marți, 22 noiembrie 2011
luni, 21 noiembrie 2011
antidot
In vremea lui Elisei era foamete si stiu ca foametea era o consecinta clara a neascultarii de Dumnezeu. 7 ani de zile de foamete .... Incet, incet, oamenii se trezesc si vor sa asculte, sa stie despre Dumnezeu, se intorc la El. Realizeaza ca El este adevarata paine, ca de la El vine painea fizica ...
Elisei e la Ghilgal in una din scolile pe care le-a vizitat inainte ca Ilie sa fie rapit la cer. Ucenicii sai sunt langa el numai ochi si urechi. Il pune pe Ghehazi sa puna oala pentru ciorba pe foc. Dar ca sa iasa ciorba, au nevoie de verdeturi. Asa ca unul dintre ucenicii lui Elisei, se pare ca unul care habar nu avea care sunt verdeturile hranitoare si folositoare, pleaca sa adune cele necesare. " Unul din ei a ieşit în câmp pentru a aduna ierburi şi a găsit o viţă sălbatică. A cules din ea dovleci sălbatici, până şi-a umplut poala. Când s-a întors, i-a tăiat şi i-a pus în oala cu ciorbă, căci nu ştia ce sunt." Acesti dovleci salbatici arata ca niste castraveti de lungimea unui deget, la fel de verzi insa cine stie agricultura, stie sa ii deosebeasca de cei buni, hranitori, nevatamatori. Sa nu uit ca plantele otravitoare sunt urmarea blestemului din Gradina Eden.
Dovleceii acestia se pare ca erau verzi pentru ca atunci cand sunt copti pocnesc cu zgomot cand sunt atinsi. Atat frunzele cat si fructele acestei vite ce are ca fructe acesti dovlecei sunt foarte amare, producatoare de colici, puternic purgativ si daca nu se intervine cu antidot duc la moarte. Nu inteleg insa ceva ... ucenicul acesta a plecat sa culeaga verdeturi pe camp. S-a intors, i-a spalat, taiat si apoi i-a pus in oala care era pe foc in fata tuturor. Nici unul din ei nu a vazut nimic? Nici unul nu era langa cel care habar nu avea sa deosebeasca legumele? Se pare ca nu ...
Mancarea e gata ... toti sunt invitati la masa si incep sa manance. Realizeaza ca mancarea lor este foarte amara, este otravitoare. Elisei e cu ei, vindecase apele, inviase fiul femeii din Shunem asa ca acum poate sa gaseasca o rezolvare. Omul Lui Dumnezeu cere faina si o pune in oala. Faina nu este antidotul pentru acea otrava, nu a vindecat mancarea. Dumenzeu este Cel care o vindeca prin robul Sau Elisei. Dar Ghehazi ce pazea? De ce nu a verificat verdeturile aduse de invatacel? El era slujitorul lui Elisei si trebuia sa aiba grija ca mancarea sa iasa buna.
In alta zi, dupa ce trecuse foametea si pamantul si-a dat primele roade, la vremea secerisului apare un om din Baal-Şalişa cu douazeci de paini si cu spice proaspete coapte pentru Elisei. Omul acesta voia sa respecte legea. Incepuse sa faca ordine in viata si casa lui. Pentru ca nu putea aduce darurile preotilor la Ierusalim, le aduce la Elisei respectand porunca: "Tot ce este mai bun din untdelemn, din vin şi din grâu, rodul ales pe care ei îl dau Domnului, ţi l-am dat ţie." Numeri 18:12
Normal, cu Elisei era Ghehazi, umbra lui, mana lui dreapta, slujitorul sau. Elisei ii spune sa imparta painea celor 100 de prooroci insa Ghehazi se uita la paini, la spice si risposteaza: "- Cum pot să împart acestea la o sută de oameni?" Painile in Israel nu sunt ca ale noastre, imi e greu sa nu asociez termenul paine cu cel din timpul meu cand gasesc si paine la 2 kilograme. Cumva inteleg nedumerirea lui Ghehazi insa nu ii ceruse nimeni parerea, sfatul. Trebuia sa faca ce i se ceruse. Atat. Imparte putinul adus de acel om, mananca toti cei 100 de oameni si mai si ramane mancare la fel ca in minunile facute de Isus (Matei 14:16, Ioan 6:11-12).
La cine strig cand otrava pare sa ma omoare? Cand otrava (nemultumire, nesimtire, necredinta, necazuri, probleme) pare ca ma duce la groapa cu viteza luminii strig la Dumnezeu sa puna antidot, sa schimbe raul in bine, sa imi ancorez credinta in El, sa ma alipesc de El. In El, la El imi gasesc resursele, viata, painea, vindecarea, iertarea. Si nu numai atat, pot sa vad cum El inmulteste putinul hranind pe multi. Sunt oamenii Lui acolo, ii foloseste ca sa isi arate puterea, slava, gloria insa minunile le face El si nu oamenii Sai. Antidot care sa imi slaveze viata gasesc doar la si in Christos, Mesia, Isus, Yeshua Ha Mashiach.
duminică, 20 noiembrie 2011
voi povesti ce a facut El pentru mine!
De aceea voi veni la Casa Ta cu arderi de tot, şi-mi voi împlini jurămintele, jurăminte pe care buzele mele le-au promis şi pe care gura mea le-a rostit când eram în necaz. Îţi voi aduce animale îngrăşate ca arderi de tot şi o ofrandă de berbeci; voi aduce viţei şi ţapi.
Dar Dumnezeu m-a ascultat, într-adevăr, a luat aminte la glasul rugăciunii mele.
Sela (Stop. Pauza. Tacere.)
Veniţi şi ascultaţi, voi, toţi cei ce vă temeţi de Dumnezeu, şi vă voi povesti ce a făcut El pentru mine! Către El a strigat gura mea şi lauda Lui a fost pe limba mea.
Binecuvântat să fie Dumnezeu Care nu mi-a respins rugăciunea şi nici nu Şi-a ascuns îndurarea faţă de mine! (Psalmul 66)
sâmbătă, 19 noiembrie 2011
sufletul ti se lipeste de Dumnezeu
Sunamita a nascut un copil asa cum ii promisese Domnul prin profetul Elisei. Femeia aceasta invata sa creada in promisiunile lui Dumnezeu experimentand aceasta pe propria piele, nu din auzite (2 Regi 4: 18-37). In mijlocul unui popor apostat se gaseste o femeie care decide sa creada in Dumnezeul lui Avraam, Isaac si Iacov, sa i se inchine Lui, sa creada cuvantul Sau, sa traiasca conform Lui, sa faca parte din binecuvantarea ei si celor de langa ea.
Baiatul creste intre timp. Casa lor tacuta si linistita se umple de ganguritul, rasul si galagia specifica unui copil. Insa ... Domnul ne testeaza credinta, la fel ca acestei femei sau trimite o incercare peste noi insa care sa ne atace acolo unde ne doare cel mai tare. In una din zile, copilul era cu tatal sau pe camp. Banuiesc ca nu era nimic neobisnuit in asta. Numai ca in acea zi, copilului i se face rau, din ce in ce mai rau si tatal decide sa il trimita acasa la mama lui. Aceasta il tine in brate, cu capul in poala sa, incercand sa il mangaie, sa il consoleze pentru durerea de cap care il supara atata de tare. Insa durerea asta ... la pranz devine fatala.
Sunamita isi vede copilul cum ii moare in poala, in bratele ei ... Nu se isterizeaza, nu se apuca de urlat. Duce baiatul in camera lui Elisei, in camera de sus, inchide usa si roaga pe sotului ei sa ii trimita un slujitor si o magarita pentru ca vrea sa se duca la Elisei. Sotul acesteia nu era religios, credinta lui nu excela insa nu isi impiedeca sotia sa creada si sa actioneze conform credintei ei. Nu intelege ce treaba poate avea nevasta-sa in acea zi la Elisei ... nu era nici zi de Sabat, nici vreo sarbatoare insa daca ea asa vrea, sa se duca.
Elisei o vede de departe venind in graba mare pe magarita si il trimite pe Ghehazi sa intrebe daca totul e in regula cu familia, sotul ea, copilul. Sunamita nu are incredere in Ghehazi, cumva il citeste si nu isi deschide sufletul fata de el. Politicos ii raspunde ca totul e in regula cu toti. Ajunge in mare graba la Elisei, descaleca de pe magarita si se arunca la picioarele lui. Nu era normal, nu era politicos, nu era ingaduit ca o femeie sa atinga picioarele unui barbat in afara de sotul ei.
Ghehazi imediat vrea sa ii dea o lectie de morala Sunamitei insa Elisei realizeaza ca ceva nu e in regula, sufletul ei nu e linistit de femeia face acest gest. Domnul nu il instiintase. Nu stia ca copilul femei e mort. Afla despre situatie si ii porunceste lui Ghehazi sa plece acasa la Sunamita cu toiagul lui care reprezenta autoritatea lui Elisei ca si profet, sa nu vorbeasca cu nimeni, sa nu salute sau sa raspunda la salut si sa aseze toiagul lui pe fata copilului. Interdictia de a nu vorbi cu nimeni insemna urgenta cu care fusese trimis, urgenta misiunii in care era trimis Ghehazi si nu insemna sa nu fie politicos.
Sunamita insa nu e multumita. Ea nu are incredere in Ghehazi. Nu vrea sa plece de acolo fara Elisei. Da, Ghehazi e slujitorul lui Elisei insa acesta pare sa cocheteze cu credinta, sa imite pe Elisei nu sa invete sa aiba o relatie cu Dumnezeu ca si mentorul lui. Se intoarce Ghehazi dupa ce asezase toiagul pe fata copilului. A crezut ca un obiect folosit de cineva care are o relatie stransa cu Dumnezeu poate fi folosit de el si va face minuni si in mana lui. Elisei invata si el o lectie la randul lui. Viata si moartea sunt date de Dumnezeu, uneltele ce le avem in mana sunt doar unelte fara putere, fara autoritate asupra vietii sau mortii. Obiectele nu aduc viata inapoi oricate ne-am dori.
Ajung in sfarsit acasa la Sunamita. Elisei gaseste in camera lui, pe patul lui copilul mort. Copilul acesta este un copil promis, dat, daruit de Dumnezeu ... Copilul promisiunii acum este mort. Mama acestuia nu face istericale pe afara, nu urla sa auda tot satul, nu isi cheama barbatul sa sape groapa si sa se pregateasca de inmormatare. Ea crede ca acest copil promis ii va fi dat inapoi in viata. Ea crede ca Dumnezeu are putere asupra vietii si asupra mortii. Ea crede ca Dumnezeu va invia copilul ei asa cum a inviat si copilul vaduvei din Sarepta.
Elisei se roaga si se aseaza peste copil o data, de doua ori, de trei ori. Rugaciunea lui nu inceteaza dupa prima incercare, nici dupa a treia, nici dupa a cincea .... Continua sa se ridice de pe copil si sa se roage, sa inalte rugaciuni catre Dumnezeul Lui Avraam, Isaac si Iacov, catre Cel ce poate face minuni, catre Cel ce invie mortii. A saptea ora se aseaza peste copil, ochii lui peste ochii acestuia, mainile lui peste mainile copilului si simte ca corpul acestuia se incalzeste ... Copilul tuseste de sapte ori, deschide ochii ...
Elisei deschide usa, il cheama pe Ghehazi si il trimite sa o cheme pe mama copilului. Aceasta vine si ceea ce aude e confirmare la ceea ce ea deja credea: Domnul este credincios. Domnul poate da viata, o poate lua si da inapoi. "Ia-ti fiul!" A venit si s-a inchinat pana la pamant la picioarele lui Elisei. Apoi s-a ridicat si-a luat fiul si au iesit din camera.
Socant! Femeia asta nu urla de durere insa nici de fericire. Cand copilul e mort pe laita ea nu isi smulge parul din cap, nu e disperata. Are grija sa nu impovareze pe altii cu durerea ei. Credinta ei in Dumnezeu nu e numai de fatada si cum vine durerea, disperarea e la ea acasa. Credinta ei se manifesta in modul cum isi duce durerea. In momentul in care moartea apare, nu spune nimic, se duce la Dumnezeu. Scaparea ei e la Domnul. Nu la Elisei ... in nici un caz la Ghehazi care se foloseste de uneltele lui Elisei. Nu folosesti trucuri ca sa aduci viata inapoi. E nevoie de rugaciune, si nu rugaciuni bolborosite, stiute, recitate ci de rugaciuni inaltate din tot sufletul tau, rugaciune in care uiti de tine, in care sufletul ti se lipeste de Dumnezeu ....
Baiatul creste intre timp. Casa lor tacuta si linistita se umple de ganguritul, rasul si galagia specifica unui copil. Insa ... Domnul ne testeaza credinta, la fel ca acestei femei sau trimite o incercare peste noi insa care sa ne atace acolo unde ne doare cel mai tare. In una din zile, copilul era cu tatal sau pe camp. Banuiesc ca nu era nimic neobisnuit in asta. Numai ca in acea zi, copilului i se face rau, din ce in ce mai rau si tatal decide sa il trimita acasa la mama lui. Aceasta il tine in brate, cu capul in poala sa, incercand sa il mangaie, sa il consoleze pentru durerea de cap care il supara atata de tare. Insa durerea asta ... la pranz devine fatala.
Sunamita isi vede copilul cum ii moare in poala, in bratele ei ... Nu se isterizeaza, nu se apuca de urlat. Duce baiatul in camera lui Elisei, in camera de sus, inchide usa si roaga pe sotului ei sa ii trimita un slujitor si o magarita pentru ca vrea sa se duca la Elisei. Sotul acesteia nu era religios, credinta lui nu excela insa nu isi impiedeca sotia sa creada si sa actioneze conform credintei ei. Nu intelege ce treaba poate avea nevasta-sa in acea zi la Elisei ... nu era nici zi de Sabat, nici vreo sarbatoare insa daca ea asa vrea, sa se duca.
Elisei o vede de departe venind in graba mare pe magarita si il trimite pe Ghehazi sa intrebe daca totul e in regula cu familia, sotul ea, copilul. Sunamita nu are incredere in Ghehazi, cumva il citeste si nu isi deschide sufletul fata de el. Politicos ii raspunde ca totul e in regula cu toti. Ajunge in mare graba la Elisei, descaleca de pe magarita si se arunca la picioarele lui. Nu era normal, nu era politicos, nu era ingaduit ca o femeie sa atinga picioarele unui barbat in afara de sotul ei.
Ghehazi imediat vrea sa ii dea o lectie de morala Sunamitei insa Elisei realizeaza ca ceva nu e in regula, sufletul ei nu e linistit de femeia face acest gest. Domnul nu il instiintase. Nu stia ca copilul femei e mort. Afla despre situatie si ii porunceste lui Ghehazi sa plece acasa la Sunamita cu toiagul lui care reprezenta autoritatea lui Elisei ca si profet, sa nu vorbeasca cu nimeni, sa nu salute sau sa raspunda la salut si sa aseze toiagul lui pe fata copilului. Interdictia de a nu vorbi cu nimeni insemna urgenta cu care fusese trimis, urgenta misiunii in care era trimis Ghehazi si nu insemna sa nu fie politicos.
Sunamita insa nu e multumita. Ea nu are incredere in Ghehazi. Nu vrea sa plece de acolo fara Elisei. Da, Ghehazi e slujitorul lui Elisei insa acesta pare sa cocheteze cu credinta, sa imite pe Elisei nu sa invete sa aiba o relatie cu Dumnezeu ca si mentorul lui. Se intoarce Ghehazi dupa ce asezase toiagul pe fata copilului. A crezut ca un obiect folosit de cineva care are o relatie stransa cu Dumnezeu poate fi folosit de el si va face minuni si in mana lui. Elisei invata si el o lectie la randul lui. Viata si moartea sunt date de Dumnezeu, uneltele ce le avem in mana sunt doar unelte fara putere, fara autoritate asupra vietii sau mortii. Obiectele nu aduc viata inapoi oricate ne-am dori.
Ajung in sfarsit acasa la Sunamita. Elisei gaseste in camera lui, pe patul lui copilul mort. Copilul acesta este un copil promis, dat, daruit de Dumnezeu ... Copilul promisiunii acum este mort. Mama acestuia nu face istericale pe afara, nu urla sa auda tot satul, nu isi cheama barbatul sa sape groapa si sa se pregateasca de inmormatare. Ea crede ca acest copil promis ii va fi dat inapoi in viata. Ea crede ca Dumnezeu are putere asupra vietii si asupra mortii. Ea crede ca Dumnezeu va invia copilul ei asa cum a inviat si copilul vaduvei din Sarepta.
Elisei se roaga si se aseaza peste copil o data, de doua ori, de trei ori. Rugaciunea lui nu inceteaza dupa prima incercare, nici dupa a treia, nici dupa a cincea .... Continua sa se ridice de pe copil si sa se roage, sa inalte rugaciuni catre Dumnezeul Lui Avraam, Isaac si Iacov, catre Cel ce poate face minuni, catre Cel ce invie mortii. A saptea ora se aseaza peste copil, ochii lui peste ochii acestuia, mainile lui peste mainile copilului si simte ca corpul acestuia se incalzeste ... Copilul tuseste de sapte ori, deschide ochii ...
Elisei deschide usa, il cheama pe Ghehazi si il trimite sa o cheme pe mama copilului. Aceasta vine si ceea ce aude e confirmare la ceea ce ea deja credea: Domnul este credincios. Domnul poate da viata, o poate lua si da inapoi. "Ia-ti fiul!" A venit si s-a inchinat pana la pamant la picioarele lui Elisei. Apoi s-a ridicat si-a luat fiul si au iesit din camera.
Socant! Femeia asta nu urla de durere insa nici de fericire. Cand copilul e mort pe laita ea nu isi smulge parul din cap, nu e disperata. Are grija sa nu impovareze pe altii cu durerea ei. Credinta ei in Dumnezeu nu e numai de fatada si cum vine durerea, disperarea e la ea acasa. Credinta ei se manifesta in modul cum isi duce durerea. In momentul in care moartea apare, nu spune nimic, se duce la Dumnezeu. Scaparea ei e la Domnul. Nu la Elisei ... in nici un caz la Ghehazi care se foloseste de uneltele lui Elisei. Nu folosesti trucuri ca sa aduci viata inapoi. E nevoie de rugaciune, si nu rugaciuni bolborosite, stiute, recitate ci de rugaciuni inaltate din tot sufletul tau, rugaciune in care uiti de tine, in care sufletul ti se lipeste de Dumnezeu ....
vineri, 18 noiembrie 2011
multumesc!
Se apropie Ziua Multumirii, Recunostintei, Thanksgiving Day. Ieri cineva m-a intrebat: pentru ce sa multumesc? Dar, daca din senin m-as trezi cu scaunul multumirii langa mine, ce as spune? Poporul evreu a primit porunca sa multumeasca. Si nu ca as fi fost ei mai carcotasi ci pentru ca pacatul ne face sa fim carcotasi, ne provoaca sa uitam sa multumim.
Sunamita era o femeie bogata dar nu numai atat. Era o femei multumita cu ce avea, nu ravnea la mai mult, mai maret. Si mai mult de atat, multumirea pentru ceea ce primesc de la Dumnezeu atrage dupa sine binecuvantarea.
Multumesc pentru viata, simturi care desi se depreciaza inca sunt folosibile, patul unde ma pot odihni, painea de toate zilele, painea spirituala cu care ma pot hrani in liniste si ma gandesc la pacea din tara noastra.
Multumesc pentru serviciul care il am, colegii de munca, oamenii cu care interactionez, uneltele, instrumentele, masinariile ce le manuiesc.
Multumesc nu pentru ca vreau sa fiu binecuvantata ci pentru ca imi place sa multumesc.
Imi place de Cel Caruia ii multumesc.
Multumesc!
Sunamita era o femeie bogata dar nu numai atat. Era o femei multumita cu ce avea, nu ravnea la mai mult, mai maret. Si mai mult de atat, multumirea pentru ceea ce primesc de la Dumnezeu atrage dupa sine binecuvantarea.
Multumesc pentru viata, simturi care desi se depreciaza inca sunt folosibile, patul unde ma pot odihni, painea de toate zilele, painea spirituala cu care ma pot hrani in liniste si ma gandesc la pacea din tara noastra.
Multumesc pentru serviciul care il am, colegii de munca, oamenii cu care interactionez, uneltele, instrumentele, masinariile ce le manuiesc.
Multumesc nu pentru ca vreau sa fiu binecuvantata ci pentru ca imi place sa multumesc.
Imi place de Cel Caruia ii multumesc.
Multumesc!
joi, 17 noiembrie 2011
Elisei si femeia din Sunam
In orasul Shuem traia un om si sotia lui,
Ei o casa au facut pentru Elisei si au gasit bunavointa in ochii
lui.
Dumnezeu le-a trimis un miracol, singurul lucru ce ei il tanjeau,
Intr-un an aveau un fiu, asa cum profetise Elisei.
Intr-o zi au alergat de la camp, aducand mamei fiul…
Cu capul pe genunchii ei, el a murit, la pranz.
Ea nu a spus nimanui, ci alerga la omul lui Dumnezeu
Si daca cineva pe drum o intreba, le raspundea din mers:
E bine, e bine!
E pace in disperarea mea pentru ca stiu ca Domnul mi-a ascultat
rugaciunea
Si ma voi agata de promisiunile lui
Si chiar moartea nu va mai sageta, nici puterea iadului
In prezenta Lui ma adapostesc, aici mi-e bine!
Elisei s-a asezat peste fiu si s-a rugat si a suflat viata noua!
Prietene, Dumnezeu nu se schimba niciodata
Tu daca ai credinta ca acea
femeie
Iti va trimite un miracol sa poti spune :
E bine, e bine!
E pace in disperarea mea pentru ca stiu ca Domnul mi-a ascultat
rugaciunea
Si ma voi agata de promisiunile lui
Si chiar moartea nu va mai sageta, nici puterea iadului
In prezenta Lui ma adapostesc, aici mi-e bine
Melodia asta mi-a placut insa nu stiu portugheza ...
Estou aqui preciso
conversar contigo oh! homem de deus
Sabe aquele lindo filho que o senhor me deu
Agora está naquele quarto sem sinal de vida
E tú sabes muito bem que não foi quem lhe pediu
Esse filho foi profetizado então eu recebi
E não quero perder não quero perder
Eu sei que deus te deu unção e autoridade para me ajudar
Por isso é que eu deixei meu filho e vim te procurar
Não quero sepultar meu filho eu quero ele vivo
È por isso que estou aqui profeta elizeu
Acredito que tú és usado pelo grande deus
Eu não posso suportar a dor do que me aconteceu
_mulher,eu preciso ir até aonde o menino está
E sobre o corpo dele agora eu vou me deitar
E a unção que está em mim pra ele vai passar
Mulher esse filho é a benção que o senhor te deu
A benção dele é completa eu conheço o meu deus
Venha abraçar teu filho ele reviveu
Foi assim que aconteceu na vida daquela mulher
Foi a sunamita em deus tinha fé
E viu o milagre junto com elizeu
È assim que vai acontecer na tua vida irmão
Deus vai mandar poder,virtude e unção
O deus do passado é o mesmo deus
A benção é completa pois é deus quem dá
A vitória é certa pode confiar
Deus ainda usa profeta na terra pode acreditar
E aonde havia noite agora vai ser dia já não há mais açoite
È o fim da agonia,
A esperança morta deus ressuscitou
E trouxe alegria
Sabe aquele lindo filho que o senhor me deu
Agora está naquele quarto sem sinal de vida
E tú sabes muito bem que não foi quem lhe pediu
Esse filho foi profetizado então eu recebi
E não quero perder não quero perder
Eu sei que deus te deu unção e autoridade para me ajudar
Por isso é que eu deixei meu filho e vim te procurar
Não quero sepultar meu filho eu quero ele vivo
È por isso que estou aqui profeta elizeu
Acredito que tú és usado pelo grande deus
Eu não posso suportar a dor do que me aconteceu
_mulher,eu preciso ir até aonde o menino está
E sobre o corpo dele agora eu vou me deitar
E a unção que está em mim pra ele vai passar
Mulher esse filho é a benção que o senhor te deu
A benção dele é completa eu conheço o meu deus
Venha abraçar teu filho ele reviveu
Foi assim que aconteceu na vida daquela mulher
Foi a sunamita em deus tinha fé
E viu o milagre junto com elizeu
È assim que vai acontecer na tua vida irmão
Deus vai mandar poder,virtude e unção
O deus do passado é o mesmo deus
A benção é completa pois é deus quem dá
A vitória é certa pode confiar
Deus ainda usa profeta na terra pode acreditar
E aonde havia noite agora vai ser dia já não há mais açoite
È o fim da agonia,
A esperança morta deus ressuscitou
E trouxe alegria
in ciuda a tot, toti si toate
"Într-o zi, când Elisei s-a întors, a intrat în odaie şi s-a odihnit acolo. Apoi a zis slujitorului său, Ghehazi: „Cheam-o pe sunamita aceasta!“ Ghehazi a chemat-o şi ea a venit. Elisei i-a zis lui Ghehazi: „Spune-i: «Tu te-ai deranjat făcând toate aceste lucruri pentru noi. Cu ce-am putea să-ţi răsplătim? Să vorbim pentru tine regelui sau conducătorului oştirii?»“ Ea a răspuns: „Eu locuiesc în mijlocul poporului meu.“
- Ce putem face pentru ea? a întrebat Elisei.
- Ei bine, ea nu are nici un fiu, a răspuns Ghehazi, iar soţul ei este bătrân.
- Cheam-o! i-a zis Elisei. El a chemat-o, iar ea s-a oprit în prag.
- La anul, pe vremea aceasta, vei ţine în braţe un fiu, a zis Elisei.
- Cheam-o! i-a zis Elisei. El a chemat-o, iar ea s-a oprit în prag.
- La anul, pe vremea aceasta, vei ţine în braţe un fiu, a zis Elisei.
- Nu, stăpâne! a zis ea. Nu o amăgi pe slujitoarea ta, omule al lui Dumnezeu!
Femeia a rămas însărcinată şi a născut un fiu chiar pe vremea aceea, în anul următor, aşa cum i-a zis Elisei." 2 Regi 4:11-17
Femeia a rămas însărcinată şi a născut un fiu chiar pe vremea aceea, în anul următor, aşa cum i-a zis Elisei." 2 Regi 4:11-17
Mai stiu de trei copii promisi cand totul parea imposibil: Isaac, Samson si Samuel. Sara si Avraam erau batrani, Sara cel putin nu mai avea ... din punct de vedere biologic sansa sa mai aiba copiii. Manoah si sotia lui aveau probleme cu acest capitol, sotia lui era stearpa, sterila. Elkana avea doua sotii, Ana si Penina. Inima lui insa era lipita mai mult de Ana care nu putea avea copii ... era stearpa.
Aici, in Shunem locuieste o femeie bogata, nu tanara, cu un sot batran dar nu foarte batran. Am vazut ca femeia asta era credincioasa, drept urmare a pregatit o camera pentru omul lui Dumnezeu, Elisei. Ajunsese la varsta cand se simtea binecuvantata, chiar si fara copii, si a vrut sa dea din binecuvantarea ei, sa o imparta cu altii, in special cu cei ce si-au pus inima sa Il slujeasca pe Domnul.
Elisei si Ghehazi discuta cum sa ajute femeia, cu cine sa vorbeasca pentru ea, sa ii intoarca favoarea inapoi. Ea insa le da un raspuns care aparent le inchide gura. Locuia in tinutul semintiei lui Isahar, avea casa, barbat, pamant, era liniste in jurul ei. Era multumita. Mai mult de atat ce s-ar putea? Nu au cum sa o ajute. In tot acest dialog, Elisei tace si Ghehazi trebuie sa isi ia responsabilitatea de a purta dialogul, de a invata sa faca fata discutiilor.
Numai ca Elisei nu e multumit cu raspunsul ei. Nu. Nu. Trebuie sa fie ceva. Mai Ghehazi, cum sa ajutam femeia asta? Ghehazi straluceste aici prin raspunsul care il da. Stia ce statut dezonorant au femeile sterpe, sterile in Israel. Desi femeia asta era multumita cu ce avea si cine era .... avea un off ascuns acolo, un off ce oricum nu se mai putea rezolva de-acum, stigmatul femeii sterpe era ascuns, mascat bine in fiinta ei .... Ea imbatranise. Posibil biologic i se dusese varsta sa mai faca copii, sotul ei era inaintat in varsta ... Nici nu isi mai dorea un copil. La ce bun acum?
Este chemata de Ghehazi din nou. Femeia vine la ei si se opreste in prag. Cumva simte ca aceasta a doua chemare are ceva ce e prea maret pentru ea. Are nevoie de mai mult aer.
Aude promisiunea si i se taie respiratia.
Ea sa aibe un copil?
Ea sa poarte in pantece un prunc?
Ea sa simta durerile nasterii?
Cumva in rugamintea ei catre Elisei spune: Atata vreme am purtat masca aratand lumii ca totul e ok, ca ma simt bine, fericita si fara copiii. Nu ma amagi acum ca voi avea un copil. M-am educat sa nu mai fiu vulnerabila la acest subiect. Nu ma provoca sa intru din nou in vizorul privirilor acuzatoare privind sterilitatea mea. Atatia ani sunt suficienti, nu ma provoca sa intru din nou in suferinta ce am indurat-o ani in sir ...
Dar, a ales sa creada promisiunea facuta de Dumnezeu prin Elisei, a ramas insarcinata si a nascut un baietel.
Stiam despre Dumnezeu, auzisem de El. Am vrut sa vreau sa stiu mai multe, sa aud ca vorbeste. Apoi, am inceput sa imi insusesc cunostintele, teoria ... M-am trezit ca nu pot merge mai departe daca nu realizez ca ceea ce vorbeste Domnul e pentru mine si .... am fost socata. Insa cand am decis sa ascult, m-am trezit ca mai e un pas, sa cred ceea ce mi se spune. Si nu cu o credinta bazata de dovezi palpabile, vizibile ci efectiv ca si a Sunamitei. Aceasta femeie nu a vazut copilul dinainte, apoi i-a fost introdus in uter, l-a purtat 9 luni si apoi l-a nascut. Nu.
Ea a crezut ceea ce a spus omul Lui Dumnezeu.
A crezut chiar daca din punct de vedere uman era imposibil ce a auzit.
A crezut in ciuda faptului ca se uita in oglinda si isi numara anii.
A crezut desi stia diagnosticul dat de doctorii vremii ei.
A decis sa creada ca Dumnezeul in care ea se increde, Dumnezeul Lui Elisei poate sa implineasca ceea ce a promis.
A decis sa creada ca El poate sa implineasca promisiunea cu ea, nu cu altii.
A decis sa creada in ciuda a tot, toti si toate.
miercuri, 16 noiembrie 2011
loc de gazduire pentru sfinti si ingeri
"Într-o zi Elisei trecea prin Sunem. Acolo era o femeie bogată care a stăruit ca el să mănânce la ea. Şi ori de câte ori trecea pe acolo, Elisei se oprea la ea ca să mănânce. Ea i-a zis soţului ei: „Iată, ştiu că omul acesta, care trece adesea pe la noi, este un om sfânt al lui Dumnezeu. Să facem pe acoperiş o odaie mică cu pereţi şi să punem în ea un pat pentru el, o masă, un scaun şi un sfeşnic, pentru ca atunci când va veni la noi, să poată sta acolo.“
Sunem era o localitate ce apartinea seminitiei lui Isahar, pe drumul dintre Samaria si Carmel. Un drum putin spus batatorit de Ilie si acum de Elisei. Imi amintesc ca Ilie fusese trimis de Domnul sa il caute pe Elisei si sa isi arunce mantaua peste el. Despre Ghehazi nu ni se spune insa cum a ajuns sa fie slujitorul lui Elisei.
Se pare ca Elisei trecea cumva pe la vreun han unde manca si se odihnea cand trecea prin Sunem. O femeie bogata, careia nu i se da numele, insista la Elisei sa mearga sa manance in casa lor. Devenise obicei ca Elisei sa treaca pe la ea si sa nu mai intre prin alte localuri. Era instarita, se vedea binecuvantata de Dumnezeu cu ceea ce avea, asa ca vrea ca din bunurile ei sa dea si altora, in special cu cei care si-au dedicat viata Domnului, cei care cred in Dumnezeul lui Avraam, Isaac si Iacov. Se sfatuie cu sotul ei, care e de acord, sa ii faca lui Elisei o camera pe acoperisul casei lor.
Sa nu uit ca actiunea se petrece in Israel si nu in Romania unde ploua, ninge si clima e alta iar constructiile noastre au pod acoperit ca sa se scurga apa de pe el. Acolo, casele nu au pod. Insa, ea gandeste sa ii faca o camera lui Elisei cu scara exterioara in asa fel incat el sa poata veni si pleca cand vrea, sa aibe intimitate in camera lui acolo sus.
Femeia auzise de Ilie, de ceea ce facuse el. Stia ca Elisei ii fusese slujitor si acum devenise profet in Israel, profet prin care Domnul vorbea. A vrut sa faca din casa ei un loc unde sa poata sfintii lui Dumnezeu sa se odihneasca, unde sa gaseasca o farfurie cu mancare, un pat pe care sa isi plece capul, un loc unde sa studieze, mediteze, planga ... O camera cu pereti, nu un cort. Nu un balot sau un brat de paie ci un pat cu cearsafuri si patura sau pilota. Nu se poate sa manance pe jos, pe o fata de masa intinsa sau in poala. Are nevoie de o masa si un scaun. Poate ca vrea sa studieze, sa scrie scrisori scolilor de profeti din Iuda si Israel si astea nu le poate scrie in poala. E posibil sa il prinda noaptea citind, studiind, poate avea insomnii sau era bolnav si lumina stelelor nu ii poate lumina camera suficient asa ca un sfesnic e numai bun. Si .... camera trebuia sa fie destul de spatioasa pentru ca Ghehazi era umbra lui Elisei, era si el om, nu putea dormi sub cerul liber.
In fiecare sambata, la noi acasa, mama si tata pregateau mai multa mancare pentru ziua de duminica. Mai mereu intrebam: "vine cineva la noi la masa, in vizita?" Raspunsul nu ma ajuta deloc sa inteleg aceasta actiune a lor: "Nu stiu. Nu se stie niciodata cine are nevoie de o farfurie de mancare si de un pat". Dar, merge o data, de doua ori insa .... de cate ori musafirii trebuiae sa vina numai la noi? "Altii din biserica nu mai sunt la care sa mearga musafirii? De ce mereu trebuie sa vina la noi? Si, altii mai frumosi, aratosi nu vin?" "Nu ma intereseaza de ceilalti. In casa noastra strainul va gasi o bucata de paine si o farfurie de mancare, apa de baut si spalat, un pat si ceva de invelit."
Nu imi placeau intotdeauna de musafirii adusi de parintii mei. Unii erau gretosi cand mancau desi pareau civilizati, altii miroseau si erau invitati sa isi schimbe hainele si sa se spele .... erau lasati sa doarma cat voiau ei, li se dadeau cele mai bune portii de mancare si cele mai mari in cele mai bune farfurii. Dupa ei trebuia facut curat, spalat vase, pastrata linistea ... Uneori erau discutii la care nu aveam voie sa particip si trebuia sa stau in alta camera ...
Habar nu aveam atunci ca parintii mei facusera din casa lor o casa unde sa se adaposteasca sfintii lui Dumnezeu. "Nu neglijaţi să arătaţi ospitalitate străinilor, pentru că, prin aceasta, unii au găzduit, fără să ştie, îngeri!" Evrei 13:2.
http://www.flickr.com/photos/dickinsonlibrary/4561409138/sizes/l/in/photostream/
Va invit la o plimbare virtuala pe unde au calatorit sfintii din trecut si nu numai!
marți, 15 noiembrie 2011
Behind the Veil - Dincolo de cortina
Dincolo de cortina
E un loc ce il cunosc
Un loc unde merg
Sa caut fata Ta, sa ascult vocea ta, sa imi vindec sufletul
Si lumea ramane in urma
Cand trec dincolo de cortina
Cand trec - dincolo de cortina
Sunt momente cand pot vedea - Eternitatea
Sunt momente cand pot fi - Etern
Cautand fata Ta, ascultand vocea Ta, vindecand sufletul meu
Si lumea ramane in urma
Cand trec dincolo de cortina
Cand trec -Dincolo de cortina
E un sentiment ce il simt cand ingenunchiez
Simt o apropiere
O dragoste atat de reala
Dincolo de cortina
E un loc ce il cunosc
E un loc unde merg
Dincolo de cortina
luni, 14 noiembrie 2011
e adevarat chiar daca pare simplu
Soţia unuia dintre profeţi i s-a plâns lui Elisei, zicându-i:
- Ucenicul tău, soţul meu, a murit şi tu ştii că ucenicul tău se temea de Domnul. Creditorul vine acum să-i ia pe cei doi copii ai mei şi să-i facă sclavii lui.
Elisei a întrebat-o:
- Ce aş putea face pentru tine? Spune-mi ce ai în casa ta?
- Slujitoarea ta nu mai are nimic în casă, a răspuns ea, decât un vas cu untdelemn.
- Du-te şi cere vase de la toţi vecinii tăi, i-a zis Elisei. Cere vase goale şi să nu fie puţine. Când te vei întoarce, încuie uşa după tine şi fiii tăi. Apoi toarnă untdelemn în fiecare din aceste vase şi, când vor fi pline, pune-le deoparte.
Atunci a plecat şi a încuiat uşa după ea şi după fiii săi. Ei apropiau vasele şi ea turna untdelemn în ele. Când vasele au fost pline, ea i-a zis fiului său:
- Mai adu-mi un vas!
- Nu mai este nici unul, i-a zis el.
Atunci untdelemnul a încetat să mai curgă.
După aceea s-a dus şi i-a spus omului lui Dumnezeu lucrul acesta. El i-a zis: „Du-te, vinde untdelemnul şi plăteşte-ţi datoria, iar cu ce va rămâne vei putea trăi tu şi fiii tăi.“ 2 Regi 4:1-7.
Unii comentatori spun ca ar fi vorba de sotia lui Obadia, slujitorul din casa lui Ahab, care a ascuns 100 de profeti si pe care i-a hranit si din banii lui pentru ca Ahab voia sa extermine toti profetii lui Yahwe (Dumnezeul lui Avraam, Isaac si Iacov). Ceea ce pot sa vad la femeia aceasta e ca avusese un sot care se temuse de Domnul, fusese unul dintre profeti. Mai mult de atat, Elisei il cunostea, il mentorase.
Legea mozaica permitea ca pamantul, casa si membrii familiei sa fie luati sa lucreze celui de la care s-au imprumutat insa sa nu devina sclavi, sa nu fie tratati ca si sclavi. "Dacă unul dintre cei din poporul tău sărăceşte şi ţi se vinde, să nu-l obligi să lucreze ca sclav. " Levitic 25:39 si in Exod 21:2-4 scrie: "«Dacă vei cumpăra un sclav evreu, el să te slujească timp de şase ani, iar în al şaptelea an să-l eliberezi fără să plătească nimic. Dacă a intrat singur, va putea să plece singur. Dacă era căsătorit, să plece şi soţia lui împreună cu el. Dacă stăpânul lui i-a dat o soţie şi ea i-a născut fii sau fiice, soţia şi copiii ei să rămână ai stăpânului, iar el să plece singur." Numai ca unii deveneau mai hapsani decat altii. Femeia asta era acum vaduva si se astepta ca in orice moment sa vina creditorul sa ii ia baietii. Acestia erau considerati "posesiuni".
- Ucenicul tău, soţul meu, a murit şi tu ştii că ucenicul tău se temea de Domnul. Creditorul vine acum să-i ia pe cei doi copii ai mei şi să-i facă sclavii lui.
Elisei a întrebat-o:
- Ce aş putea face pentru tine? Spune-mi ce ai în casa ta?
- Slujitoarea ta nu mai are nimic în casă, a răspuns ea, decât un vas cu untdelemn.
- Du-te şi cere vase de la toţi vecinii tăi, i-a zis Elisei. Cere vase goale şi să nu fie puţine. Când te vei întoarce, încuie uşa după tine şi fiii tăi. Apoi toarnă untdelemn în fiecare din aceste vase şi, când vor fi pline, pune-le deoparte.
Atunci a plecat şi a încuiat uşa după ea şi după fiii săi. Ei apropiau vasele şi ea turna untdelemn în ele. Când vasele au fost pline, ea i-a zis fiului său:
- Mai adu-mi un vas!
- Nu mai este nici unul, i-a zis el.
Atunci untdelemnul a încetat să mai curgă.
După aceea s-a dus şi i-a spus omului lui Dumnezeu lucrul acesta. El i-a zis: „Du-te, vinde untdelemnul şi plăteşte-ţi datoria, iar cu ce va rămâne vei putea trăi tu şi fiii tăi.“ 2 Regi 4:1-7.
Unii comentatori spun ca ar fi vorba de sotia lui Obadia, slujitorul din casa lui Ahab, care a ascuns 100 de profeti si pe care i-a hranit si din banii lui pentru ca Ahab voia sa extermine toti profetii lui Yahwe (Dumnezeul lui Avraam, Isaac si Iacov). Ceea ce pot sa vad la femeia aceasta e ca avusese un sot care se temuse de Domnul, fusese unul dintre profeti. Mai mult de atat, Elisei il cunostea, il mentorase.
Legea mozaica permitea ca pamantul, casa si membrii familiei sa fie luati sa lucreze celui de la care s-au imprumutat insa sa nu devina sclavi, sa nu fie tratati ca si sclavi. "Dacă unul dintre cei din poporul tău sărăceşte şi ţi se vinde, să nu-l obligi să lucreze ca sclav. " Levitic 25:39 si in Exod 21:2-4 scrie: "«Dacă vei cumpăra un sclav evreu, el să te slujească timp de şase ani, iar în al şaptelea an să-l eliberezi fără să plătească nimic. Dacă a intrat singur, va putea să plece singur. Dacă era căsătorit, să plece şi soţia lui împreună cu el. Dacă stăpânul lui i-a dat o soţie şi ea i-a născut fii sau fiice, soţia şi copiii ei să rămână ai stăpânului, iar el să plece singur." Numai ca unii deveneau mai hapsani decat altii. Femeia asta era acum vaduva si se astepta ca in orice moment sa vina creditorul sa ii ia baietii. Acestia erau considerati "posesiuni".
Omeneste vorbind ea nu avea nici o cale de scapare. Insa sotul ei fusese un om care se temea de Domnul, Il cunostea pe Domnul. Ea insasi stia de Domnul, stia faptul ca la El poate gasi scapare. Merge la Elisei care era profetul Domnului si ii spune pasul inimii ei. Nu sta acasa cu mainile in san asteptand sa curga minunile. I se luase tot, mai avea un vas cu ulei. Atat. Elisei ii da raspunsul din partea Domnului si ea face intocmai. Nu pune la indoiala faptul ca trebuie sa mearga sa imprumute vase de ulei de la vecinii ei. Bate din usa in usa si cere vecinilor imprumut vasele lor goale de ulei. Ajunsa acasa, incuie usa si incepe sa experimenteze minunea inmultirii uleiului. Vas dupa vas se va umple cu ulei pana ce se termina toate de umplut. Casa ii e plina acum cu vase pline cu ulei. Peste tot unde te intorceai gaseai vase pline ochi cu ulei. Cred ca a alergat la Elisei sa ii spuna minunea. Acesta ii spune sa vanda uleiul, sa isi plateasca datoria si cu restul banilor va putea trai ea si copiii ei. Nu numai ca acum isi putea plati toata datoria insa ii si ramanea sa traiasca impreuna cu baietii ei.
Femeia avea alternativa de a nu crede ce spune Elisei. Sa ii spuna: mai omule, tu esti cu capul? Cum sa fac asa ceva? E prea simplu! Sa imprumut vase de la vecini ... na, e treaba usoara oarecum. Insa sa cred ca din vasul meu mic cu ulei voi umple toate vasele? Hai sa fim seriosi! .... Vai! Vai! Vai! Ce-o sa se intample cu noi? O sa ajungem sclavi si nimeni nu ne ajuta! Ce ti-i si cu tara asta, guvernarea din ea! Si ... mai mult de atat, Dumnezeu parca ne-a uitat! El sta acolo sus si noi ne chinuim sufletul aici.
Suna super stupid varianta asta. Insa ... asa actionez si eu de multe ori. Domnul imi spune sa fac ceva si eu ma asez in fund si dau din picioare, ca un copil nazuros. Si, cu mult tupeu si nesimtire ma plang ca Domnul nu ma ajuta, nu-mi face aia si aia. Dar nici prin varful mintii nu-mi trece sa fac ce spune El sa fac, sa ma duc unde mi-a zis El, sa ascult de ceea ce spune El. Si, nu ca as fi surda, ca nu am inteles ce a zis, ca nu stiu unde e locul unde sa ma duc, ca nu stiu ce anume sa fac. Ooooho! Am inteles bine. Am auzit bine. Stiu bine.
Isus = Mesia = Yeshua Hamashiach = Christos a venit pe pamant, a trait printre oamenii vremii, a murit crucificat pentru pacatele mele, a inviat a treia zi dupa cum fusese profetit si s-a inaltat la cer, la Dumnezeu Tatal. A trimis Duhul Sfant, Duhul Lui Dumnezeu sa ma ajute sa inteleg ca sunt pacatoasa si ca am nevoie de un Mantuitor ca sa nu mor, sa scap de sclavie. Dar e prea simplu sa cred in Isus. Nu se poate sa fie atat de simplu. Nu e nici un siretlic la mijloc? Numai atat? Nu, nu se poate. Sa mi se dea mie sa fac ceva, sa platesc eu cumva pentru pacatele mele. Vaduvei nu i s-a dat ditamai ogorul pe care sa il cultive cu floarea soarelui si ea sa il culeaga, sa puna presa de ulei in functiune si sa faca tot procesul tehnologic. Nici vorba de asa ceva. Nici nu ar fi avut timp. Executorul era pe drum. Nu, i s-a spus sa toarne ulei in vasele adunate. Si .... a avut credinta ca ceea ce spune Dumnezeu se implineste, e adevarat chiar daca pare simplu.
duminică, 13 noiembrie 2011
Psalm 66 Shiru Lamelech
Strigaţi de bucurie către Dumnezeu, toţi locuitorii pământului!
Cântaţi slava Numelui Său, măriţi slava Lui prin laudele voastre!
Spuneţi-I lui Dumnezeu: „Ce înfricoşătoare sunt lucrările Tale!“ Atât de mare este tăria Ta, încât duşmanii Tăi dau înapoi în faţa Ta.
Tot pământul să Ţi se închine şi să-Ţi cânte, să-Ţi cânte Numele! Sela
Veniţi şi vedeţi faptele lui Dumnezeu, înfăptuirile înfricoşătoare pentru fiii oamenilor.
El a schimbat marea în uscat de au traversat râul cu piciorul! Deci să ne bucurăm în El!
El stăpâneşte cu puterea Sa pe vecie, ochii Săi supraveghează neamurile: fie ca răzvrătiţii să nu se mai ridice împotriva Lui! Sela
Popoare, binecuvântaţi-L pe Dumnezeul nostru, daţi glas laudei Sale!
El ne aşază sufletul printre cei vii şi nu lasă să ni se clatine piciorul.
Dumnezeule, Tu ne încerci şi ne purifici precum se purifică argintul.
Ne-ai făcut să intrăm în mreajă, ne-ai pus poveri pe spate.
Ai îngăduit omului să călărească pe capetele noastre; am trecut prin foc şi prin apă, dar apoi ne-ai condus spre îndestulare.
De aceea voi veni la Casa Ta cu arderi de tot, şi-mi voi împlini jurămintele, jurăminte pe care buzele mele le-au promis şi pe care gura mea le-a rostit când eram în necaz.
Îţi voi aduce animale îngrăşate ca arderi de tot şi o ofrandă de berbeci; voi aduce viţei şi ţapi. Sela
Veniţi şi ascultaţi, voi, toţi cei ce vă temeţi de Dumnezeu, şi vă voi povesti ce a făcut El pentru mine!
Către El a strigat gura mea şi lauda Lui a fost pe limba mea.
Dacă aş fi văzut răutate în inima mea, nu m-ar fi ascultat Stăpânul.
Dar Dumnezeu m-a ascultat, într-adevăr, a luat aminte la glasul rugăciunii mele.
Binecuvântat să fie Dumnezeu Care nu mi-a respins rugăciunea şi nici nu Şi-a ascuns îndurarea faţă de mine!
Cântaţi slava Numelui Său, măriţi slava Lui prin laudele voastre!
Spuneţi-I lui Dumnezeu: „Ce înfricoşătoare sunt lucrările Tale!“ Atât de mare este tăria Ta, încât duşmanii Tăi dau înapoi în faţa Ta.
Tot pământul să Ţi se închine şi să-Ţi cânte, să-Ţi cânte Numele! Sela
Veniţi şi vedeţi faptele lui Dumnezeu, înfăptuirile înfricoşătoare pentru fiii oamenilor.
El a schimbat marea în uscat de au traversat râul cu piciorul! Deci să ne bucurăm în El!
El stăpâneşte cu puterea Sa pe vecie, ochii Săi supraveghează neamurile: fie ca răzvrătiţii să nu se mai ridice împotriva Lui! Sela
Popoare, binecuvântaţi-L pe Dumnezeul nostru, daţi glas laudei Sale!
El ne aşază sufletul printre cei vii şi nu lasă să ni se clatine piciorul.
Dumnezeule, Tu ne încerci şi ne purifici precum se purifică argintul.
Ne-ai făcut să intrăm în mreajă, ne-ai pus poveri pe spate.
Ai îngăduit omului să călărească pe capetele noastre; am trecut prin foc şi prin apă, dar apoi ne-ai condus spre îndestulare.
De aceea voi veni la Casa Ta cu arderi de tot, şi-mi voi împlini jurămintele, jurăminte pe care buzele mele le-au promis şi pe care gura mea le-a rostit când eram în necaz.
Îţi voi aduce animale îngrăşate ca arderi de tot şi o ofrandă de berbeci; voi aduce viţei şi ţapi. Sela
Veniţi şi ascultaţi, voi, toţi cei ce vă temeţi de Dumnezeu, şi vă voi povesti ce a făcut El pentru mine!
Către El a strigat gura mea şi lauda Lui a fost pe limba mea.
Dacă aş fi văzut răutate în inima mea, nu m-ar fi ascultat Stăpânul.
Dar Dumnezeu m-a ascultat, într-adevăr, a luat aminte la glasul rugăciunii mele.
Binecuvântat să fie Dumnezeu Care nu mi-a respins rugăciunea şi nici nu Şi-a ascuns îndurarea faţă de mine!
sâmbătă, 12 noiembrie 2011
minuni cand totul pare imposibil ...
Capitolul 3 din 2 Regi imi arata a nu stiu cata oara rabdarea, credinciosia, dragostea ce o are Dumnezeu pentru poporul Sau, pentru oamenii ce aleg sa creada in El. Alegi sa crezi in El si poi toate ti le ordonezi, asezi in functie de aceasta alegere sau alegi s anu crezi si totul e talmes balmes, fara logica si sens.
Ahab e mort, despre Izabela inca nu ni se spune nimic iar pe tronul din Israel e Ioram, fiul celui mai rau rege pe care l-a avut Israel, cel despre care ni se spune ca s-a dat, vandut sa faca rau inaintea Domnului. Ioram insa nu e atat de rau ca si Ahab insa nu se inchina Domnului si aratarilor construite de taica-su. Guverna nu numai peste Israel ci si peste Edom si peste Moab. Nu se spune numai despre Moab cat bir trebuia sa aduca anual. 1000 de miei si 1000 de berbeci cu tot cu lana lor. Era mult pentru un popor micut sa faca sacrificiul acesta si Mesa, regele Moabului nu mai suporta situatia si se rascoala.
Numai ca Ioram chiar n-are chef sa lase din maini asa bir si il cheama pe Iosafat, regele din Iuda. Intre cele doua tari, care formau un singur popor se facusera aliante politice si familiale. Iosafat era casatorit cu Antalia, sora lui Ioram. Deci la razboi pleaca Ioram si cumnatul sau, Iosafat. Despre Iosafat stiu ca era un rege bun, care asculta de Domnul. Ioram nu a intrebat regele Edomului daca vrea sa mearga cu el la razboi, nu avea nici un drept Edom sa spuna NU, era capitulat, era sub domnia lui Ioram, ... deci nu avea incotro.
Ahab e mort, despre Izabela inca nu ni se spune nimic iar pe tronul din Israel e Ioram, fiul celui mai rau rege pe care l-a avut Israel, cel despre care ni se spune ca s-a dat, vandut sa faca rau inaintea Domnului. Ioram insa nu e atat de rau ca si Ahab insa nu se inchina Domnului si aratarilor construite de taica-su. Guverna nu numai peste Israel ci si peste Edom si peste Moab. Nu se spune numai despre Moab cat bir trebuia sa aduca anual. 1000 de miei si 1000 de berbeci cu tot cu lana lor. Era mult pentru un popor micut sa faca sacrificiul acesta si Mesa, regele Moabului nu mai suporta situatia si se rascoala.
Numai ca Ioram chiar n-are chef sa lase din maini asa bir si il cheama pe Iosafat, regele din Iuda. Intre cele doua tari, care formau un singur popor se facusera aliante politice si familiale. Iosafat era casatorit cu Antalia, sora lui Ioram. Deci la razboi pleaca Ioram si cumnatul sau, Iosafat. Despre Iosafat stiu ca era un rege bun, care asculta de Domnul. Ioram nu a intrebat regele Edomului daca vrea sa mearga cu el la razboi, nu avea nici un drept Edom sa spuna NU, era capitulat, era sub domnia lui Ioram, ... deci nu avea incotro.
Cei trei regi impreuna cu armatele lor pleaca sa se bata cu Moab si merg prin desert sapte zile. In aceste sapte zile se termina proviziile de apa a oamenilor si animalelor. E desert. Ziua cumplit de cald, noaptea cumplit de frig, apa ia de unde nu-i .... Situatia e disperata.
"Regele Israelului, regele lui Iuda şi regele Edomului au plecat. Dar după ce au înaintat, ocolind timp de şapte zile, n-a mai fost apă pentru oştire şi animale.
Atunci regele Israelului a zis:
- Ah! Domnul i-a chemat aceşti trei regi ca să-i dea în mâinile Moabului?
Dar Iehoşafat a zis:
- Nu este aici nici un profet al Domnului prin care să-L întrebăm pe Domnul?
Atunci unul dintre slujitorii regelui lui Israel a răspuns:
- Este aici Elisei, fiul lui Şafat, care obişnuia să toarne apă pe mâinile lui Ilie.
Iehoşafat a zis:
- Cuvântul Domnului este cu el!
Atunci regele lui Israel, Iehoşafat şi regele Edomului s-au dus la el. Elisei i-a zis regelui lui Israel:
- Ce am eu de-a face cu tine? Du-te la profeţii tatălui tău şi la profeţii mamei tale!
- Nu! a răspuns regele Israelului, căci Domnul a chemat pe aceşti trei regi ca să-i dea în mâinile Moabului.
Elisei a zis:
- Viu este Domnul Oştirilor, al Cărui slujitor sunt, că, dacă n-aş avea în vedere pe Iehoşafat, regele lui Iuda, pe tine nici nu te-aş băga în seamă şi nici nu m-aş uita la tine. Acum aduceţi-mi un cântăreţ cu o harfă.
În timp ce cântăreţul cânta, mâna Domnului a coborât peste Elisei şi el a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: «Faceţi în această vale groapă lângă groapă, pentru că – aşa vorbeşte Domnul – deşi nu veţi vedea vânt sau ploaie, valea se va umple cu apă şi veţi bea atât voi, cât şi vitele şi animalele voastre. Însă acesta este doar un lucru mărunt pentru Domnul, astfel că El va da şi pe Moab în mâinile voastre. Voi veţi nimici toate cetăţile întărite şi toate cetăţile alese, veţi tăia fiecare copac bun, veţi astupa izvoarele de apă şi veţi strica cu pietre fiecare ogor bun.»“ "
Nestiut de nimeni - aparent - Elisei e in armata regelui Israel, a lui Ioram. Contrar obiceiurilor oricaror vremuri, cei trei regi in loc sa ordone profetului sa vina la ei, se deplaseaza ei la cortul lui Elisei. Acesta se ia de Ioram si ii spune ca se va ruga Domnului insa din cauza lui Iosafat care a decis sa asculte de Domnul. Cere sa se faca liniste, sa fie adusa o harpa si un cantaret sa cante la ea. Domnul ii raspunde si le spune ce sa faca.
Erau in desert. Nu la intrarea in desert, ci la sapte zile distanta de intrare .... apa nu era si li se cere sa faca gropa langa groapa ... Suna nebuneste total ... Nici un norisor pe cer, nici o adiere de vant nu clinteste vreun fir de par ... De unde apa?
Intre timp insa Elisei isi ia in serios rolul, poporul isi aduce aminte de jertfele ce trebuiesc aduse, de rugaciunile ce trebuie inaltate si a doua zi asa debuteaza. "În dimineaţa următoare, în timp ce se aducea jertfa, a început să vină dintr-odată apă de pe drumul dinspre Edom, şi pământul s-a umplut de apă." Se poate explica fizic ca e posibil sa fi plouat foarte tare sus pe dealurile moabului si apa sa se fi scurs in gaurile facute in desert ... insa stiu ca aici e Mana Domnului care poate aduce apa celui ce Il cauta, celui ce isi indreapta inima catre El.
Pentru armata celor trei popoare apa asta e ca venita din cer, din Mana Lui Dumnezeu. Insa in lumina diminetii, in stralucirea sarelui moabitii vad apa asta rosie si cred ca setea i-a inebunit pe cei trei regi si s-au omorat intre ei. Tineri si batrani sunt chemati la oaste sa aia cei din mai bun din tabara armatei ce venise sa ii faca sa inceteze rascoala. Nu se asteapta sa ii gaseasca pe acestia in viata, satui si numai buni de razboi.
Cele trei armate cuceresc cetate dupa cetate, actioneaza exact cum le-a spus Domnul. Ajung la cetatea Chir-Hareset si o cuceresc ... raman doar pietrele ei. Regele Moabului vrea sa il omoare pe regele Edomului ca nu i-a venit in aparare insa .... se vede nevoit sa recunoasca infrangerea. E disperat. Ce sa faca? Cui sa ceara ajutor? El se inchina lui Chemoş si Chemoş era incantat de jertfele umane. Asa ca isi ia fiul cel mare, cel pe care il invatase cum sa fie rege in locul lui si acolo sus, pe zidul cetatii il aduce ca jertfa lui Chemos ca poate, poate il va salva.
Jertfa asta e publica. E sus pe zidul cetatii. O vede poporul din Moab insa o vede si armata celor trei regi. Oamenii din Israel, Iuda si Edom cand vad oribila scena se opresc ... Venisera cu gand sa opreasca revolta din Moab si acum erau martori la o scena in care se sacrifica un om, un tanar .... Sunt ingroziti si pleaca. Sunt dezgustati de ceea ce vad, de cat de departe te duce nebunia inchinarii la idoli, cat de josnica e ...
"Regele Israelului, regele lui Iuda şi regele Edomului au plecat. Dar după ce au înaintat, ocolind timp de şapte zile, n-a mai fost apă pentru oştire şi animale.
Atunci regele Israelului a zis:
- Ah! Domnul i-a chemat aceşti trei regi ca să-i dea în mâinile Moabului?
Dar Iehoşafat a zis:
- Nu este aici nici un profet al Domnului prin care să-L întrebăm pe Domnul?
Atunci unul dintre slujitorii regelui lui Israel a răspuns:
- Este aici Elisei, fiul lui Şafat, care obişnuia să toarne apă pe mâinile lui Ilie.
Iehoşafat a zis:
- Cuvântul Domnului este cu el!
Atunci regele lui Israel, Iehoşafat şi regele Edomului s-au dus la el. Elisei i-a zis regelui lui Israel:
- Ce am eu de-a face cu tine? Du-te la profeţii tatălui tău şi la profeţii mamei tale!
- Nu! a răspuns regele Israelului, căci Domnul a chemat pe aceşti trei regi ca să-i dea în mâinile Moabului.
Elisei a zis:
- Viu este Domnul Oştirilor, al Cărui slujitor sunt, că, dacă n-aş avea în vedere pe Iehoşafat, regele lui Iuda, pe tine nici nu te-aş băga în seamă şi nici nu m-aş uita la tine. Acum aduceţi-mi un cântăreţ cu o harfă.
În timp ce cântăreţul cânta, mâna Domnului a coborât peste Elisei şi el a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: «Faceţi în această vale groapă lângă groapă, pentru că – aşa vorbeşte Domnul – deşi nu veţi vedea vânt sau ploaie, valea se va umple cu apă şi veţi bea atât voi, cât şi vitele şi animalele voastre. Însă acesta este doar un lucru mărunt pentru Domnul, astfel că El va da şi pe Moab în mâinile voastre. Voi veţi nimici toate cetăţile întărite şi toate cetăţile alese, veţi tăia fiecare copac bun, veţi astupa izvoarele de apă şi veţi strica cu pietre fiecare ogor bun.»“ "
Nestiut de nimeni - aparent - Elisei e in armata regelui Israel, a lui Ioram. Contrar obiceiurilor oricaror vremuri, cei trei regi in loc sa ordone profetului sa vina la ei, se deplaseaza ei la cortul lui Elisei. Acesta se ia de Ioram si ii spune ca se va ruga Domnului insa din cauza lui Iosafat care a decis sa asculte de Domnul. Cere sa se faca liniste, sa fie adusa o harpa si un cantaret sa cante la ea. Domnul ii raspunde si le spune ce sa faca.
Erau in desert. Nu la intrarea in desert, ci la sapte zile distanta de intrare .... apa nu era si li se cere sa faca gropa langa groapa ... Suna nebuneste total ... Nici un norisor pe cer, nici o adiere de vant nu clinteste vreun fir de par ... De unde apa?
Intre timp insa Elisei isi ia in serios rolul, poporul isi aduce aminte de jertfele ce trebuiesc aduse, de rugaciunile ce trebuie inaltate si a doua zi asa debuteaza. "În dimineaţa următoare, în timp ce se aducea jertfa, a început să vină dintr-odată apă de pe drumul dinspre Edom, şi pământul s-a umplut de apă." Se poate explica fizic ca e posibil sa fi plouat foarte tare sus pe dealurile moabului si apa sa se fi scurs in gaurile facute in desert ... insa stiu ca aici e Mana Domnului care poate aduce apa celui ce Il cauta, celui ce isi indreapta inima catre El.
Pentru armata celor trei popoare apa asta e ca venita din cer, din Mana Lui Dumnezeu. Insa in lumina diminetii, in stralucirea sarelui moabitii vad apa asta rosie si cred ca setea i-a inebunit pe cei trei regi si s-au omorat intre ei. Tineri si batrani sunt chemati la oaste sa aia cei din mai bun din tabara armatei ce venise sa ii faca sa inceteze rascoala. Nu se asteapta sa ii gaseasca pe acestia in viata, satui si numai buni de razboi.
Cele trei armate cuceresc cetate dupa cetate, actioneaza exact cum le-a spus Domnul. Ajung la cetatea Chir-Hareset si o cuceresc ... raman doar pietrele ei. Regele Moabului vrea sa il omoare pe regele Edomului ca nu i-a venit in aparare insa .... se vede nevoit sa recunoasca infrangerea. E disperat. Ce sa faca? Cui sa ceara ajutor? El se inchina lui Chemoş si Chemoş era incantat de jertfele umane. Asa ca isi ia fiul cel mare, cel pe care il invatase cum sa fie rege in locul lui si acolo sus, pe zidul cetatii il aduce ca jertfa lui Chemos ca poate, poate il va salva.
Jertfa asta e publica. E sus pe zidul cetatii. O vede poporul din Moab insa o vede si armata celor trei regi. Oamenii din Israel, Iuda si Edom cand vad oribila scena se opresc ... Venisera cu gand sa opreasca revolta din Moab si acum erau martori la o scena in care se sacrifica un om, un tanar .... Sunt ingroziti si pleaca. Sunt dezgustati de ceea ce vad, de cat de departe te duce nebunia inchinarii la idoli, cat de josnica e ...
Dumnezeul caruia ei i se inchinau ei raspunde facand minuni cand totul pare imposibil ...
Karak Castle Looming Over Modern Al-Karak. The Arabic name Al-Karak comes from the Aramaic "karka," which means "walled city." While Karak is now known for its magnificent Crusader and Mamluk fortress castle, the fort dates from Biblical times and was mentioned in the Bible as Kir, Kir-Heres and Kir-Hareseth. In the time of ancient Greece, it was known as Karamoba, or "the walled fortress city of Moab" reflecting its status as a fortress city in the ancient Moab civilization (which is also mentioned in the Bible several times, beginning in the Deuteronomy). http://www.flickr.com/photos/kjfnjy/5182136507/
Karak Castle Looming Over Modern Al-Karak. The Arabic name Al-Karak comes from the Aramaic "karka," which means "walled city." While Karak is now known for its magnificent Crusader and Mamluk fortress castle, the fort dates from Biblical times and was mentioned in the Bible as Kir, Kir-Heres and Kir-Hareseth. In the time of ancient Greece, it was known as Karamoba, or "the walled fortress city of Moab" reflecting its status as a fortress city in the ancient Moab civilization (which is also mentioned in the Bible several times, beginning in the Deuteronomy). http://www.flickr.com/photos/kjfnjy/5182136507/vineri, 11 noiembrie 2011
Lost Tribe of Manasseh Returns Home
One of the great mysteries of ancient history has been the fate of the lost tribes of Israel. Now the Israeli government, with the help of Jewish organizations, believes it has found members of the lost Tribe of Manasseh, today called Bnei Menashe. http://www.cbn.com/media/player/index.aspx?s=/vod/A28TRIBE
piatra lui Meşa - Stèle de Mesha
Paris - Musée du Louvre: Stèle de Mesha
The Mesha Stele, popularized in the 19th century as the Moabite Stone, is a black basalt stone, bearing an inscription by the 9th century BC Moabite King Mesha that constitutes one of the most important direct accounts of the history of the Biblical world. The inscription of 34 lines, the most extensive inscription ever recovered from ancient Israel, was written in Paleo-Hebrew alphabet. It was set up by Mesha, about 850 BC, as a record and memorial of his victories in his revolt against the Kingdom of Israel, which he undertook after the death of his overlord, Ahab.
The 124 cm high, 79 cm wide, 36 cm deep stele was discovered in present day Dhiban, Jordan, which has been identified as Dibon, the ancient capital of the kingdom of Moab. Scholars were competing at this time for material proofs relating to the Bible, which encouraged a number of fakes. While in Jerusalem, Charles Clemont-Ganneau (1846-1923), a great Orientalist and disciple of Ernest Renan, learned from an Alsatian missionary, Reverend F.A. Klein, that a large block of black stone covered with characters had been found. He first sent an Arab intermediary from Jerusalem, Selim al-Qarim, who, in October 1869, made a schematic copy of the inscription, enabling Clermont-Ganneau to recognize the importance and early date of the monument. He then sent a second intermediary, Yaqoub Karavaca, to make a stamp of the inscription, in December 1869. In details lost to history, this operation aroused the anger of the villagers, and in the skirmish, the print was torn and the stele was broken. Clermont-Ganneau succeeded in retrieving the two main pieces from the antiquities market in Jersualem and donated them to the Louvre. the great British excavator in Jerusalem, Captain Warren and the Palestine Exploration Fund company, and to Professor Schlottmann, from the German Oriental Society (Deutsche Morgenländische Gesellschaft). When the Palestine Exploration Fund learned that the Louvre had acquired the pieces retrieved by Clermont-Ganneau, it generously donated its fragments, and the daughter of Professor Schlottman donated her piece in 1891.
The arched shape and the basalt used are characteristic of the votive steles erected in the Levant since the Bronze Age, from Ugarit on the Syrian coast to Hazor in Galilee. The absence of figurative representation is unique, as is the prominence given to the text.
The glorification of the king and his undertakings were a standard part of the traditional literature of royal ideology in the ancient Orient and Egypt. The inscription features the earliest written occurence of the world Israel and constitutes the most detailed documentary source of information about the kingdom of Moab and its rivalry with the kingdom of Israel. It describes how Moab was conquered by Omri, King of Israel, as the result of the anger of the god Chemosh (whose spiritual sun Mesha claims to be); Mesha's victories over Omri's son (not mentioned by name), over the men of Gad at Ataroth, and at Nebo and Jehaz; his public buildings, restoring the fortifications of his strong places and building a palace and reservoirs for water; and his wars against the Horonaim. This inscription can be interpreted as supplementing and corroborating the history of King Mesha recorded in 2 Kings 3:4-27, thereby earning it a prominent place in the corpus of Biblical archaeology. However there are significant differences. In the Bible it is Ahab, Omri's son, who conquers Moab, and the rebellion is against Ahab's son Jehoram. Further, in the Bible, it is not Chemosh who gives victory to Mesha but Jahweh who gives victory to Jehoram. Israel withdraws, according to the Book of Kings, only because they are disconcerted when they see Mesha sacrifice his son.
In 1994, after examining both the Mesha Stele and the paper squeeze, the French scholar André Lemaire reported Biblical Archaeology Review that line 31 of bears the phrase "the house of David". Lemaire had to supply one destroyed letter, the first "D" in "[D]avid," to decode the wording. The complete sentence in the latter part of line 31 would then read, "As for Horonen, there lived in it the house of [D]avid," וחורננ. ישב. בה. בת[ד]וד. This assertion, however, has been contested by many.
The full translation of the stele reads as follows:
I am Mesha, son of Kemosh[-yatti], the king of Moab, the Dibonite. My father was king over Moab for thirty years, and I became king after my father. And I made this high-place for Kemosh in Qarcho (or Qeriho, a sanctuary) because he has delivered me from all kings, and because he has made me look down on all my enemies. Omri was the king of Israel, and he oppressed Moab for many days, for Kemosh was angry with his land. And his son reigned in his place; and he also said, "I will oppress Moab!" In my days he said so. But I looked down on him and on his house, and Israel has been defeated; it has been defeated forever! And Omri took possession of the whole land of Madaba, and he lived there in his days and half the days of his son: forty years. But Kemosh restored it in my days. And I built Baal Meon, and I built a water reservoir in it. And I built Qiryaten. And the men of Gad lived in the land of Atarot from ancient times; and the king of Israel built Atarot for himself, and I fought against the city and captured it. And I killed all the people of the city as a sacrifice for Kemosh and for Moab. And I brought back the fire-hearth of his uncle from there; and I brought it before the face of Kemosh in Qerioit, and I made the men of Sharon live there, as well as the men of Maharit. And Kemosh said to me, "Go, take Nebo from Israel." And I went in the night and fought against it from the daybreak until midday, and I took it and I killed the whole population: seven thousand male subjects and aliens, and female subjects, aliens, and servant girls. For I had put it to the ban for Ashtar Kemosh. And from there I took the vessels of Yahweh, and I presented them before the face of Kemosh. And the king of Israel had built Yahaz, and he stayed there throughout his campaign against me; and Kemosh drove him away before my face. And I took two hundred men of Moab, all its division, and I led it up to Yahaz. And I have taken it in order to add it to Dibon. I have built Qarcho, the wall of the woods and the wall of the citadel; and I have built its gates; and I have built its towers; and I have built the house of the king; and I have made the double reservoir for the spring in the innermost part of the city. Now the innermost part of the city had no cistern, in Qarcho, and I said to all the people, "Each one of you shall make a cistern in his house." And I cut the moat for Qarcho by using Israelite prisoners. I have built Aroer, and I constructed the military road in Arnon. I have built Beth-Bamot, for it had been destroyed. I have built Bezer, for it lay in ruins. And the men of Dibon stood in battle formation, for all Dibon were in subjection. And I am the king over the hundreds in the towns which I have added to the land. And I have built Beth-Medeba and Beth-Diblaten and Beth-Baal-Meon, and I brought there...flocks of the land. And Horonaim, there lived Kemosh said to me, "Go down, fight against Hauranen!" I went down and Kemosh restored it in my days...
Sau alte detalii, tot in engleza http://www.livius.org/mo-mt/moab/mesha.html.
joi, 10 noiembrie 2011
valori cu susu-n jos
"De acolo Elisei s-a dus la Betel. În timp ce mergea pe drum, nişte băieţaşi au ieşit din cetate şi şi-au bătut joc de el, strigându-i: „Suie-te, pleşuvule! Suie-te, pleşuvule!" El s-a uitat în spate, i-a văzut şi i-a blestemat în Numele Domnului. Atunci au ieşit din pădure două ursoaice şi au sfâşiat patruzeci şi doi dintre aceşti copii. De acolo Elisei s-a dus la muntele Carmel, iar după aceea s-a întors în Samaria." 2 Regi 2:23-25
Am mai intalnit expresia baietas si deja stiu ca nu are acelasi sens cu baietas din zilele noastre. Unii din cei numiti asa aveau peste 20 de ani, unii si mai mult de atat. La peste 20 de ani cam stii sa faci diferenta intre bine si rau, stii ca nu e frumos, corect, politicos, drept ca sa iti bati joc de o deficienta fizica sau de alt fel a unui om. Elisei era chel ... nu cred ca era foarte in varsta si acest fapt a fost numai bun pentru acesti tineri ca sa il ia in bataie de joc.
Bethel din Casa Painii devenise centru idolatriei, valorile erau cu susul in jos. Tinerii acestia stiau ca Ilie fusese rapit la cer. De aici pleaca si insulta lor: „Suie-te, pleşuvule! Suie-te, pleşuvule!". Pe dealurile impadurite spre Bethel ajungi pe munte insa ei il batjocoresc pe Dumnezeu, nu cred ca Ilie ar fi fost rapit la cer, isi bat joc de Elisei care voia sa urce la Casa Painii.
Nu a fost intamplator ca mai bine de 42 de tineri ies din cetate si se iau de Elisei ca sa il batjocoreasca. Totul fusese pus la cale, gandit bine, analizat, "urarea" fusese ticluita bine, sa atinga unde era dureros spiritual, emotional si fizic. Batjocura lovea in Dumnezeu care Il rapise pe Ilie, caruia ii slujea Elisei. Insa Elisei inca era in perioada imediat urmatoare dupa rapirea lui Ilie, cand era bulversat, trist, ca dupa o inmormantare, grea pierdere. Si, apoi era chel sau partial chel. Preotii zeilor trebuiau sa fie rasi pe cap si tinerii astia nu erau niste needucati din acest punct de vedere. Stiau ei bine cum trebuie sa arate un preot baal-ist si cine era acest om chel cu o manta cunoscuta de toti oamenii.
Elisei se uita la toti, cumva era inconjurat de ei, ii priveste pe toti si rosteste un blestem in Numele Domnului. Imediat apar doua ursoaice care ii sfasie pe 42 dintre acesti tineri. Nu ii omoara ci numai ii sfasie. Elisei nu are puterea de a teleporta doua ursoaice infuriate ci Dumenzeu este Acela care aduce fiarele, care nu se lasa batjocorit, luat in ras, nu isi lasa slujitorii la mana oricui.
Nu poti sa iti bati joc de Dumnezeu si sa ramai nepedepsit. Nu poti sa te atingi spiritual, emotional si fizic de un om care a decis sa Il urmeze pe Dumnezeu si sa ramai nepedepsit. Dumnezeu nu se lasa batjocorit. Pavel spune asta clar si raspicat: "Nu vă înşelaţi! Dumnezeu nu Se lasă batjocorit! Ce seamănă omul, aceea va secera." in Galateni 6:7. Mare mi-a fost surpriza sa descopar ca multe din valorile mele erau modernizate, cu susu-n jos, in nici un caz dupa standardul lasat scris de Dumnezeu. Am ales, aleg sa imi intorc valorile dupa standardul divin si asta nu ca mi-ar fi frica de ursoaice ci pentru ca divinitatea s-a apropiat de mine si m-a coplesit cu dragostea Sa, m-a infiat, salvat, iertat. Acum imi reasez valorile dupa cum spune Tata!
Am mai intalnit expresia baietas si deja stiu ca nu are acelasi sens cu baietas din zilele noastre. Unii din cei numiti asa aveau peste 20 de ani, unii si mai mult de atat. La peste 20 de ani cam stii sa faci diferenta intre bine si rau, stii ca nu e frumos, corect, politicos, drept ca sa iti bati joc de o deficienta fizica sau de alt fel a unui om. Elisei era chel ... nu cred ca era foarte in varsta si acest fapt a fost numai bun pentru acesti tineri ca sa il ia in bataie de joc.
Bethel din Casa Painii devenise centru idolatriei, valorile erau cu susul in jos. Tinerii acestia stiau ca Ilie fusese rapit la cer. De aici pleaca si insulta lor: „Suie-te, pleşuvule! Suie-te, pleşuvule!". Pe dealurile impadurite spre Bethel ajungi pe munte insa ei il batjocoresc pe Dumnezeu, nu cred ca Ilie ar fi fost rapit la cer, isi bat joc de Elisei care voia sa urce la Casa Painii.
Nu a fost intamplator ca mai bine de 42 de tineri ies din cetate si se iau de Elisei ca sa il batjocoreasca. Totul fusese pus la cale, gandit bine, analizat, "urarea" fusese ticluita bine, sa atinga unde era dureros spiritual, emotional si fizic. Batjocura lovea in Dumnezeu care Il rapise pe Ilie, caruia ii slujea Elisei. Insa Elisei inca era in perioada imediat urmatoare dupa rapirea lui Ilie, cand era bulversat, trist, ca dupa o inmormantare, grea pierdere. Si, apoi era chel sau partial chel. Preotii zeilor trebuiau sa fie rasi pe cap si tinerii astia nu erau niste needucati din acest punct de vedere. Stiau ei bine cum trebuie sa arate un preot baal-ist si cine era acest om chel cu o manta cunoscuta de toti oamenii.
Elisei se uita la toti, cumva era inconjurat de ei, ii priveste pe toti si rosteste un blestem in Numele Domnului. Imediat apar doua ursoaice care ii sfasie pe 42 dintre acesti tineri. Nu ii omoara ci numai ii sfasie. Elisei nu are puterea de a teleporta doua ursoaice infuriate ci Dumenzeu este Acela care aduce fiarele, care nu se lasa batjocorit, luat in ras, nu isi lasa slujitorii la mana oricui.
Nu poti sa iti bati joc de Dumnezeu si sa ramai nepedepsit. Nu poti sa te atingi spiritual, emotional si fizic de un om care a decis sa Il urmeze pe Dumnezeu si sa ramai nepedepsit. Dumnezeu nu se lasa batjocorit. Pavel spune asta clar si raspicat: "Nu vă înşelaţi! Dumnezeu nu Se lasă batjocorit! Ce seamănă omul, aceea va secera." in Galateni 6:7. Mare mi-a fost surpriza sa descopar ca multe din valorile mele erau modernizate, cu susu-n jos, in nici un caz dupa standardul lasat scris de Dumnezeu. Am ales, aleg sa imi intorc valorile dupa standardul divin si asta nu ca mi-ar fi frica de ursoaice ci pentru ca divinitatea s-a apropiat de mine si m-a coplesit cu dragostea Sa, m-a infiat, salvat, iertat. Acum imi reasez valorile dupa cum spune Tata!
miercuri, 9 noiembrie 2011
Istoria umanitatii ... pe scurt
1. Femeia nu mai accepta sa locuiasca in copac. Si plange. Atunci, barbatul incepe sa caute o solutie, si descopera pestera.
2. In pestera e frig.Femeia plange. Barbatul descopera focul.
3. Copiii tipa de foame. Femeia plange. Barbatul descopera toporul, arcul si bâta si pleaca la vanatoare.
4. De la atata carne, Copilul se imbolnaveste de scorbut si beri-beri. Femeia plange. Barbatul descopera agricultura.
5. Deoarece mamutul se lasa cu greu ucis, Barbatul lipseste prea mult de acasa. Femeia plange. Barbatul gaseste solutia si incepe sa creasca animale domestice: vaca, oaie, porc, gaina, etc.
6. Femeia s-a saturat de friptura facuta la tepusa cu garnitura de boabe verzi fierte, mancata de pe o frunza. Si plange. Barbatul descopera olaritul.
7. In pestera e curent si umezeala si din cauza asta copiii racesc si fac pneumonie. Femeia plange. Barbatul construieste mai intai un bordei, apoi o casa din lemn si piatra.
8. A venit iarna si e frig. Femeia plange. Barbatul descopera ca pielea si blana animalelor moarte se poate prelucra, si confectioneaza haine.
9. Hainele din piele precum si alea din blana, put. Femeia plange... Barbatul descopera pe rand hainele din lână (care sunt aspre si zgârie - Femeia plange), hainele din in (care tot aspre sunt - Femeia suspina) si intr-un final hainele de matase (care par a fi multumitoare - Femeia zambeste). Mai tarziu, Barbatul, ca s-o multumeasca si mai mult, rezolva si problema mirosurilor emanate de pieile si blanurile mentionate mai sus.
10. Diverse treburi lipsite de importanta, cum ar fi protectia turmelor de animale si stârpirea potentialilor pradatori, tin Barbatul departe de casa. Femeia plange. Barbatul domesticeste cainele si pisica, ca sa-i tina de urât femeii.
11. Femeia observa ca seamana prea mult cu semenele ei. Si incepe sa planga. Barbatul inventeaza fardurile si bijuteriile.
12. Femeia se plictiseste de atata stat in casa si vrea sa-si largeasca orizontul. Normal, incepe sa planga. Barbatul inventeaza roata, domesticeste calul si descopera barca, doar-doar sa n-o mai auda iar plangand...
Peste ani...
Femeia se plictiseste, simte nevoia de a "evada" din cotidian. Nu are timp, bani sau dispozitia pentru excursii in strainatate, cu prietenele s-ar plictisi, la TV nu e nimic de vazut, afara e vreme urata. Si in plus, ca de obicei, Barbatul nu e acasa si oricum, el tot n-ar intelege mai nimic.
Femeia ar avea asaaaaa ... , un fel de chef de a scrie ceva care sa-i aduca complimentele unor necunoscuti si sa fie o chestie care sa pastreze anonimatul si absolut totul trebuie sa fie sub control si...
Pentru a nu stiu cata oara in istorie, Femeia incepe sa planga. Barbatul inventeaza blog-ul.
Morala 1: Cand femeile plang, omenirea evolueaza.
Morala 2: Fara femei am fi trait si acum in copac.
Istorie ... primita pe e-mail.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)