Aș putea sa spun că îl iubesc pe Avraam și aici ... nu intru in competiție cu Sara pentru că e moartă. Da, îl iubesc pentru că a ales să creadă pe Dumnezeul care i s-a arătat, a ales să asculte, a ales să își ia catrafusele și să plece ... și habar nu avea unde. Habar nu am cum i-a explicat el Sarei că vorbește cu Dumnezeu însă ea l-a crezut și a ales să plece cu el.
Avraam alege să Îl creadă pe Dumnezeu pe cuvânt, înfruntă pericole, se înarmează fizic și psihic, luptă, rabdă, se roagă, aduce jertfe, greșește, se ridică și merge înainte.
Un verset, pe care l-am citit de multe ori înainte, astazi s-a aprins în mintea mea. De fapt, e o bucată de verset și nu vreau să îl scot din context.
“ Nădăjduind împotriva oricărei nădejdi, el a crezut …” Romani 4:18
Promisiunea pentru Avraam era că va avea un fiu și că urmașii vor fi mulți, ca nisipul mării. Avea 75 de ani când i se face promisiunea asta iar Sara avea 65 de ani. Și trec 25 de ani în care Avraam și Sara așteaptă mergând din loc în loc, ridicând altare, așteptând ca Domnul să Îi mai vorbească și un copil să se zămislească.
E o așteptare în care mergi, acționezi, crezi, cazi, te ridici, te rogi, ridici mâinile către cer, uneori îți vine să urli la lună de disperare dar mergi înainte, te agăți de promisiunea care ți s-a făcut.
În ciuda a tot și toate, el a crezut.
Avraam nu era supraom, nu avea puteri supraomenești. Era om ca și mine.
Sara era o femeie frumoasă și normală. Era o femeie … la fel ca mine. Dar a ales să creadă în ceea ce spunea soțul ei și să îl urmeze în drumul pe care erau călăuziți să meargă.
Peste veacuri, mă rog Dumnezeului lui Avraam, Isaac și Iacov și realizez că eu sunt una dintre firele de nisip despre care a vorbit Dumnezeu lui Avraam. Eu sunt parte a acelei promisiuni. Toți cei ce cred în Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacov, în planul Lui de mântuire sunt parte a acelei promisiuni.
Menopauza era istalata cu vârf și îndesat când a fost conceput Isaac. În ciuda a tot și toate, un copil s-a născut împlinind ceea ce a spus Dumnezeu. Sara avea 90 de ani când l-a născut pe Isaaac.
În ciuda filosofiilor, teoriilor, ideilor, concepțiilor despre lume și viață, în ciuda a tot și toate, aleg să cred pe cuvânt pe Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacov. Citesc despre Avraam, despre călătoria lui, despre transformarea lor și aleg să cred că dacă Dumnezeu a putut să facă acele lucruri cu ei, poate și cu mine.
Nădăjduind împotriva oricărei nădejdi, el a crezut …
Nădăjduind împotriva oricărei nădejdi, … aleg să cred.
Știu că rapid va interveni necredința dar vreau să strig “Cred Doamne! Ajută necredinței mele!”
Nădăjduind împotriva oricărei nădejdi, … aleg să cred și să merg înainte!
Avraam alege să Îl creadă pe Dumnezeu pe cuvânt, înfruntă pericole, se înarmează fizic și psihic, luptă, rabdă, se roagă, aduce jertfe, greșește, se ridică și merge înainte.
Un verset, pe care l-am citit de multe ori înainte, astazi s-a aprins în mintea mea. De fapt, e o bucată de verset și nu vreau să îl scot din context.
“ Nădăjduind împotriva oricărei nădejdi, el a crezut …” Romani 4:18
Promisiunea pentru Avraam era că va avea un fiu și că urmașii vor fi mulți, ca nisipul mării. Avea 75 de ani când i se face promisiunea asta iar Sara avea 65 de ani. Și trec 25 de ani în care Avraam și Sara așteaptă mergând din loc în loc, ridicând altare, așteptând ca Domnul să Îi mai vorbească și un copil să se zămislească.
E o așteptare în care mergi, acționezi, crezi, cazi, te ridici, te rogi, ridici mâinile către cer, uneori îți vine să urli la lună de disperare dar mergi înainte, te agăți de promisiunea care ți s-a făcut.
În ciuda a tot și toate, el a crezut.
Avraam nu era supraom, nu avea puteri supraomenești. Era om ca și mine.
Sara era o femeie frumoasă și normală. Era o femeie … la fel ca mine. Dar a ales să creadă în ceea ce spunea soțul ei și să îl urmeze în drumul pe care erau călăuziți să meargă.
Peste veacuri, mă rog Dumnezeului lui Avraam, Isaac și Iacov și realizez că eu sunt una dintre firele de nisip despre care a vorbit Dumnezeu lui Avraam. Eu sunt parte a acelei promisiuni. Toți cei ce cred în Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacov, în planul Lui de mântuire sunt parte a acelei promisiuni.
Menopauza era istalata cu vârf și îndesat când a fost conceput Isaac. În ciuda a tot și toate, un copil s-a născut împlinind ceea ce a spus Dumnezeu. Sara avea 90 de ani când l-a născut pe Isaaac.
În ciuda filosofiilor, teoriilor, ideilor, concepțiilor despre lume și viață, în ciuda a tot și toate, aleg să cred pe cuvânt pe Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacov. Citesc despre Avraam, despre călătoria lui, despre transformarea lor și aleg să cred că dacă Dumnezeu a putut să facă acele lucruri cu ei, poate și cu mine.
Nădăjduind împotriva oricărei nădejdi, el a crezut …
Nădăjduind împotriva oricărei nădejdi, … aleg să cred.
Știu că rapid va interveni necredința dar vreau să strig “Cred Doamne! Ajută necredinței mele!”
Nădăjduind împotriva oricărei nădejdi, … aleg să cred și să merg înainte!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu