a sosit! 3. Căci de patria cerească Îmi e dor acum și-aștept, Vreau să mă-ntâlnesc cu-Acela Ce mi-a pus dragostea-n piept. Și cu sfinții împreună, O întreagă veșnicie, Să cântăm cântări divine Plini de bucurie!

in cautarea intelepciunii si priceperii

Iov 27 si 28 mă ajută să văd că cel în suferință își știa prioritățile. Pe Iov nu îl interesa perspectiva umanistă asupra lumii și vieții. Asta predicau prietenii lui. Pe Iov îl interesează ce spune Dumnezeu, cine este Dumnezeu.
În El și-a pus încrederea.
În El și la El a găsit înțelepciune și pricepe.

Învăț că:
- Iov știa că suflarea lui Dumnezeu era în nările lui și de asta era viu!

- Nu îl interesau filosofiile, curentele religioase, umaniste și moderne. El voia să aibe gândurile Lui Dumnezeu.

- Nu s-a lăsat dus de val și împrejurări. E a rămas integru. Nu s-a compromis acceptând ideile prietenilor săi. El știa adevărul și a luptat pentru acesta.

- Durerile vor veni, necazurile sunt inevitabile dar nu sunt permanente, nu vor triumfa. Chiar dacă oare totul pierdut, Dumnezeu este în control, El știe ce se întâmplă și de mi se întâmplă ce El a îngăduit.

- Dumnezeu este sursa înțelepciunii și priceperii. Eforturile mele intelectuale nu mă ajută de devin înțeleaptă. Voi fi tobă de carte, voi ști informații, voi gândi filosofic, teoretic, umanist, realist și cum mai vreau eu. Dar înțelepciunea și priceperea vin de la Dumnezeu, din cunoașterea Lui.

Ce gânduri am?
Ce filosofii colcăie prin mintea mea?
Mă dau după situații și fac compromisuri?
Devin fatalistă când necazurile dau buzna?
Mă cred și dau înțeleaptă și pricepută? Care e sursa acestora?