Cred că cele mai mari frustrări ale mele vin din faptul că îmi vreau visele împlinite cu orice chip și refuz să trăiesc viața. Eu vreau să trăiesc vise! Le vreau împlinite cum vreau eu și când vreau eu. Dar ce, Dumnezeu e duhul din lampa lui Aladin ca să îmi împlinească toate visele și visurile?
De câteva zile mă gândesc la Iosif, fiul lui Iacov și al Rahelei.
A visat să fie mana dreaptă a lui Faraon, să se căsătorească cu o soție egipteancă? A vrut cu orice chip ca visele lui să se împlinească? Și mă refer la visele acelea cu ochii deschiși nu la visurile de noapte.
Nu a cerut să fie favoritul tatălui, nu a cerut să i se cumpere haina pestriță, nu a cerut să primească însărcinări din partea tatălui.
Descopăr în Iacov ceva la care nu m-am gândit până acum. Este un tată care nu își iubește copiii la fel însă vede potențialul din ei și îi încurajează, văd că nu are o dragoste sufocantă. Le dă fiilor săi libertatea de a alege iar când aceștia o fac lată, îi iartă și îi ajută să meargă mai departe suportând cu ei repercursiunile.
Când Iosif îi povestește visul, îl mustră. Capacitatea lui de a vedea potențialul nu a ajuns până acolo însă nu își bate joc de el pentru acel vis, nu îl umilește și strivește pentru asta.
Iosif este vândut de frații săi și ajunge în Egipt. Trebuie să învețe o limbă nouă, trebuie să își însușească o nouă cultură, învață să se spele și să fie manierat. Cred că știa să citească și a “rupt” biblioteca lui Potifar.
Trece prin dureri, trădări, umiliri din partea fraților, vânzătorilor de sclavi, soției lui Potifar.
Nu cred că nu s-a întrebat niciodată “Doamne, de ce se întâmplă toate astea?”.
Răspunsul îl găsesc scris de Asaf într-unul dintre psalmii lui, “17. Le-a trimis inainte pe un om; Iosif a fost vandut ca rob. I-au strans picioarele in lanturi, l-au pus in fiare, pana la vremea cand s-a intamplat ce vestise el si pana cand l-a incercat cuvantul Domnului. Atunci imparatul a trimis sa-i scoata lanturile, si stapanitorul popoarelor l-a izbavit. L-a pus domn peste casa lui si dregatorul tuturor averilor lui, ca sa lege dupa plac pe domnitorii lui si sa invete pe batranii lui intelepciunea.” Psalmul 105:17-22
Nu citesc nicăieri că Dumnezeu i-a explicat de ce îl trece pe acolo sau că ar fi negociat termenii și condițiile vieții pe care urma să o trăiască. Nu ni se spune nimic din frământările și întrebările lui Iosif însă cred că prin tot ce a trecut, S-a agățat de Dumnezeul despre care i-a povestit Iacov. Știa că acest Dumnezeu îl chemase și îi vorbise bunicului său Avraam. A ales să creadă în promisiunile făcute de Dumnezeul lui Avraam și apoi al tatălui său Iacov.
Iosif a trăit! Nu a lăsat ca visele și visurile să îi guverneze viața, să i-o amărască și distrugă!
A ales să creadă că este parte a planului Lui Dumnezeu chiar dacă nu înțelege ce se întâmplă.
Vreau să trăiesc! Aleg să îi dau Domnului visele, visurile, ideile și ... vreau să trăiesc conștientă că fac parte din planul Lui și că nimic din ce se întâmplă cu mine nu e la întâmplare.
De câteva zile mă gândesc la Iosif, fiul lui Iacov și al Rahelei.
A visat să fie mana dreaptă a lui Faraon, să se căsătorească cu o soție egipteancă? A vrut cu orice chip ca visele lui să se împlinească? Și mă refer la visele acelea cu ochii deschiși nu la visurile de noapte.
Nu a cerut să fie favoritul tatălui, nu a cerut să i se cumpere haina pestriță, nu a cerut să primească însărcinări din partea tatălui.
Descopăr în Iacov ceva la care nu m-am gândit până acum. Este un tată care nu își iubește copiii la fel însă vede potențialul din ei și îi încurajează, văd că nu are o dragoste sufocantă. Le dă fiilor săi libertatea de a alege iar când aceștia o fac lată, îi iartă și îi ajută să meargă mai departe suportând cu ei repercursiunile.
Când Iosif îi povestește visul, îl mustră. Capacitatea lui de a vedea potențialul nu a ajuns până acolo însă nu își bate joc de el pentru acel vis, nu îl umilește și strivește pentru asta.
Iosif este vândut de frații săi și ajunge în Egipt. Trebuie să învețe o limbă nouă, trebuie să își însușească o nouă cultură, învață să se spele și să fie manierat. Cred că știa să citească și a “rupt” biblioteca lui Potifar.
Trece prin dureri, trădări, umiliri din partea fraților, vânzătorilor de sclavi, soției lui Potifar.
Nu cred că nu s-a întrebat niciodată “Doamne, de ce se întâmplă toate astea?”.
Răspunsul îl găsesc scris de Asaf într-unul dintre psalmii lui, “17. Le-a trimis inainte pe un om; Iosif a fost vandut ca rob. I-au strans picioarele in lanturi, l-au pus in fiare, pana la vremea cand s-a intamplat ce vestise el si pana cand l-a incercat cuvantul Domnului. Atunci imparatul a trimis sa-i scoata lanturile, si stapanitorul popoarelor l-a izbavit. L-a pus domn peste casa lui si dregatorul tuturor averilor lui, ca sa lege dupa plac pe domnitorii lui si sa invete pe batranii lui intelepciunea.” Psalmul 105:17-22
Nu citesc nicăieri că Dumnezeu i-a explicat de ce îl trece pe acolo sau că ar fi negociat termenii și condițiile vieții pe care urma să o trăiască. Nu ni se spune nimic din frământările și întrebările lui Iosif însă cred că prin tot ce a trecut, S-a agățat de Dumnezeul despre care i-a povestit Iacov. Știa că acest Dumnezeu îl chemase și îi vorbise bunicului său Avraam. A ales să creadă în promisiunile făcute de Dumnezeul lui Avraam și apoi al tatălui său Iacov.
Iosif a trăit! Nu a lăsat ca visele și visurile să îi guverneze viața, să i-o amărască și distrugă!
A ales să creadă că este parte a planului Lui Dumnezeu chiar dacă nu înțelege ce se întâmplă.
Vreau să trăiesc! Aleg să îi dau Domnului visele, visurile, ideile și ... vreau să trăiesc conștientă că fac parte din planul Lui și că nimic din ce se întâmplă cu mine nu e la întâmplare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu