Azi e zi de odihna. Si ca sa am o zi de odihna, Domnul a poruncit asta. El vrea ca eu sa am o zi in care sa opresc motoarele, sa multumesc pentru ce mi-a dat, sa meditez la cine este El, la ce este El, la ce a facut, la ce mi-a dat, la cat de mult ma iubeste, la cat de mult ma vrea sa fiu a Lui.
La biserica am inceput studiu cartii Geneza si mi-am lasat putin imaginatia sa zboare in timp ce citeam primul capitol al cartii. Din Ioan stiu ca Cel ce a creat totul este Cuvantul, Isus Christos = Yeshua HaMaschiach. Cuvantul rosteste si apare cerul si pamantul.
Cuvantul nu era singur acolo, Trinitatea era acolo si vad ca Duhul Domnului plutea peste intinderea de ape.
Cuvantul rosteste si apare lumina. Dar mai stiu ca Cuvantul este Lumina. Cel ce este Lumina porunceste sa apara lumina si ea apare.
Cuvantul este Viata. El porunceste si apare viata. Si vad viata in plante, animale, pasari, pesti si oameni.
A desfasurat cerurile ca si cum ai desfasura un sul cu material. Apoi a luat stelele si Le-a asezat pe cer, a pus soarele si luna, constelatiile in ordinea lor.
A masurat cu palma Lui apa marilor si oceanelor si a format muntii, a asezat dealurile cu o cumpana.
Nu face nimic fara sa verifice daca e foarte bun, e ok, e corect, functional. Si totul era bun, era perfect, era functional, intrebuintabil.
Apoi Cuvantul face ceva ... ciudat. Se apleaca si modeleaza tarana, o strange intr-o gramada marisoara, isi aduce apa langa El si amesteca apa cu tarana. Banuiesc ca ingerii stateau buluc acolo sa vada ce se intampla. Da forma acestei gramezi de lut. E o forma urata, un gri murdar insa Cuvantul face ceva si mai ciudat. Sufla duh de viata, duh din Duhul Sau in niste orificii ale formei asteai urate. Si ceva spectaculos se intampla. Culoarea de gri murdar se decoloreaza, devine rozie si ceva incepe sa circule in ea ... ceva rosu insa are niste canale prin care acea apa rosie curge.
Si ... forma se misca!
Clipeste si deschide ochii!
Se ridica si incepe sa faca pasi ....
Mai mult de atat, deschide gura si vorbeste cu Creatorul Sau ...
Faptura asta e parte barbateasa si femeiasca ... si e numita OM.
Iar Creatorul ii binecuvanta!
Si omul vede animalele, insa vede mai mult decat un animal, vede esenta acestei creaturi si le da nume iar numele date acolo, in Eden, de Adam ramane acelasi pana acum.
Cuvantul verifica din nou creatia, vede ca totul e foarte bine. E multumit! Decreteaza urmatoarea zi, zi de odihna! Porunca asta o da si omului.
In ziua asta las problemele deoparte, las grijile, ingrijorarile si ma reconectez la Domnul, la Creatorul meu, la Cel ce este Cuvantul, Cel ce are putere sa faca totul in cer si pe pamant.
Cum sa nu fiu fascinata de El?
Cum sa nu Il iubesc cand in stanga, dreapta, inainte, inapoi, sus si jos sunt inconjurata de dragostea Lui, de El?
La biserica am inceput studiu cartii Geneza si mi-am lasat putin imaginatia sa zboare in timp ce citeam primul capitol al cartii. Din Ioan stiu ca Cel ce a creat totul este Cuvantul, Isus Christos = Yeshua HaMaschiach. Cuvantul rosteste si apare cerul si pamantul.
Cuvantul nu era singur acolo, Trinitatea era acolo si vad ca Duhul Domnului plutea peste intinderea de ape.
Cuvantul rosteste si apare lumina. Dar mai stiu ca Cuvantul este Lumina. Cel ce este Lumina porunceste sa apara lumina si ea apare.
Cuvantul este Viata. El porunceste si apare viata. Si vad viata in plante, animale, pasari, pesti si oameni.
A desfasurat cerurile ca si cum ai desfasura un sul cu material. Apoi a luat stelele si Le-a asezat pe cer, a pus soarele si luna, constelatiile in ordinea lor.
A masurat cu palma Lui apa marilor si oceanelor si a format muntii, a asezat dealurile cu o cumpana.
Nu face nimic fara sa verifice daca e foarte bun, e ok, e corect, functional. Si totul era bun, era perfect, era functional, intrebuintabil.
Apoi Cuvantul face ceva ... ciudat. Se apleaca si modeleaza tarana, o strange intr-o gramada marisoara, isi aduce apa langa El si amesteca apa cu tarana. Banuiesc ca ingerii stateau buluc acolo sa vada ce se intampla. Da forma acestei gramezi de lut. E o forma urata, un gri murdar insa Cuvantul face ceva si mai ciudat. Sufla duh de viata, duh din Duhul Sau in niste orificii ale formei asteai urate. Si ceva spectaculos se intampla. Culoarea de gri murdar se decoloreaza, devine rozie si ceva incepe sa circule in ea ... ceva rosu insa are niste canale prin care acea apa rosie curge.
Si ... forma se misca!
Clipeste si deschide ochii!
Se ridica si incepe sa faca pasi ....
Mai mult de atat, deschide gura si vorbeste cu Creatorul Sau ...
Faptura asta e parte barbateasa si femeiasca ... si e numita OM.
Iar Creatorul ii binecuvanta!
Si omul vede animalele, insa vede mai mult decat un animal, vede esenta acestei creaturi si le da nume iar numele date acolo, in Eden, de Adam ramane acelasi pana acum.
Cuvantul verifica din nou creatia, vede ca totul e foarte bine. E multumit! Decreteaza urmatoarea zi, zi de odihna! Porunca asta o da si omului.
In ziua asta las problemele deoparte, las grijile, ingrijorarile si ma reconectez la Domnul, la Creatorul meu, la Cel ce este Cuvantul, Cel ce are putere sa faca totul in cer si pe pamant.
Cum sa nu fiu fascinata de El?
Cum sa nu Il iubesc cand in stanga, dreapta, inainte, inapoi, sus si jos sunt inconjurata de dragostea Lui, de El?
2 comentarii:
Tu te poti odihni, dar eu "in ziua de odihna" am cea mai febrila activitate. Sunt foarte ocupat fizic si emotional de a ma intalni cu El, si abia cand ma intalnesc si stau de vorba cu El, si El cu mine, incep sa ma odihnsc, dar numai in Duhul, ca fizic nu-i usor de loc. Pentru ca sunt creiat din tarana.
Domnul fie desfatarea ta, Fata de Domn !!!
Si eu am activitate cat cuprinde insa ... aleg ca in zori sa ma intalnesc cu El, sa Il las sa ma imi ia poverile, necazurile si apoi sa petrec ziua cu El multumindu-i indiferent de activitatea in care sunt implicata.
Trimiteți un comentariu