băiatul de sufletul căruia este nedezlipit sufletul lui

Am început să văd povestea lui Iosif altfel, cu alţi ochi. Poate că am mai îmbătrânit, poate că mi-a mai venit mintea la cap ... 

După 22 de ani, Iosif se reîntâlneşte cu fraţii săi. "Iosif, cum a văzut pe fraţii săi, i-a cunoscut; dar s-a făcut că le este străin, le-a vorbit aspru " (Geneza 42:7). 

"Iosif a cunoscut pe fratii sai, dar ei nu l-au cunoscut. 

9. Iosif si-a adus aminte de visele pe care le visase cu privire la ei si le-a zis: "Voi sunteţi iscoade; aţi venit numai ca să cercetaţi locurile slabe ale ţării."

10. Ei i-au răspuns: "Nu, domnul meu; robii tăi au venit să cumpere hrană. 11. Noi toţi suntem fiii aceluiaşi om; suntem oameni de treabă, robii tăi nu sunt iscoade."

12. El le-a zis: "Ba nu; aţi venit să cercetaţi locurile slabe ale ţării."

13. Ei au răspuns: "Noi, robii tăi, suntem doisprezece fraţi, fii ai aceluiaşi om, din ţara Canaan; şi iată, cel mai tânăr este azi cu tatăl nostru, iar unul nu mai este în viaţă."

14. Iosif le-a zis: "V-am spus ca sunteţi iscoade." (Geneza 42:8-14).

"suntem oameni de treabă" spun fraţii lui Iosif. Bine că nu sunt eu în locul lui Iosif. Cu siguranţă povestea lua o altă turnură. I-aş fi întrebat: Serios? Chiar aşa? Oameni de treabă sunteti? Şi oamenii de treabă îşi vând fratele pe 20 de arginţi? Fratele vostru valorează cât un sclav? 

Iosif însă nu spune şi nu acţionează ca mine. El s-a încrezut în Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov. El s-a lăsat modelat de Dumnezeul lui. Vrea să ştie dacă tatăl lui trăieşte. Vrea să ştie dacă fratele lui mai mic trăieşte. Dacă sunt bine cei din familie. 

Îmi place însă schimbarea care se petrece şi în fraţii lui. 22 de ani de chin! 22 de ani de remuşcări! 22 de ani să îţi auzi tatăl plângând şi crezând ca fiul lui iubit e mort. 22 de ani de trai în minciună. 

Îl aduc pe Beniamin în Egipt, merg la masă la Iosif acasă. Pleacă bucuroşi spre Iacov. Fericirea însă nu ţine mult. Se întorc smeriţi, umiliţi, toţi unsprezece închinându-se în faţa lui Iosif. Fiecare detaliu din visele lui Iosif se împlineşte. 

Iuda nu mai poate îndura povara de a-şi vedea tatăl suferind şi îşi ţine cuvântarea (Geneza 44). 22 de ani te fac să vezi lucrurile altfel. Pe Iosif l-au vândut că se simţeau nedreptăţiţi, neiubiţi. Au crezut că au scăpat de el şi coşmarul a început. Acum, îi spune lui Iosif că Beniamin este "baiatul de sufletul caruia este nedezlipit sufletul lui" (Geneza 44:30).

Sufletul lui Beniamin, al acestuia mai tânăr, este lipit de sufletul tatălui nostru domnule Iosif! 

"Cum ma voi putea sui eu la tatal meu, daca baiatul nu este cu mine? Ah! sa nu vad mahnirea tatalui meu!" (Geneza 44:34)

Se dă rob, sclav! Dar nu mai vrea să trăiască în coşmarul ce şi l-a făcut cu mâna lui.

Ajunge!

Poate să îl iubească tata! E ok! Să fie sănătoşi amândoi!

Poate să îi dea tata numai haine pestriţe! Iaca! Nu mai contează!

Poate să fie preferatul tatii! E bine aşa!

Iuda vrea să se elibereze! Ajunge! Nu se mai poate aşa!