taceri ...

Au început să îmi placă tăcerile! Mă ajută să-mi gândesc gândurile, să scot la lumină dorurile, visele și ideile ascunse sau îngropate în ungherele cele mai depărtate ale sufletului.
Ieri, am recitit textul din Iosua despre cucerirea cetății Ierihonului. Instrucțiunile lui Iosua erau clare, nu scoateți nici un cuvânt, nici un sunet doar mergeți și înconjurați cetatea. Șase zile au înconjurat Ierihonul o singură dată iar în a șaptea zi de șapte ori.
Să nu șușotești, să nu faci o glumă ca să fie călătoria mai ușoară, să nu emiți măcar un ioi sau vai sau uuuu ...
Nimic. Doar să taci, să mergi și să fii atent să nu calci pe cel din fața ta.
Un post al tăcerii.
Poporul Israel a cucerit Ierihonul ... printr-un post al tăcerii.
Da, au strigat când le-a spus Iosua, au luptat și au biruit. Însă prima dată, au tăcut. Domnul a lucrat pentru ei în timp ce ei tăceau și ascultau îndeplinind Cuvântul Său.
Nu pot să nu mă întreb, oare cum ar fi dacă în viața mea ar fi mai multă tăcere și ascultare? Cred că ar fi mai puține păreri de rău, aș putea asculta mai mult pe cei de lângă mine, ar fi mai puține conflicte, cred ca mai multă dragoste ...