Tradiţia spune că Samuel avea 12 ani când I s-a arătat Domnul.
Nu pot să nu mă intreb din ce aluat era făcut Samuel. Primeşte mesajul şi rămâne culcat lângă Chivot, în Cortul Întâlnirii. Sunt foarte curioasă dacă a mai reuşit să adoarmă în acea noapte sau dacă nu cumva şi-a repetat în minte mesajul ...
Eli era în patul lui şi bănuiesc că nu a închis un ochi toată noaptea.
S-au ivit zorile şi Samuel se ridică de la locul lui ca să isi facă treburile ce îi fuseseră încredinţate. Nu lasă totul baltă şi pleacă să povestească, oricui ii iese in cale, ce Îi spusese Domnul despre Eli şi familia lui, nu se crede/vede superior acum pentru îndatoririle care îi fuseseră rânduite.
Este chemat de Eli şi acesta îi cere să îi spună mesajul. Îi cere, nu îi porunceşte. Îl atenţionează să ăi spună tot. Fusese un mesaj scurt şi ferm. Samuel nu îndulceste şi nu înfloreşte nimic din ceea ce i s-a spus.
Iar Eli, după ce ascultă tot ce are de spus Samuel, nu se apucă de bocit, de tânguit şi nici nu pune la îndoială mesajul primit. Recunoaşte Mâna Domnului şi acceptă sentinţa.
Cum aş reacţiona dacă ar veni la mine un copil de 12 ani să îmi spună un mesaj din partea Domnului?
L-aş asculta, crede?
Aş trimite copilul la plimbare?
După ce copilul ar pleca, m-aş apuca de bocit şi de căutat justificari?
Mama mia câte justificări mi-aş găsi ... Chiar aş contesta mesajul ...
Eli însă accepta mesajul Domnului! Îl recunoaşte ca fiind din partea Domnului şi se supune!
Oare ţine de vârstă, de înţelepciune sau de relaţie modul în care acţionează Samuel şi Eli?
Nu pot să nu mă intreb din ce aluat era făcut Samuel. Primeşte mesajul şi rămâne culcat lângă Chivot, în Cortul Întâlnirii. Sunt foarte curioasă dacă a mai reuşit să adoarmă în acea noapte sau dacă nu cumva şi-a repetat în minte mesajul ...
Eli era în patul lui şi bănuiesc că nu a închis un ochi toată noaptea.
S-au ivit zorile şi Samuel se ridică de la locul lui ca să isi facă treburile ce îi fuseseră încredinţate. Nu lasă totul baltă şi pleacă să povestească, oricui ii iese in cale, ce Îi spusese Domnul despre Eli şi familia lui, nu se crede/vede superior acum pentru îndatoririle care îi fuseseră rânduite.
Este chemat de Eli şi acesta îi cere să îi spună mesajul. Îi cere, nu îi porunceşte. Îl atenţionează să ăi spună tot. Fusese un mesaj scurt şi ferm. Samuel nu îndulceste şi nu înfloreşte nimic din ceea ce i s-a spus.
Iar Eli, după ce ascultă tot ce are de spus Samuel, nu se apucă de bocit, de tânguit şi nici nu pune la îndoială mesajul primit. Recunoaşte Mâna Domnului şi acceptă sentinţa.
Cum aş reacţiona dacă ar veni la mine un copil de 12 ani să îmi spună un mesaj din partea Domnului?
L-aş asculta, crede?
Aş trimite copilul la plimbare?
După ce copilul ar pleca, m-aş apuca de bocit şi de căutat justificari?
Mama mia câte justificări mi-aş găsi ... Chiar aş contesta mesajul ...
Eli însă accepta mesajul Domnului! Îl recunoaşte ca fiind din partea Domnului şi se supune!
Oare ţine de vârstă, de înţelepciune sau de relaţie modul în care acţionează Samuel şi Eli?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu