e vorba despre EL!

Voi, cei drepţi, bucuraţi-vă în Domnul, căci lauda se potriveşte celor integri!

Lăudaţi-L pe Domnul din liră, cântaţi-I din harfa cu zece coarde!

Cântaţi-I un cântec nou, sunaţi frumos din corzi şi strigaţi de bucurie!

Cuvântul Domnului este nepărtinitor, toate lucrările Lui mărturisesc despre credincioşia Sa.

El iubeşte dreptatea şi judecata; îndurarea Domnului umple pământul.

Cerurile au fost întocmite prin Cuvântul Domnului şi toată oştirea lor – prin suflarea gurii Sale.

El strânge apele mării într-o grămadă, pune oceanul în cămări.

Să se teamă de Domnul, toţi cei de pe pământ! Să le fie frică de El, tuturor locuitorilor lumii!

Căci El zice şi ia fiinţă! El porunceşte şi se împlineşte!

Domnul zădărniceşte planul neamurilor şi întârzie hotărârile popoarelor,

dar planul Domnului rămâne veşnic, şi hotărârile inimii Sale dăinuiesc din generaţie în generaţie.

Ferice de poporul al cărui Dumnezeu este Domnul, poporul pe care Şi l-a ales ca moştenire!

Domnul priveşte din ceruri, se uită la toţi fiii oamenilor.

Din lăcaşul Locuinţei Sale, El priveşte spre toţi locuitorii pământului.

El, Care a întocmit sufletul tuturor, ia aminte la toate faptele acestora.

Regele nu este izbăvit prin mărimea oştirii lui, nici războinicul nu este scăpat prin mărimea puterii sale.

Calul este o nădejde zadarnică pentru eliberare şi toată vlaga lui nu poate izbăvi.

Iată că ochiul Domnului veghează asupra celor ce se tem de El şi asupra celor ce nădăjduiesc în îndurarea Sa,

ca să le scape sufletul de la moarte şi să-i ţină în viaţă în mijlocul foametei.

Sufletele noastre tânjesc după Domnul! El este ajutorul şi scutul nostru,

căci în El se bucură inimile noastre, fiindcă ne încredem în Numele Lui cel sfânt!

Doamne, fie îndurarea Ta peste noi, pe măsura nădejdii noastre în Tine! Psalmul 33

http://www.flickr.com/photos/loswl/4775048660/sizes/l/in/photostream/

ultima noutate in materie de .... spa

Sursa: Facebook.

e nevoie de pustiu ...!

Ahab, regelelui Israel ajunge acasa unde il asteptan Izabela, nevasta lui. Ea e superfericita. Afara ploua! Dansa de bucurie .....
- Ahab vezi ce a facut Baal? Sunt mandra de cei 400 de profeti ai Asherei care sunt aici cu mine ...
Se opreste din dans pentru ca Ahab nu pare entuziasmat de ceea ce spune ea.
- Dragul meu sot nu auzi ce spun eu?
- Ba da Izabela aud ... aud. Numai ca am o veste pentru tine. Nu ei au adus ploaia, nici cei 450 de profeti ai lui Baal ce au fost cu mine.
- Da cine a adus ploaia?
- Ilie.
- Ce? Iar aud de Ilie? Nu a murit prin pesteri? Nu a murit din cauza secetei? Iar ma chinuie acest Ilie cu Dumnezeul lui? Nu l-ai omorat? Profetii lui Baal l-au lasat sa scape asa usor? Unde sunt profetii? Banuiesc ca-s extenuati dupa o asemenea zi.
- Sunt morti toti.
- Ahab ori esti nebun, ori iti bati joc de mine! Sa imi omoare mie cei 450 de profeti? Si poporul, ... poporul ce a facut? Nu i-a protejat?
- Nu. Poporul i-a omorat.
- Sclaviiiii! Cautati-l pe acest ..... acest Ilie si spuneti-i ca in urmatoarele24 de ora am de gand sa fac cu viata lui ce a facut el cu viata celor 450 de profeti ai lui Baal. Asa sa ii spuneti, sa aibe grija pe unde haladuie ca asa va pati.
Ilie nu era oricine in Israel. Imediat s-a aflat unde statea, servitorii au adus anuntul si s-au intors la Isabela. Ordinul fusese clar de la Izabela: sa fie informat despre ce va pati. Ahab si casa lui trebuiau tinuti departe de Ilie si influenta lui ....

Pentru Ilie insa vestea e pre mare .... emotiile lui sunt la pamant. E obosit psihic, sufleteste, emotional, simte ca si spiritual e dezastru. A crezut ca poporul va ramane pe munte chiar si asa hamesit de foame, va avea loc o revolutie spirituala ... Isi strange putinele lucruri pe care le avea si pleaca la Beer-Sheba. Fara nici o problema trece frontiera si intra in Iuda, la Beer-Sheba. Si-a lasat slujitorul acolo .... voia sa moara.

Sunt o epava!
Am visat frumos ... mi-am pus toata energia in ceea ce am facut.
M-am rugat!
Am postit!
Am crezut ca voi fi folosit de Dumenzeu pentru reinnoirea legamantului poporului insa .... am esuat.
Nu-s cu nimic mai bun ca profetii dinaintea mea ...
Izabela, nebuna asta are o fixatie cu mine. Decat sa mor de mana ei, mai bine mor aici in desert ...
Doamne, ia-mi viata! Nu foloseste la nimic la traiesc. Nimanui nu ii mai sunt bun. Vezi? Am incercat ... nu merge...
Tufisul sub care se asezase ii tinea de umbra .... soarele puternic al desertului in nici un caz nu ii facea bine starii lui Ilie. Se credea parasit, inutil, facea umbra pamantului degeaba .... Nu mai simtea nici foamea, nici setea. Nu-i mai pasa ca il dureau toate incheieturile de la atata mers ...

Cineva il scutura. Cine e si ce vrea de la el? Deschide ochii incet, incet si incepe sa se frece la ochi. Un inger. Haaah? Ce zice? Sa manance? Se uita si vede langa capul sau pe niste pietre incinse o turta coapta si un ulcior cu apa. A mancat ... Ioi ce foame ii era si ce sete. Efortul depus sa manance si bea il epuizeaza. Se culca din nou insa iar este trezit sa manance si sa bea. I se mai spune ca are de facut o calatorie lunga. Deja era atent ... calatorie. Alta. ...ok, putea gandi limpede, clar ...

Calatoria dureaza 40 de zile si in aceste zile parcurge distanta dintre Beer-Sheba si Muntele Sinai sau Horeb. Poporul Israel sub conducerea lui Moise a facut calatoria in 40 de ani ... incapatanarea si neascultarea au prelungit anii de agonie in pustiu. Ilie insa face aceasta calatorie in 40 de zile. A intrat intr-o pestera si ... s-a culcat. Dupa 40 de zile de mers cred si eu ca ai nevoie de odihna.

Vin momente in viata cand ajung ca Ilie. Am dat ce-a fost mai bun, mai frumos din mine intr-o relatie, slujire, slujba, activitate .... fusese un succes insa brusc aud, gasesc o informatie ... se intampla ceva si parca pamantul se surpa sub picioare.

Ieri, eram buna la aia si aia si aia. Azi ... nu mai sunt buna de nimic.
Ieri, eram pe val, in voga ... Azi ... nu mai folosesc nimanui.
Ieri, eram frumoasa, iubita, pretuita, valoroasa ... Azi ... uitat, ratata ...
Ieri .... eram ... Azi ... nu mai sunt ...
Mai bine mor ...

Si nu mori. Pentru ca ar fi usor sa te culci, te asezi cu fata la perete si ... mai apuci sa spui destianatia: locuri cu verdeata. Dumnezeu nu te lasa, nu te uita. Nu poate face asta. Nu vrea sa faca asta. Trimite un somn adanc, o boala care sa te tina in pat si sa dormi. Apoi trimite cate un inger cu fata umana ce iti suporta acreala, impertinenta, nesimtirea, nepolitetea cu care il tratezi. Si el nu pleaca pana nu mananci, iti iei medicamentele, iti bei apa sau ceaiul. Si te lasa sa mai dormi. Cand esti iar cufundat in somn revine ingerul cu mancare si apa. Uneori e nevoie de mai multa vreme ca sa te intremezi, sa iti revii. Insa dupa ce mananci, bei apa, dormi, organismul asimileaza substantele vitale iar sangele le duce la creier, pe unde mai trebuie si incepi sa vezi ca nu e chiar totul sumbru, ca nu se prabuseste totul ...

Chiar in pustiul vietii de sunt, nu sunt singura chiar daca aparent asa gandesc.
Chiar daca viata de pustiu dureaza mai mult ... inseamna ca procesul de vindecare e mai lung, mai detaliat, aprofundat. Nu sunt singura. Dumnezeu e cu mine. Trimite ingerii, corbii, vaduvele sa imi aduca mancare, apa si sa ma lase sa dorm.

Ca sa imi revin e nevoie de pustiu! Nu ca mi-ar placea il el insa  numai acolo ma las ingrijita, vindecata, iubita, eliberata ...

http://www.flickr.com/photos/judychen/19519388/sizes/z/in/photostream/

G'MAR HATIMA TOVA !

G'MAR HATIMA TOVA ! e urarea care se face de Yom Kipur. Dumnzeu sa iti scrie numele in cartea vietii! Asa isi ureaza evreii in seara asta, in ajun de Yom Kipur. Pe romaneste inseamna Ziua Ispasirii. Detalii despre sarbatoare si insemnatate am gasit scrise frumos si detaliat de Otnielabattion aici

sau intr-o varianta mai originala.

"Ia-mi viaţa acum!"

Daca esti crestin nu ai voie sa suferi de ... depresii.
Daca esti crestin nu ai voie sa fii bolnav.
Daca esti crestin nu ai voie sa ai nevoie de momente de singuratate.
Daca esti crestin trebuie sa fii vesel, cu zambetul pe buze, intotdeauna sa ai cuvinte de incurajare, sa nu te enervezi, sa dai cui iti cere bani, mancare, haine .... ajutor chiar daca iti vine sa ii dai una peste ochi cand stii ca lenea si nesimtirea sunt la rang inalt la si in acea persoana.
Daca esti crestin trebuie sa te prefaci ca esti prost, sa ii lasi pe altii sa isi bata joc de tine cat mai nesimtit posibil, sa se foloseasca de tine ca de o carpa, .... ca doar asa sunt crestinii, nu?

Da, afirmatiile astea le aud destul de des. Iar despre Ilie aud o gramada de lucruri. Nu am studiat medicina insa stiu ca in organismul nostru exista un sistem functional si daca il dau peste cap, adica daca il dezechilibrez fizic, chimic sau emotional, merg in deriva, depresie, boala. Emotiile puternice pozitive atrag imediat dupa ele depresia. Energia depusa intr-un efort sustinut se duce si ma lasa fara vlaga, franta fizic, psihic, emotional si la fel ca Ilie am spus si mai spun si eu: "Ia-mi viaţa acum!" Si Domnul nu ma asculta insa imi aminteste ca trebuie sa mananc, sa iau medicamente, sa dorm, sa ma odihnesc.

Aveam 21 de ani cand m-am dus la doctor cu niste dureri cumplite de stomac ...spuneam eu. Am iesit de la doctor cu un diagnostic care m-a fortat sa ma trezesc la o alta realitate. Eram suspecta de pancreatita. Daca o mai tineam asa in jumatate de an ma duceam "la locuri de verdeata".

Am fost intrebata daca consumam alcool si fata mea trada faptul ca nu. Dar suparari ai? De alea aveam si de dat. Mi-a dat un sfat ce suna comic insa e sanatos: "Supararile si necazurile trebuie sa inveti sa le pui undeva unde chiar daca creste, nu doare!". Tratamentul pe care mi l-a prescis a fost de lunga durata ... lista cu ce aveam voie sa mananc si nu, parca nu se mai termina. Normal ca nu am repectat chiar tot ce mi s-a spus insa in timp m-am obisnuit sa ma lipsesc de anumite placeri culinare, sa spun "Noapte buna!" cand petrecerea era in toi sau sa spun NU pot veni la o anumita ora tarzie pentru ca mi-as da organismul peste cap.

Nu imi mai pot permite sa imi bat joc de mine dintr-un motiv foarte clar: "Nu ştiţi că voi sunteţi templul lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi? " Dumnezeu locuieste in mine, in trupul meu  si eu sa imi bat joc de mine? Nu voi tine cura de infometare ca sa ajung ca si papusa Barby. Nu voi neglija sanatatea mea pentru ca Dumnezeu locuieste in mine si sa aibe El grija de locul unde sta. Mi-a dat cap cu creier si minte. Si, daca mi le-a dat trebuie sa le folosesc nu sa le pun naftalina!


Sunt fata Tatii. Nu a oricarui Tata ci a Creatorului cerurilor si universului, a Celui ce tine in mana Universul. Sunt infiata prin sangele Fiului Sau Isus Christos, am Duhul Sfant in mine. Nu pot sa nu am grija de mine. Nu pot. Nu sunt fii ca oricui. Nu sunt oricine, oricum,oriunde.

http://www.flickr.com/photos/8446751@N05/511465462/sizes/l/in/photostream/

ma duc sa alimentez - EFIX de la un cal putere in sus

ce aduce binecuvantarea?

– Prindeţi-i pe profeţii lui Baal! le-a zis Ilie. Nici unul dintre ei să nu scape!
I-au prins, iar Ilie i-a dus la uedul (paraul) Chişon şi i-a înjunghiat acolo.
 Apoi Ilie i-a zis lui Ahab:
– Du-te, mănâncă şi bea, căci se aude vuietul unei ploi puternice!
Ahab s-a dus să mănânce şi să bea, dar Ilie s-a suit pe vârful Carmelului, s-a plecat la pământ, şi-a aşezat faţa între genunchi şi i-a zis slujitorului său:
– Du-te şi uită-te spre mare!
El s-a dus şi s-a uitat.
– Nu se vede nimic! i-a zis el.
Ilie i-a zis de şapte ori să se ducă din nou.
A şaptea oară, slujitorul i-a zis:
– Un nor mic cât o palmă de om se ridică din mare!
– Du-te, i-a zis Ilie, şi spune-i lui Ahab: „Pregăteşte-ţi carul şi coboară-te ca să nu te prindă ploaia!“
Între timp cerul s-a înnegrit de nori, vântul a început să bată şi a venit o ploaie puternică. Ahab s-a urcat în car şi s-a dus la Izreel.
Mâna Domnului a venit peste Ilie, care şi-a încins mijlocul şi a alergat înaintea lui Ahab până la intrarea în Izreel.

Privind textul din prisma vremii moderne in care ne traim zilele putem gandi cam asa: Vai! Ce talibani! Nu stiau ca trebuie sa accepte pe orice om asa cum e, cu credintele si obiceiurile lor? Cata lipsa de educatie, de inteligenta! Niste barbari dom`le! Numai ca cu Regele Lui Israel nu merge asa. Gasesc in Deuteronom 13 ce trebuia facut omului care instiga alta persoana la idolatrie si ce trebuia facut cetatii unde idolatria era infloare. Ca in armata: "Ordinul se executa! Nu se discuta!". Vrei binecuvantare de la Dumnezeu in viata ta? Asculta. Vrei ca El sa fie Regele tau, mantuitorul tau? Asculta. Nu de orice zice ziarul postul de tv, horoscopul si Mama Omida. Ci de ceea ce spune Biblia. Punct.

Poporul ii macelareste pe cei 400 de profeti iar Ilie pleaca sus pe munte, singur ... departe de multime.  Auzise sunetul ploii insa nici un semn pe cer. Il roaga pe slujitor sa verifice spre Marea Mediteraneeana de unde trebuia sa vina ploaia si de sase ori raspunsul e acelasi: NIMIC.

Ilie nu se duce semet pe coasta muntelui, isi pune mainile in solduri si asteapta zambind ironic sa vina ploaia. "s-a plecat la pământ, şi-a aşezat faţa între genunchi". Era in prezenta Domnului, nu putea sta oricum .... A saptea oara un nor mic cat o palma de om se ridica din mare si vine spre Carmel cu o viteza uimitoare. 

Ploua!
Ploua dupa trei ani si jumatate!
Ploua dupa ce poporul a luat decizia sa Il slujeasca pe Dumnezeu!
Ploua dupa ce poporul a ucis pe cei ce ii instigau la idolatrie!
Ploua dupa ce poporul a recunoscut cu voce tare ca Dumnezeu este Domnul!
Ploua dupa ce asculti.
Ieri, am prins un fragment dintr-o stire sau emisiune la TV. Era vorba de cat de afectata este agricultura dupa seceta ce s-a abatut asupra Romaniei in cele trei luni de cand nu a mai plouat. Numai am auzit dialogul, nu am vazut si fetele celor ce participau la discutie. Insa unul din ei, foarte sigur pe el a spus: Cauza dezastrului din Romania este: Dumenzeu in primul rand si seceta. 


M-a pufnit rasul cand l-am auzit. Insa un alt nene l-a intrebat: "nu cumva credeti ca avem si noi o vina?" "Ce vina? De cand ma rog sunteti dumneavoastra asa religios?" Si discutia s-a deplasat spre altele.


Si daca ascult ce se intampla? "Dacă veţi lua aminte la aceste legi, dacă le veţi păzi şi le veţi împlini, atunci Domnul, Dumnezeul vostru, Îşi va respecta legământul şi Îşi va păstra faţă de voi îndurarea pe care a jurat-o strămoşilor voştri. El vă va iubi, vă va binecuvânta şi vă va înmulţi. Va binecuvânta rodul pântecelor voastre şi rodul pământurilor voastre, grâul, mustul şi untdelemnul vostru, creşterea cirezilor voastre şi creşterea turmelor voastre în ţara pe care a promis-o strămoşilor voştri că v-o va da. Veţi fi binecuvântaţi mai mult decât toate popoarele; la voi nu va exista nici un om şi nici un animal sterp. "

http://www.flickr.com/photos/karielaine/4712703965/sizes/l/in/photostream/

declaratie de ne-rebeliune!

Focul pentru care se rugase Ilie nu a fost cat flacara de la un bat de chibrit sau de la o bricheta. Citesc atenta in text si vad ca au ars acolo jertfa, lemnele si pietrele iar santul imbibat cu apa s-a uscat. Wow! Wow! Wow! Poporul striga: "Domnul este Dumnezeu!"


Ahab si profetii lui Baal sunt in mare soc. Ilie nu a urlat de sa i se desprinda plamanii, nu si-a facut taieturi care sa il duca la agonie, nu a facut plecaciuni pana sa ameteasca si sa delireze. Ilie se apropie de altar si ii spune Domnului: „Doamne, Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Israel, fă să se cunoască astăzi că Tu eşti Dumnezeu în Israel, că eu sunt robul Tău şi că am făcut toate aceste lucruri după porunca Ta. Răspunde-mi, Doamne! Răspunde-mi, ca să cunoască acest popor că Tu, Doamne, eşti Dumnezeu şi că Tu le întorci inimile spre Tine!“ 


Ilie nu voia sa iasa el in evidenta, nu el era cel ce aducea focul. Vorbeste cu Dumnezeu si pot vedea ca relatia lor este una apropiata, ca intre doi cunoscuti, prieteni. Relatia lui Ilie cu Dumnezeu este una personala. Si, cererea lui nu e pentru a deveni el vedeta ci pentru ca inima poporului sa se intoarca la Dumnezeu. 


Vechiul Testament ma invata sa traiesc sub lege, sa Il caut pe Dumnezeu si sa Il urmez, daca nu fac asta consecintele vin imediat sau un pic mai tarziu .... insa atat de amare si drastice. Trei ani si jumatate in Samaria nu a plouat .... Apostazia e una din consecintele secetei ... Oare de asta nu ploua peste Romania acum?


Insa in lumina Noului Testament inteleg un lucru extraordinar. Oricat as cauta sa tin legile, sa Il caut pe Dumnezeu, sa stau langa El in mijlocul poporului meu imi este foarte greu .... tentatia de a merge cu turma este imensa. Nu era imposibil sa traiesc cum spune Dumnezeu insa Christos face diferenta in istoria lumii. Credinta in El si acceptarea ca El este singura Cale spre Dumnezeu aduce iertarea mea, viata vesnica si nu numai atat. Duhul Lui Dumnezeu vine in si peste mine. Nu mai sunt singura incercand sa Il gasesc pe Dumnezeu. Asta nu inseamna ca dupa ce Duhul Sfant vine in mine eu pot sa ma dau in stamba si sa fac ce vreau ... El este Cel care ma invata, indreapta, mustra, sfatuieste, indeamna cum sa Il caut pe Dumnezeu, cum sa ma rog, cum sa ma bucur de Dumnezeu ....


Inchinarea la zei nu era o chestiune fara importanta ... ei na, erau si ei oameni, ce sa faca daca ceilalti asa faceau? Trebuie scuzati ... sa le trecem cu vederea aceasta scapare. La Dumnezeu nu merge asa. „Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, Care te-am scos din ţara Egiptului, din casa sclaviei.  Să nu ai alţi dumnezei în afară de Mine! Să nu-ţi faci vreun idol reprezentând vreun lucru de sus din cer, de jos de pe pământ sau din apele de sub pământ. Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti, fiindcă Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, Care pedepsesc copiii pentru nelegiuirea părinţilor lor, până la a treia sau a patra generaţie a celor ce Mă urăsc şi Îmi arăt îndurarea până la a mia generaţie a celor ce Mă iubesc şi împlinesc poruncile Mele. " 

Scaparea asta este de fapt rebeliune impotriva Regelui lui Israel si sa nu uit ca Dumnezeu este Regele lor .  Aceasta scapare are implicatii grave, majore atata in viata lor personala insa ducea la desfiintarea lor ca natiune.  Nu pot sa nu ma intreb: daca e seceta in viata mea, nu cumva sunt o rebela impotriva Regelui meu? Daca cumva toate usile , ferestrele, portile si portitele sunt inchise, Dumnezeu are ceva sa imi spuna? 


Rebeliunea nu e ceva de ignorat, e fatisa ... Neascultarea de ceea ce spune Dumnezeu aduce consecintele alegerilor mele in viata mea si ii afecteaza si pe cei de langa mine.  Cui slujesc? Cui ma inchin? Il cunosc pe Dumnezeu personal sau ... la gramada? Cat timp din ziua mea imi dedic cautarii Lui? Ce loc are El in viata mea? Apelez la Ilie sa aduca focul sau la Dumnezeu? Scurtaturile nu-s ingaduite in relatia mea cu El. Nu merge Ilie sa aduca focul in viata mea, merg eu sa vorbesc despre foc cu Dumnezeu.


Constientizez din ce in ce mai mult ca am crezut intr-un Dumnezeu diferit de cel din Scriptura. Dumnezeul in care eu credeam era un mosulica putin spus ingaduitor, care ne iarta ca .... noi suntem asa mai prostuti si dam de belele mai repede decat am vrea. Ne iarta pentru scaparea de a-L ignora ... si trebuie sa danseze cum ii spun eu. Daca nu o face atunci apelez la Christos si .... doar de asta a murit nu? Si , daca m-a iertat ... pot sa imi fac de cap, sa traiesc implinindu-mi toate dorintele si placerile. 


Dumnezeul despre care vorbesc Scripturile insa nu e asa. E sfant, Sfant, Sfant si .... eu minte ingusta credeam ca sfintenia inseamna sa fac slalom printre pacatele mari ca sa fiu sfanta. Si cu cat slalomul era mai spectaculos cu atata sfintenia mea era mai mare. 


Ca si Samuel vreau sa spun: Vorbeste Doamne, vreau sa ascult!  

http://www.flickr.com/photos/4thglryofgod/6212854377/sizes/l/in/pool-379374@N24/

Soul Surfer

Vezi mai multe peTeava.ro

rupe tacerea

Sa nu ai inima impartita? Sa te inchini numai Lui Dumnezeu. Nu si oricarui sau oricarui alt Dumnezeu? Dar ... nu asta face toata lumea asta? Doar n-oi fi eu mai desteapta decat altii nu? Sau ... cred si eu ce cred toti ca nu cumva sa ma deosebesc de ceilalti si sa ies in evidenta. Daca ceva nu e in regula in viata mea doar e vina Lui Dumnezeu, nu? Sau ... e consecinta a nu stiu caror alegeri?

Povestea din timpul lui Ilie nu e diferita de a noastra. Chiar ... deloc. Mi se arunca provocarea de a alege in cine cred, in Dumnezeul Cel viu sau in dumnezeii facuti de maini omenesti. Acolo pe Muntele Carmel, in inima spiritualitatii baaliste, pe terenul lui Baal, este chemat poporul Israel sa ia o decizie. Ahab vine o sleahta de 400 de profeti ai lui Baal iar Ilie, aparent, vine singur. Cumva ghiveciul asta religios a fost ca pe vremea lui Constantin si a renumitei lui mame, Elena .... religia a fost impusa poporului. In contextul de aici, nu pot sa cred ca tot poporul Israel era ahtiat dupa Baal si Astarteea. Obadia ii spusese lui Ilie ca mai sunt 100 de profeti ascunsi de el in pesteri. E foarte posibil ca acum, la aceasta manifestare spirituala, la aceasta alegere, acestia sa fi iesit din pesteri si sa fie ascunsi prin multime. 

Pe Carmel erau doua altare. Unul daramat si unul in excelenta stare de functionare. Altarul daramat era cel pe care se aduceau in trecut jertfe lui Dumnezeu. Acum ramasese in picioare cel al lui Baal. Se pare ca nu mai indrazneau nici sa rezideasca altarul .... sa isi faca publica decizia de a crede in Dumnezeu. 

Dar in acea zi memorabila, Ilie la fel ca si Iosua cheama poporul sa faca o alegere intre Baal (cumva reprezentant al zeilor) si Dumnezeu. Erau pe terenul imbibat de baalism asa ca Ilie le da onoarea de a aduce jertfa lor conform ritualului lor. Se taie taurul, incep incantatiile ... Baal insa nu pare incantat de ceea ce aude si nu se intampla nimic. Poporul pastreaza tacerea .... e martor acolo, nu ii scapa nici o miscare, nici o adiere ....

Profetii lui Baal cu parul in vant se apleaca pana la pamant leganandu-se in fata si in spate .... scot strigate ... dar nimic. Erau disperati. Langa ei statea un popor flamand, insetat, hotarat de-acum sa ia o decizie cui sa ii slujeasca. Lui Baal ii  placeau exact lucrurile care nu ii placeau lui Dumnezeu, asa ca profetii aveau un soi de bice cu care incep sase bata singuri (autoflagelare), sangele incepe sa curga si nu se intampla insa nimic. Iau cutitele, macetele ( Cuțit folosit la tăiatul trestiei de zahăr în America tropicală) si isi fac taieturi insa nu se intampla nimic ....

Ilie, ironic, il provoaca pe Israel sa faca o comparatie intre Baal si Dumnezeu. Cum se inchinau lui Baal, ce presupunea ritualul inchinarii:

„Baal, răspunde-ne!“ Dar nu s-a auzit nici un glas. Nimeni n-a răspuns..

 „Strigaţi mai tare, doar este dumnezeu! Poate că meditează sau este ocupat sau se află în călătorie; poate că doarme şi se va trezi.“

Ei au strigat mai tare şi, după obiceiul lor, şi-au făcut tăieturi cu săbiile şi cu suliţele până a început să le curgă sângele pe ei.

Ce spune Dumnezeu?

"

Să nu vă faceţi crestături sau să vă radeţi

" -  Deuteronon 14:1

Domnul este prezent oriunde -  Psalmul 139

"Iată că nu dormitează, nici nu doarme, Păzitorul lui Israel." -  Psalmul 121:4

Da, ce facem cu semnele si minunile pe care le fac vrajitoarele, shamanii, si ... altii? Apostolul Pavel, in marea cetate Efes unde ghiveciul la fel de colorat ca aici in vremea lui Ilie spune: "Căci noi nu luptăm împotriva cărnii şi a sângelui, ci împotriva stăpânirilor, a autorităţilor şi a puterilor acestui veac întunecat, împotriva duhurilor rele din locurile cereşti. " Efeseni 6:12

Semnele, minunile vor fi mari, atragatoare: "Fiţi treji! Vegheaţi! Duşmanul vostru, diavolul3, dă târcoale ca un leu care rage, căutând pe cineva să înghită." 1 Petru5:8

Spectacolul oferit de profetii lui Baal inceteaza. Ilie reconstruieste altarul si roaga poporul sa se apropie de el. Au reparat altarul care era consturit din 12 pieptre simbolizand cele 12 semintii ale lui Israel. Acum insa apare un elementde noutate: Ilie incepe sa sape un sant in pamantul fertil al muntelui Carmel. In santul acesta incapeau cam 15 litri de apa. Sunt asezate lemnele, taurul facut bucati si Ilie face o rugaminte ciudata. Patru ulcioare cu apa sunt turnate peste carne, lemne si piatra …. Si nu numai o data ci de trei ori. Deja pamantul de la baza altarului s-a transformat in noroi, lemnele erau ude bine de tot … santul era plin cu apa …

Ochii tuturor ieseau din orbite. Ilie e nebun. Socola e copil mic pe langa ospiciul udne trebuie dus Ilie. Dar, stai! Ce face? E timpul cand se aducea jertfa de seara, Ilie se propie de altar si spune: „Doamne, Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Israel, fă să se cunoască astăzi că Tu eşti Dumnezeu în Israel, că eu sunt robul Tău şi că am făcut toate aceste lucruri după porunca Ta.  Răspunde-mi, Doamne! Răspunde-mi, ca să cunoască acest popor că Tu, Doamne, eşti Dumnezeu şi că Tu le întorci inimile spre Tine!“   

Nu a strigat, nu a tipat, nu si-a facut taieturi, nu s-a aplecat inainte si inapoi pana sa ameteasca … nu, nimic din toate astea. Efectiv si-a spus rugaciunea. Dumnezeul Cel Viu al lui Ilie e present, aude, actioneaza, nu ma provoaca la autodistrugere prin autoflagelare.

Si? Ce s-a intamplat?” Atunci a căzut foc de la Domnul, a mistuit arderea de tot, lemnele, pietrele şi pământul şi a înghiţit şi apa care era în şanţ. ”

Poporul de data asta a rupt tacerea:  „Domnul este Dumnezeu! Domnul este Dumnezeu!“ si s-a inchinat cu fata la pamant.

http://www.flickr.com/photos/supersonicphotos/5611737162/sizes/l/in/photostream/

si tacerea e un raspuns ...

Ahab s-a dus să-l întâlnească pe Ilie. 

Când Ahab l-a văzut pe Ilie, i-a zis: 

– Tu eşti acela care-l nenoroceşti pe Israel? 

– Nu eu l-am nenorocit pe Israel, i-a răspuns Ilie, ci tu şi familia tatălui tău, prin faptul că aţi părăsit poruncile Domnului şi l-aţi urmat pe Baal. 

Strânge acum pe tot Israelul la mine, pe muntele Carmel, pe cei patru sute cincizeci de profeţi ai lui Baal şi pe cei patru sute de profeţi ai Aşerei (Astarteei), care mănâncă la masa Izabelei. 

Ahab a trimis după toţi israeliţii şi i-a strâns pe profeţi la muntele Carmel.

 Atunci Ilie s-a apropiat de tot poporul şi a zis: 

– Până când veţi mai avea inima împărţită între două convingeri? Dacă Domnul este Dumnezeu, urmaţi-L pe El, iar dacă Baal este Dumnezeu, urmaţi-l pe acesta! 

Poporul nu i-a răspuns nimic. 

Apoi Ilie a zis poporului:

 – Eu sunt singurul care am rămas dintre profeţii Domnului, iar profeţii lui Baal sunt în număr de patru sute cincizeci. 

Să ni se dea doi tauri. Ei să-şi aleagă un taur, să-l taie în bucăţi şi să-l aşeze pe lemnele de pe altar, dar să nu-i dea foc. Iar eu voi pregăti celălalt taur şi-l voi aşeza pe lemne, dar nu-i voi da foc.

Apoi, voi să chemaţi numele dumnezeului vostru, iar eu voi chema Numele Domnului. Dumnezeul care va răspunde prin foc, Acela este adevăratul Dumnezeu. 

– Bine, a răspuns tot poporul. 

Ilie le-a zis profeţilor lui Baal: „Alegeţi-vă un taur şi pregătiţi-l voi mai întâi, pentru că sunteţi mai mulţi; apoi chemaţi numele dumnezeului vostru, dar să nu aprindeţi voi focul.“

1 Imparati 18:16-25

Stiu ca Ahab era rege peste Israel, Izabela ii era nevasta lui si mai stiu ca la masa ei mancau "patru sute cincizeci de profeţi ai lui Baal şi patru sute de profeţi ai Aşerei (Astarteei)". Inca incerc sa inteleg ce era asa de interesant sa te duci in fata unui copac sculptat cat de cat si sa te inchini sau in fata unui pietroi sau lemn in forma de zeu. La un moment dat am gasit si fotografii cu diferite forme ale acestuia si m-a pufnit rasul insa sa nu uit ca el era considerat zeul feritilitatii. Acea forma mai mult sau mai putin artistica avea un organ sexual masculin evidentiat. 


Astarteea ... era cumva sotia - mama. Ca fertilitatea  sa aibe loc ... era nevoie de implicare sexuala. Cum insa cei doi zei erau de piatra sau lemn .... imaginatia umana a fost folosita din plin. Perversiunile erau neimaginibalie si pacatul dus la extrem iar Ilie provoaca poporul sa faca o alegere. In inchinarea aceasta imbibata de sexualitate, Izabela avea langa ea 850 de barbati care-i tineau isonul si 450 dintre ei erau preoti care slujeau lui Baal si lui Dumnezeu. 


Tot poporul era acolo pe Carmel si Ilie le adreseaza o intrebare: "Până când veţi mai avea inima împărţită între două convingeri?". Cui slujesc? Ii slujesc cu toata inima sau .... am un Dumnezeu de duminica, un fel de roata de rezerva ....?

"noi seara ... nu mancam!'

Cum sa nu ma laud cu Tata?

"Când zic: „Mi se clatină piciorul!“, îndurarea Ta, Doamne, mă sprijină! În mulţimea frământărilor mele lăuntrice, alinările Tale îmi încântă sufletul. " Psalm 94:18-19

Am trecut printr-o saptamana in care mi s-a clatinat piciorul si daca acum sunt in viata, in nici un caz nu e meritul meu, al medicului, al asistentelor sau al personalului medical. Sunt in viata, pentru ca viata mea e in Mana Celui ce tine Universul. 

In indurarea Lui a trimis ingerii sub forma de oameni ca sa ma ingrijeasca, sa imi zambeasca, incurajeze, medicamenteze .... 


Cum sa nu Il laud pe Cel care m-a creat? Cum sa nu imi tasneasca multumiri si laude la adresa Lui cand dupa dureri de iti vine sa musti din bordura vezi ca nu te scurgi si mori ci ... iti revii. Incet. Incet.


Cum sa nu Il laud cand in mijlocul durerilor a fost cu mine, nu a lasat efectul medicamentelor sa ma duca in disperare, a fost nevoie sa trimita si cate un somn ca sa trec peste cate un hop.


Cum sa nu Il laud cand am auzit intr-o dupa amiaza stropii de ploaie batand in geam?


Cum sa nu Il laud pe Cel care a fost cu mine in sala de operatie, in salon, in spital si peste tot? 


Cum sa nu Il laud pe Cel care mi-a facut o surpriza de proportii cand dupa o saptamana de "izolare" a schimbat culorile copacilor incat ieri efectiv as fi dansat de uimire coborand Dealul Copoului?


Cum sa nu Il laud pe Cel care a sensibilizat inimi de peste tot si care mi-au trimis mesaje de incuraje, mi-au facut dedicatii, s-au rugat, m-au sunat, au inteles cand le-am scris ca nu sunt in stare sa vorbesc.... abia ma auzeam eu, d`apoi ei ce sa auda?


Cum sa nu Il laud cand prin credinta in Christos (Yahwe, Yeshua, Mesia, Isus) am primit mantuirea, iertarea, viata vesnica?


Cum sa nu Il laud cand stiu si simt ca imi ia poverile si le duce El? Iar eu pot sa alerg pe langa El ca un copil fericit de o calatorie cu iubitul sau parinte.


Cum sa nu Il laud pe Cel ce imi e Tata? Cum sa nu ma laud cu El? Cum sa nu spun la toata lumea ca Tatal meu e Cel mai mare, Cel mai tare, Cel mai frumos, cel mai destept, Cel mai intelept, Cel mai puternic, Cel mai Cel ...


Cum sa nu Il laud pe Cel ce Triunic, e Tata, Fiu si Duh Sfant? Cum sa nu Il laud pentru Duhul Sfant care imi sopteste ce sa scriu, cum sa scriu, care face corzile sufletului meu sa vibreze la soaptele Lui?


Cum sa nu Il laud pe Christos (Yahwe, Yeshua, Mesia, Isus) care a luat asupra Sa trecutul meu ... asa cum era el, l-a spalat, sters. M-a cules de pe niciunde, m-a iubit asa cum nu a facut-o si nu o face nimeni, m-a transformat prin dragostea Lui si mi-a dat viata vesnica.


Cum sa nu ma laud cu Tata?

http://www.flickr.com/photos/58047185@N02/5458285739/sizes/m/in/photostream/

ziua internationala a pensionarilor

Da, exista asa ceva. Asa cum exista Ziua Mamei, Ziua Tatei, Ziua Copilului, Ziua Muncii si ... altele. Nu as fi stiut nici eu asta daca nu as fi fost invitata, insa nu in calitate de pensionara. S-a sarbatorit in seara asta, intr-un cadru restrans la Hotel Moldova.

Nu vreau sa scriu ce scop a avut intalnirea, cine si ce a facut. Altceva m-a pus pe ganduri. La masa unde am stat erau persoane de la peste 70 de ani in sus. Doctori, arhitecti, ingineri, directori .... acum pensionari. Nu pot sa spun ca ii stiu de o viata pentru ca as minti insa pot sa spun ca i-am invidiat in seara asta cum nu am facut-o niciodata pana acum.

Pe langa povestile de viata pline de farmec si umor, glumele fine si inteligente am gasit atata vitalitate cat nu am gasit la multi dintre tinerii pe care ii stiu. Am ras cu lacrimi, am cantat, povestit, mancat ... am visat si la alte asemenea intalniri.

Mi-am amintit de viata tinerilor de acum mai bine de 10 ani cand intalnirile ad-hoc erau ceva normal, cand nu aveai nevoie de confirmari si re-re-reconfirmari care se lasa cu absente fara nici o justificare sau scuza. Putini dintre noi ne mai aduceam caietele de cantari ... Cine mai avea nevoie de ele? Poate cei mai mici sau cei noi. In rest ... memoria ne ajuta din plin.

Cumva ... realizez amar ca traiesc intr-o lume sclifosita, fandosita si .... uneori nesimtita. E drept, traim alte vremuri, ne-am lasat dusi de valul neinvadarii propriului spatiu, ne place sa fim sunati, programati, condusi, nestresati de nimeni, nicicand, nicaieri si daca s-ar putea niciodata. Ne plangem ca totul e plictisitor si nu facem nimic.

Mi s-a acrit de nuntile unde trebuie sa merg in cele mai sofisticate haine, sa incalt cei mai imposibili si incomozi pantofi, sa dau bani grei pe meniuri cat mai costisitoare ca in urmatoarea zi sa imi dau duhul de rau ce imi e. Imi e dor de nuntile unde fetele si femeile gospodine se intalneau la casa mirelui sau miresei (depinde unde se facea nunta) si se "invarteau" sarmalele, se aranja totul pentru a doua zi, tinerii cantau pana ramaneau fara voce ...si  nu era mare tragedie ca intram in ultimul rand la masa. Asta nu inseamna ca stateam la usa sau undeva dositi ci ca erau cateva randuri de oameni care intrau sa manance inaintea noastra si ... nimeni nu patea nimic.

Am invatat de la pensionarii de azi, ca de fapt, batranetea e o banca de la care scoti ceea ce ai adunat toata tineretea. Nu pot sa nu ma intreb: Ce-am adunat? Ce melodii stiu fara retroproiector, videoproiector? Am ce discuta cu oamenii ce sunt la masa cu mine? Ce adun dincolo de goana dupa bani, statut, functie si altele?

Nu am cuvinte sa le multumesc parintilor mei ca au lasat radio deschis si in mintea mea au incaput romante, muzica populara, clasica, chansonete, operete, opere, teatru radiofonic,  .... Stiu, stiu muzica de "babaciuni".
M-am simtit extraordinar de bine cu cei ce au trecut de a doua tinerete, am avut lucruri comune care ne-au legat ... Vreau sa le urez tuturor pensionarilor, oriunde s-ar afla un mare La multi ani si rugamintea: "Nu ne lasati sa ne lasam plictisiti de plictiseala."

Corul Crizantema (care are niste doamne de nota 20) a incheiat seara cu "Ciobans cu 300 de oi" ... o melodie pe care am invatat-o la scoala insa pe care o stiam cantata la radio de inegalibila Irina Radu.

ne vedem pe Carmel

Zilele astea mi-a fost dor de Ilie. Trebuie sa recunosc ca de Ahab si sleahta lui nu m-a prea durut inima ... 
Trec trei ani si jumatate de seceta in Samaria, una din regiunile Israelului. Pajistitle lui Ahab se uscau ... ii era teama ca ii mor caii, isi trimisese nevasta in Valea Izreel intr-o regiune care nu suferise de seceta. Ahab avusese o discutie cu Obadia, mana lui dreapta, seful personalului sau administratorul sef al casei regale si au plecat sa colinde Samaria, si nu numai, ca sa gaseasca loc unde sa mute animalele. Numai ca lucrurile se complica .... colindarea asta pornita in cautarea de locuri bune pentru animale se transforma intr-o confruntare spirituala. Confruntare care va aduce tot poporul evreu de la mic la mare pe Muntele Carmel.


Ahab este informat de Obadia ca Ilie vrea sa se intalneasca cu el. Nu se prezinta Ilie la Ahab. Se potriveste aici zicala "Nu vine Mohamed la munte ci se duce muntele la Mahomed." Ahab cumva parca nu realizeaza asta sise duce sase intalneasca cu Ilie. Mai stiu ca acesta nu era preot ci profet si .... mai stiu ca prin pesteri fusesera ascunsi de Obadia alti ... profeti. Ceva e in neregula? Nu preotii erau cei care aduceau jertfe, aveau grija sa invete poporul, sa duca mai departe legea, promisiunile, poruncile? Sunt cumva surclasati de profeti? 


Inteleg insa ca preotii au inceput si au sfarsit duplicitar. Au ramas preoti insa pentru Dumnezeu si Baal. Au facut o mixtura, un ghiveci spiritual. Nu L-au parasit pe Dumnezeu, continuau sa se inchine, sa pastreze ritualurile, sa tina jertfele insa in acelasi timp le tineau la fel de scrupulos si pe cele ale lui Baal.


Dialogul dintre Ahab si Ilie nu e unul politicos, plin de tabieturi, politeturi: "

Când Ahab l-a văzut pe Ilie, i-a zis: – Tu eşti acela care-l nenoroceşti pe Israel?

 – Nu eu l-am nenorocit pe Israel, i-a răspuns Ilie, ci tu şi familia tatălui tău, prin faptul că aţi părăsit poruncile Domnului şi l-aţi urmat pe Baal.

Strânge acum pe tot Israelul la mine, pe muntele Carmel, pe cei patru sute cincizeci de profeţi ai lui Baal şi pe cei patru sute de profeţi ai Aşerei (Astarteei), care mănâncă la masa Izabelei. 

Ahab a trimis după toţi israeliţii şi i-a strâns pe profeţi la muntele Carmel. 

" 1 Imparati 18:17-20.


De ce il intreaba Ahab pe Ilie asa: "– Tu eşti acela care-l nenoroceşti pe Israel?" Ce poate face un profet? Ilie nenoroceste Israelul? El care fusese hranit de corbi si de vaduva din Sarepta Sidonului? Ce rost are intrebarea asta? Si apoi, il durea pe Ahab asa de tare de Israel sau de caii si animalele lui sau de faptul ca era cineva care nu se conforma la ceea ce spunea el? 


Ilie ca si provenienta nu era 100% evreu, era tisbit, cu radacini de la neamuri .... era insa recunoscut ca si profet al Dumnezeului Cel Viu. Il stiau cu totii si apoi cum sa uite debutul lui pe "scena" istoriei cand se intalneste fata in fata cu Ahab si cu diabolica lui nevasta? Avusese un mesaj pentru ei, unul scurt ... „Viu este Domnul, Dumnezeul lui Israel, Căruia Îi slujesc, că nu va fi nici rouă, nici ploaie în aceşti ani decât la cuvântul meu.“ 1 Imparati 17:1.


L-a cautat Ahab pe Ilie de i-a iesit parul prin caciula insa mai stia el ceva de care ii era cumva teama sa recunoasca. Stia ca Dumnezeul caruia Ilie ii slujea putea sa il mute pe acesta din loc in loc. L-a cautat peste tot ... ordinul zgripturoaicei fusese clar: sa moara Ilie! Stupid ordin. Daca Ilie era omorat, ploaia mai venea la Sfantu Asteapta. Celor doi capi religiosi  baalisti nu le convenea ideea ca ploaia vine numai daca acest ... Ilie spune sa vina. Baal al lor era maret tare de tot ... ce stia ciudatul de Ilie? Mai stiu insa ca Dumnezeu are infinite modalitati de a se manifesta si chiar de ar fi murit Ilie, El tot ar fi strans cu menghina pe Ahab si Izabela. Pana la urma ploia venea de la Dumnezeu si nu de la Ilie. Aici insa e ideea de cui i te inchini? Cui ii slujesti? Poate Dumnezeul tausa aduca ploaia? Este Dumnezeul caruia i te inchini Dumnezeul Cel Vesnic Viu? 


Nu stiu daca eu as fi ales Muntele Carmel ca si loc de confruntare religioasa. Acest munte era considerat Gradina lui Dumnezeu. Asezarea geografica il facea sa aibe o vegetatie luxurianta. Se pare ca era undeva in Noiembrie insa sa nu uit ca eu traiesc in Romania si nu in Israel unde clima e diferita de aici. Vegetatia isi etala splendorile, culorile, bogatia de creativitate, fertilitatea era ridicata .... iar Baal era zeul fertilitatii. 


 Pe Wikipedia am gasit urmatoarele: "Muntele Carmel sau Munții Carmel (ebraică: Har Karmel הַר כַּרְמֶל,arabă جبل الكرمل Djabal al Karmal) este un lanț de munți în nord-vestul Israelului, care se întinde de la sud-est, din nordul munților Samariei (Shomron) până la nord-vest, la golful Haifa. Are o lungime de 23km și o lățime de 8-10km, iar înălțimea lor maximă este de 525,4 m deasupra mării (vârful Rom Carmel,lângă Isfiye). Aria muntelui Carmel (cu o suprafață de circa 245 km²) are forma unui triunghi care e mărginit de valea Yezreel (Esdraelon) la est și nord și valea Zevulun (Zebulon) și golful Haifa la nord, coasta Mării Mediterane la vest, și de înălțimile Menashe la sud-est (care fac legătura cu nordul munților Samariei). Numele său derivă din limba ebraică "Kerem El - כרם אל" însemnând "Viia Domnului". Din cauza nivelului relativ ridicat de precipitații Carmelul are o vegetație abundentă,datorită căreia i s-a conferit statutul de parc național. "


Tocmai aici sa aibe loc confruntarea spirituala? Tocmai pe taramul lui Baal? Si nu numai atat ... la aceasta confruntare nu e martor numai Obadia ci este chemat tot poporul Israel ... adica cata frunza si iarba. 

http://www.flickr.com/photos/osucommons/4879681290/sizes/l/in/photostream/

Publiiiiiciiiitate: Arca lui Noe!