mi-ai întărit sufletul

"1 Te voi lăuda din toată inima mea, Te voi cânta în prezenţa dumnezeilor!

2 Mă voi închina în Templul Tău cel sfânt şi-Ţi voi lăuda Numele, pentru îndurarea Ta, pentru credincioşia Ta, pentru că Ţi-ai înălţat Numele şi cuvintele mai presus de orice.

3 Când am strigat, Tu mi-ai răspuns, m-ai îmbărbătat şi mi-ai întărit sufletul.

4 Doamne, toţi regii pământului Te vor lăuda când vor auzi cuvintele gurii Tale!

5 Vor cânta căile Domnului, căci mare este slava Ta, Doamne!

6 Deşi este înălţat, Domnul îl vede pe cel smerit şi îl cunoaşte de departe pe cel mândru.

7 Când umblu prin mijlocul necazului, Tu mă înviorezi, Îţi întinzi mâna împotriva mâniei duşmanilor mei şi mă izbăveşti cu dreapta Ta.

8 Domnul va isprăvi ce a început pentru mine. Doamne, îndurarea Ta este veşnică: nu părăsi lucrările mâinii Tale!" Psalm 138

http://www.flickr.com/photos/siamvalte/6910842816/sizes/l/in/photostream/

mai e valabil?

In ultimele zile creierul parca n-a mai acceptat sa conexeze informatiile pe care i le dadeam eu. A ramas setat pe niste chestiuni care ma framanta si ma dor. Duminica mi-am reinnoit decizia de a ma odihni, de a avea o zi de lauda, de a aduce jertfe de multumire ... inca nu stiu cum pot sa o fac viabila in conditiile mele de viata insa incerc.  Nu numai atat, vreau sa ascult, respect, implinesc in viata mea ceea ce spune Domnul. M-am trezit insa cu vreo doua replici ce m-au naucit. Nu m-am gandit ca voi fi asa afectata ...

Am inceput sa analizez daca e corect ce fac, daca e bine, daca nu cumva sunt pe ulei, daca asta vrea Domnul in secolul asta super modern. Cum sa respecti ceea ce spune El in zile noastre? Cum sa traiesti in cadru ce Il spune El in zilele astea? Mai e valabil ce a spus El atunci? Apoi nu sunt in acelasi context ca atunci ... Sa traiesc ca si Isus, traind in zilele noastre? Ce vrea Domnul de la mine? E asta in contradictie cu ceea ce spune Isus? Daca am ales sa Il fac pe Isus Domn si Mantuitor mai trebuie sa traiesc in cadrul dat de Tata?

E ok sa studiezi, sa citesti, sa te rogi, sa iti umpli fiinta cu Domnul, lucrarile si minunile Lui insa sa faci tot ce spune El? Am gasit un clip cu o marturie a doi tineri care si-au trait o parte din viata ... nepasandu-le de Dumnezeu. Acum insa sunt oameni dedicati Domnului care isi lasa viata la dispozitia Lui, care au luat literal Biblia si o aplica in viata lor.

50 de minute din clip e marturia lor. O marturie a unor oameni moderni, din zilele noastre care imi demostreaza ca decizia mea nu-i nebuna, ca mai sunt oameni care gandesc ca mine, care se dedica Domnului si actioneaza ca si mine. Mi-au intarit convingerea ca decizia mea e buna, e dupa voia Domnului.

ascultare in lumina

"19. Dacă vă vor zice să întrebaţi pe cei ce cheamă duhurile morţilor şi pe descântători, pe cei care şoptesc şi bolborosesc, să răspundeţi: «Nu va întreba oare un popor pe Dumnezeul său? De ce să întrebe pe cei morţi şi nu pe cei vii?
20 La învăţătură şi la mărturie!» Dacă ei nu vor vorbi aşa, nu vor vedea lumina zorilor.
21 Necăjiţi şi flămânzi vor pribegi prin ţară, iar când le va fi foame se vor mânia şi, uitându-se în sus, vor blestema pe regele lor şi pe Dumnezeul lor.
22 Apoi se vor uita spre pământ şi vor vedea numai necaz, întuneric şi negură înspăimântătoare şi vor fi izgoniţi în întuneric." Isaia 8:19-22

"1 Totuşi nu va mai fi întuneric peste cei ce au fost în necaz. După cum în trecut El a făcut de ruşine ţinutul lui Zabulon şi ţinutul lui Neftali, tot aşa, în viitor, El va acoperi de glorie Galileea neamurilor, înspre mare, dincolo de Iordan!

2 Poporul care umbla în întuneric a văzut o mare lumină! Peste cei ce locuiau în ţara umbrei morţii a strălucit o lumină! 

3 Tu ai înmulţit neamul şi ai făcut să-i crească bucuria. Ei se bucură înaintea Ta cum se bucură nişte oameni de seceriş şi cum se bucură cei care împart o pradă. 4 Fiindcă jugul ce-i apăsa, drugul de pe umerii lor şi toiagul asupritorului lor, le-ai zdrobit Tu ca în ziua înfrângerii lui Midian. 5 Căci orice încălţăminte purtată în învălmăşeala luptei şi orice haină tăvălită în sânge va fi arsă, va deveni hrană pentru foc." Isaia 9:1-5 

Lumina, intuneric, necaz, foame, blesteme, negura inspaimantatoare, descantece, cei ce cheama duhurile mortilor, razboi, robie ... cam asa se caracterizeaza starea de spirit a poporului. Nu voiau sa se inchine Domnului, nu aveau incredere in El, nu aveau incredere in Isaia - profetul Domnului. Nu le pasa ca Isaia si cei doi fii ai sai sunt semne, prevestiri in tara. Iaca! Mai puteau ei ...

Dar, despre ce lumina vorbeste aici Isaia? Adica nu vor mai vedea zorile? Vor orbi? Soarele nu va mai rasari? Daca ma uit mai de aproape ... vad ca profetia merge mai departe, deci soarele isi va urma cursul normal, firesc. Deci nu e vorba de lumina soarelui ci de lumina ca si intelegere a lucrurilor din punctul de vedere al Lui Dumnezeu. In momentul in care decizi sa crezi ce spune El, sa asculti de Cuvantul Sau, de aplici in viata ta legile Lui atunci El iti lumineaza legea, cuvantul, te ajuta sa intelegi mai mult decat puteai inainte. Lumina este Yeshua Ha Maschiach, Isus Christos. Da, e vorba de vremea lui Isaia insa Duhul Domnului sau Duhul Sfant,  Ruach Ha-Kodesh era Cel care lumina pe cei ce se incredeau in Domnul. Era la lucru. E partea a trinitatii din vesnicie, in vesnicie.

Tinutul de nord a fost cel mai afectat de invazia asiriana, a fost primul inrobit asa cum spusese profetia. Insa Domnul are pentru ei o profetie cu implinire in Mesia, Yeshua, Isus. Se va naste in Galileea si va lucra, trai, invata in zona Galileei. Acolo va veni Lumina Lumii. Erau in intuneric, in robia grea a asirienilor, in robia necredintei insa acolo este poporul care a vazut o mare lumina.

Daca imi amintesc de lupta lui Ghedeon cu Madianul descrisa in Judecatori 7, pot sa vad cum Domnul salveaza poporul Israel din robia madianita cu o mana de oameni. O salvare miraculoasa. La fel e si aici. Domnul e Cel care zdrobeste jugul in care erau prinsi cei din popor, la fel face cu drugii de pe umerii lor si cu toiagul care numai la mangaiere nu era folosit. Miraculos, supraomenesc ... vine salvarea. Victoria ii apartine Domnului. Victoria este pentru poporul sau care isi pune pe foc hainele murdare folosite in razboi, papucii cu care a marsaluit ... nu mai au nevoie de acele haine, de acei papuci. Acum sunt liberi, acum Lumina e in ei, acum o vad, acum cred, acum se bucura. Nu e o bucurie data de cine stie ce ... e bucuria Domnului peste ei.

Mai mult de atat, in robie au fost ucisi pe capete ... poporul se imputina si sa nu uit ca o profetie i-a fost data lui Avraam, proorocie ce priveste poporul Israel. Acum e liber, acum se inmulteste in libertate, in bucurie, o bucurie ce creste si nu stagneaza, e o bucurie ce nu vine din ei ci le e data de Domnul.

Conditiile din tara noastra, acum, nu sunt foarte departe de ceea ce era atunci. Mare zarva la guvernare, nesiguranta, vrajitorie de la cei mici pana la cei mari, prostitutie, betie, curvie, inchinare la idoli cat incape (da, avem si noi in ziua de azi idoli ca o recunoastem sau nu), necredinta, crime de ti se face parul maciuca, am devenit campioni la avorturi ... Si, unde cauta poporul indrumare? La Mama Omida sau Vrajitoarea nu stiu care? Asteapta noaptea de Sanziene sau ... Sfantul Andrei? Poporul nu citeste Scriptura pentru ca li se spune ca vor fi blestemati, se vor rataci, li se va spala creierul. Si ... iti ies ochii din orbite cand vezi ca ei chiar cred asta.

Ni se inoculeaza ideea sa fim toleranti, sa ii acceptam pe ceilalti asa cum sunt, cu credintele lor, cu obiceiurile lor, cu tabieturile si preferintele lor sexuale, religioase sau mai stiu eu de care.
Avem libertatea de a alege ce e bine si ce e rau.
Avem libertatea de a decide asupra propriului nostru trup.
Avem libertatea sa facem ce vrem.
Avem libertatea sa fim nesimtiti, infideli, curvari,, betivi, .... ne scuzam ca asa sunt balcanicii cu sange fierbinte si din cauza asta actionam cum actionam.

Nu vreau sa fiu toleranta. Nu accept prostia, nesimtitrea, orice pentru ca avem dreptul de a ne inventa scuze de doi bani. Toata ziua aud plangeri ca e greu in tara asta, ca se fura, se face si se drege insa nu vad oameni care sa decida sa asculte de Domnul in tot ceea ce spune El. Ooooh, nu ... doar nu s-or scantit la cap.

Vrem schimbare insa fara sa se schimbe nimic in noi si unde traim. Caragiale ar rade de noi de s-ar prapadi.
Ma uit la ce scrie Isaia si vad ca era o ramasita ce a ramas credincioasa in Iuda. Pentru acea ramasita de oameni, Domnul nu distruge tot poporul si le face promisiuni si le da profetii. Acei ce decisesera sa creada in Domnul, sa nu fie toleranti la idolatrie si la ceea ce faceau cei din popor nu erau bine vazuti, erau de rasul lumii insa pe placul Domnului.

Cui ii plac? Cui vreau sa ii fiu pe plac? Ma stradui sa fiu pe plac celor de langa mine, sa ma placa oamenii, sa nu supar pe X sau Y, sa nu cumva sa lezez cu ceva pe nimeni, absolut nimeni .... Dar nici macar nu ma intreb: nu cumva Il supar pe Domnul? Vad ceva? Nu cumva umblu intr-o bezna de taiat cu sabia si cred ca ma orbeste soarele? E bucuria Domnului in mine? Daca nu e ... atunci e vremea sa ma intreb pe ce coclauri sunt.
Am decis si redecid sa ascult.
Asta ii place Domnului: ascultarea.

The Story of Ian & Larissa

http://www.desiringgod.org/blog/posts/the-story-of-ian-larissa

Jim Staley - Identity Crisis

Imi pare rau ca nu are subtitrare.

Signature

"He inscribed His signature within each thing He made. 

On the outside each thing is finite, but on the inside you will find the signature of infinitude.

Open anything you like, examine it carefully and you will see. A puddle of water, a grain of sand, a splotch of mud on the wall. 

There is nothing that does not contain endless wonders. 

Nothing that could not involve a lifetime of study.

Because all of them He made with His infinite wisdom." Rabbi M. M. Schneerson

http://www.flickr.com/photos/34690207@N04/3348162015/sizes/l/in/photostream/

El a înscris semnătură Lui în fiecare lucru pe care L-a făcut. 

La exterior, fiecare lucru este finit, dar in interior vei găsi semnătura infinitudinii.

Deschide ceva care iţi place, examineză cu atenţie şi vei vedea. O baltă, un bob de nisip, o pată de noroi pe perete. 

Nu este nimic care să nu conţină minuni interminabile. 

Nimic din ceea ce nu ar putea implica un studiu cu o durată de o viaţă.

Pentru că toate le-a făcut cu înţelepciunea Lui infinită.

Daca zidurile ar putea vorbi - Richard Wurmbrand

"Anchetatorul s-a arătat astăzi mai bine dispus,iar lucrul acesta putea fi constatat, cu uşurinţă, chiar de la început. Nu avea intenţia de a mă bate ci tot ce voia el era să se amuze printr-o conversaţie agreabilă.
- Crezi că Dumnezeu l-a creat pe om după chipul Lui? m-a întrebat el.
- Cu siguranţă, i-am răspuns eu.
- Şi crezi că dumneata porţi chipul lui Dumnezeu?
- Bineînţeles.
Atunci el a scos din buzunar o oglindă şi, întinzându-mi-o, a zis:
- Priveşte-ţi chipul în oglinda aceasta şi vezi cât eşti de urât. Vezi, la ochi ai cearcăne negre. Nu eşti decât piele şi oase şi ai expresia rătăcită a unui om nebun. Dacă dumneata porţi chipul lui Dumnezeu, atunci Dumnezeu trebuie să fie la fel de urât. Astfel că mă întreb: de ce-L mai adori pe un asemenea Dumnezeu atât de urât ?

De când mă aflam în închisoare, eu am mai avut prilejul să-mi văd chipul odată într-o oglindă şi ştiam că eram înspăimântător de urât, deşi altădată eram considerat un om plăcut şi cu o înfăţişare atrăgătoare. Mă îngrozisem să mă văd într-o asemenea stare şi iată că sluţenia mea se transformase acum într-o chestiune teologică. Din fericire, creştinii nu au nevoie să gândească mai dinainte ce vor răspunde. Cuvintele trebuincioase le sunt date la momentul potrivit.

- Da, zic eu, Dumnezeul meu are un chip urât ca al meu, o faţă lipsită de frumuseţe ca a mea. In ebraică, nu există cuvântul faţă; nu se poate spune decât „feţe" = panim. Cuvântul respectiv nu are formă pentru singular, iar asta are o semnificaţie aparte: nici un om nu are o singură faţă. Cineva adoptă o anumită înfăţişare când vorbeşte unui superior şi are o altă alură când se adresează unui subordonat; tot aşa expresia feţei noastre este diferită când suntem cuprinşi de o anumită bucurie de momentul când trecem printr-o durere sufletească. Şi Dumnezeu prezintă atitudini diverse: odată, Faţa Lui reflectă o seninătate deplină, exprimând liniştea unei Fiinţe care a rânduit mai dinainte toate lucrurile şi care poate vedea, din capul locului, o ieşire corespunzătoare dintr-o situaţie confuză. El are o faţă strălucitoare, participând la bucuria celor care se bucură, inclusiv la bucuria unei fetiţe care a primit o păpuşă nouă. El adoptă şi o altă înfăţişare care exprimă o suferinţă mai profundă ca a mea, sub imaginea unei feţe mai umbrite de mâhnire, mai urâtă decât faţa mea. Or, această faţă noi am văzut-o pe Golgota. Părul capului Său era răvăşit, fruntea desfigurată din pricina rănilor sângerânde. Scuipatul batjocoritorilor şi propriul Său sânge se amestecau pe faţa Lui, împrejurul ochilor aflându-se cearcăne negre. „Nu avea nici frumuseţe, nici strălucire ca să ne atragă privirile" (Isaia 53:2). Chipul meu este, aşadar, oglindirea uneia dintre feţele lui Dumnezeu şi lui Cristos nu-I este ruşine să mă numească fratele Lui.

Sper că funcţionarul comunist a putut să înţeleagă ceva din spusele mele. Intors în celula mea, gândurile mele nefiind distrase de noi întâmplări - lucru care s-ar fi produs, cu siguranţă, dacă m-aş fi aflat în libertate - au continuat să se învârtească împrejurul întrebării ce-mi fusese adresată. Toţi cei ce sufera poartă chipul lui Dumnezeu care a devenit „ omul durerii şi obişnuit cu suferinţa "

http://www.flickr.com/photos/travelerfilms/3363020280/sizes/l/in/photostream/

mult mai mult decat un simplu om ...

Chiar de-a fost şi-a umblat printre noi,
Trăind viaţa zi de zi,
Ades înfruntând aceleaşi nevoi,
Având griji şi bucurii.
Era ceva unic la El
Şi noi n-am avut habar,
Era mult mai mult, decât fiu de tâmplar.

N-a fost doar om simplu, un tâmplar,
Ci cheia planului extraordinar,
Coborât în lumea creată chiar de El,
Fiu de Împărat şi pentru jertfă Miel!
El e-acelaşi ieri şi-n veci,
Cel fără de hotar
Era mult mai mult, decât fiu de tâmplar.

Apa-n vin El a transformat-o
Şi marea a certat.
Pâinea chiar El a înmulțit-o,
Pe orbi i-a vindecat.
O, pe Lazăr din mormânt,
L-a chemat afar’.
Era mult mai mult, decât fiu de tâmplar.

/: N-a fost doar om simplu, un tâmplar,
Ci cheia planului extraordinar,
Coborât în lumea creată chiar de El,
Fiu de Ȋmpărat şi pentru jertfă Miel!
El e-acelaşi ieri şi-n veci,
Cel fără de hotar
Era mult mai mult, decât fiu de tâmplar. :/

/ : Era mult...
Mult mai mult decât
un simplu om,
O, mai mult...
Mult mai mult decât
un simplu om. :/

El e-acelaşi ieri şi-n veci,
Cel fără de hotar!
Era mult mai mult,
Decât un simplu...
Mult mai mult decât un simplu,
Mult mai mult,
Decât fiu de tâmplar!

/ : Era mult...
Mult mai mult decât
un simplu om,
O, mai mult...
Mult mai mult decât
un simplu om. :/

El e-acelaşi ieri şi-n veci,
Cel fără de hotar !
Era mult mai mult,
Decât un simplu...
Mult mai mult decât un simplu,
Mult mai mult,
Decât fiu de tâmplar!

Shir Hamaalot - Psalm 134

Ieri am participat la o conferinta ACSI (Asociatia Internationala a Scolilor Crestine) si, mi s-a reconfirmat ideea ca mare batalie care se duce dincolo de vizibil e cea asupra mintii. Idei ce numa biblice nu sunt ne sunt imprimate in materiile ce le-am invatat la scoala. Urmeaza apoi procesul dureros de constientizare a consecintelor malefice lasate de acestea in vietile noastre.

Mi-am propus acum cateva luni in urma - mai bine de sase - sa tin si eu ziua de odihna sau de Sabat. fuuuu, cate mi le-am luat in freza. "Ce te-ai dat la adventisti? Ai influente evreiesti? Ai devenit sectanta? Dar ce faci cu problemele de urgenta majora?" Si alte o gramada de intrebari si acuzatii umilitoare ...

Ieri mi-am reamintit ca am un cadru ce mi l-a lasat Domnul in care sa traiesc. Un cadru in care sa fiu fericita, implinita, protejata. Daca stau in el si nu sar gardurile ... sunt binecuvantata de El.

Azi e zi de duminica, ziua intai a saptamanii, la noi zi de odihna ...
"8 Adu-ţi aminte de ziua de Sabat,
ca s-o sfinţeşti!
9 Să lucrezi şase zile
şi să-ţi faci toată lucrarea ta,
10 dar ziua a şaptea este Sabatul Domnului, Dumnezeul tău;
să nu faci nici o lucrare nici tu, nici fiul tău sau fiica ta, nici sclavul tău, nici sclava ta, nici vitele tale şi nici străinul care locuieşte în cetatea ta.
11 Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pământul, marea şi tot ce este în ele,
dar în ziua a şaptea s-a odihnit.
De aceea a binecuvântat Domnul ziua de Sabat
şi a sfinţit-o."

Mereu si mereu gasesc o propozitie scurta in Vechiul Testament "Sa paziti Legile Mele." Voi fi binecuvantata daca ascult. Simplu din punct de vedere teoretic ... practic insa aud "Vechiul Testament nu mai e valabil. Yeshua, Isus l-a anulat." Stau stramb si incerc sa judec drept insa ... nu imi iese de nici o culoare o concluzie. De unde au luat ideea asta atat de bine incetatenita in crestinismul in care am crescut eu? Ca a implinit toata legea scrie in Noul Testament insa ca l-a anulat ... eu una nu am gasit nicaieri in Noul Testament.

Azi insa vreau sa imi reinnoiesc hotararea de a asculta de Legea Domnului. Si nu pentru ca vreau sa fiu binecuvantata ci pentru ca Legea sau Cuvantul este Ieshua, Isus. Si Isus, Yeshua este Fiul Lui Dumnezeu, este parte a trimitatii, este Dumnezeu.
"Un cântec de pelerinaj
1 Binecuvântaţi-L pe Domnul, toţi slujitorii Domnului, voi care staţi în Casa Domnului în timpul nopţii!
2 Ridicaţi-vă mâinile spre Lăcaşul cel sfânt şi binecuvântaţi-L pe Domnul!
3 Din Sion să te binecuvânteze Domnul, Creatorul cerurilor şi al pământului." Psalmul 134

Imi pare rau ca materialul de mai jos nu e subtitrat ...

intuneric si lumina

11 DOMNUL mi-a vorbit în timp ce mâna Sa puternică era asupra mea şi m-a avertizat să nu umblu pe calea acestui popor. El a zis: 16 „Leagă această mărturie, şi pecetluieşte această învăţătură între ucenicii Mei! 

17 Voi nădăjdui în DOMNUL, Care Îşi ascunde faţa de casa lui Iacov, şi îmi voi pune încrederea în El!
18 Iată-mă, eu şi copiii pe care mi i-a dat DOMNUL! Suntem semne şi prevestiri în Israel de la DOMNUL Oştirilor, Care locuieşte pe muntele Sion. 

19 Dacă vă vor zice să întrebaţi pe cei ce cheamă duhurile morţilor şi pe descântători, pe cei care şoptesc şi bolborosesc, să răspundeţi: «Nu va întreba oare un popor pe Dumnezeul său? De ce să întrebe pe cei morţi şi nu pe cei vii? 20 La învăţătură şi la mărturie!» Dacă ei nu vor vorbi aşa, nu vor vedea lumina zorilor.
21 Necăjiţi şi flămânzi vor pribegi prin ţară, iar când le va fi foame se vor mânia şi, uitându-se în sus, vor blestema pe regele lor şi pe Dumnezeul lor. 22 Apoi se vor uita spre pământ şi vor vedea numai necaz, întuneric şi negură înspăimântătoare şi vor fi izgoniţi în întuneric. Isaia 8:11, 16-22

Lui Isaia i s-a spus sa scrie un semn mare, sa il fixeze undeva in cetate in asa fel incat sa fie vazut de toata lumea, sa fie scris citet ca sa il poata citi trecatorii de acolo. Insa detaliile despre semnul scris, despre ceea ce i-a spus Domnul le-a scris pe un pergament, un sul care devine o marturie. Isaia merge si vorbeste celor din cetate despre ceea ce spune Domnul insa ... ca si cum ar vorbi cu peretii. Nici nu-l cred si oricat s-ar strofoca ... nu il inteleg. Parca vorbea pasareste ... Ei aveau deja planurile lor si apoi nu Il recunosteau pe Yahwe ca si Domn al lor, inima lor nu era intreaga a Domnului. Cum sa priceapa ce le zice Isaia?

Isi ia sulul, marturia si o leaga, apoi pune pecetea peste el. Toate astea le face in vazul celor ce credeau in Domnul. Era o ramasita in cetate ce se inchina Domnului, care isi pusesera nadejdea in El, care nu se inchinau idolilor si nu isi pervertisera mintea, inima si sufletul. Aceia erau ucenicii Lui.

Isaia acum face un fel de marturisire de credinta inaintea poporului. Ca si Iosua altadata, spune ce va face el in ciuda circumstantelor politice, sociale, economice, religioase ale vremii pe care le traiau. "Voi nădăjdui în DOMNUL, Care Îşi ascunde faţa de casa lui Iacov, şi îmi voi pune încrederea în El! 18 Iată-mă, eu şi copiii pe care mi i-a dat DOMNUL! Suntem semne şi prevestiri în Israel de la DOMNUL Oştirilor, Care locuieşte pe muntele Sion. "

Isaia = Salvarea este la Domnul

Shear Jashub = O ramasita se va intoarce

Maher - Shalal - Hash - Baz = Grabeste-te sa jefuiesti, arunca-te asupra prazii

Trei nume pline de semnificatie! Trei oameni, tatal si fii sai care nu sunt simpli oameni, sunt semne si prevestiri pentru Iuda. Daca m-as intalni cu Isaia, imediat m-as gandi: Salvarea este la Domnul. Insa daca ar veni cel mic si as fi in contextul lor istoric, mi-as aminti ca Domnul a spus ca Asiria va veni si ne va cuceri insa ... m-as uita si la baiatul cel mare si sufletul mi s-ar umple de speranta pentru ca orice s-ar intampla, oricum ar fi, o ramasita se va intoarc. Oricat de grea ar fi robia, durerea, necazul ... o ramasita va scapa.

Poporul si conducatorii aleg sa nu se inchine Domnului si au intre ei persoane pe care Domnul le poruncise sa le ucida, vrajitori, oameni ce cheama duhurile mortilor. Nu voiau sa stie ce le spune Domnul. Nu aveau incredere in El insa in ceea ce le spuneau mortii le era speranta. Nu conta ca Isaia era viu, ca vedeau schimbari drastice, dramatice in viata lui .... nu conta asta. Mintea le era incetosata din cauza necredintei.

Domnul prin Isaia ii invita " La învăţătură (lege) şi la mărturie!". Lege inseamna invatatura. Sunt chemati sa citeasca invataturile Domnului Dumnezeului lor. Sunt invitati sa vada marturiile Domnului. Ei erau poporul din Iuda, urmasii lui Avraam, Isaac si Iacov. Poporul pe care Dumnezeul L-a ales, popor despre care spune ca e al Lui. Numai ca ei aleg sa nu asculte ....

"12 Isus le-a vorbit din nou: – Eu sunt lumina lumii. Cel ce Mă urmează pe Mine nu va umbla niciodată în întuneric, ci va avea lumina vieţii. " Ioan 8:12 Atata vreme cat stai in ascultare de Dumnezeu ai lumina, vezi si intelegi ceea ce spune El, poti conexa informatia cu realitatea. Daca nu crezi in El, decizi sa ignori ceea ce El face, umbli in intuneric desi poti sa te duci cat mai aproape de soare, sa ai cat mai multa lumina naturala. 

Lumina e El. Cand intra in viata mea aduce Lumina pentru ca El este Lumina. Si ... daca "lucrurile fac sens" e pentru ca Il las sa creasca, sa lumineze in viata mea, sa scoata intunericul din mine. 

Daca decizi sa nu crezi, nu Il alegi ca Domn si Mantuitor in viata ta inseamna ca alegi sa umbli in intuneric si consecintele vin in urma alegerii facute: "21 Necăjiţi şi flămânzi vor pribegi prin ţară, iar când le va fi foame se vor mânia şi, uitându-se în sus, vor blestema pe regele lor şi pe Dumnezeul lor. 22 Apoi se vor uita spre pământ şi vor vedea numai necaz, întuneric şi negură înspăimântătoare şi vor fi izgoniţi în întuneric."

Vor da vina pe Dumnezeu ca nu ii scapa, ca nu se tine de promisiuni, vor inventa tot felul de explicatii pentru orice, oricine, oricand, oriunde. Pavel explica mai bine asta in Romani 1:21-32 "deşi L-au cunoscut pe Dumnezeu, ei nu L-au slăvit ca Dumnezeu şi nici nu I-au mulţumit, şi astfel gândirea lor a devenit fără folos, iar mintea lor nesăbuită s-a întunecat.
22 Pretinzând că sunt înţelepţi, au înnebunit 23 şi au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o imagine făcută după asemănarea omului muritor, a păsărilor, a patrupedelor şi a animalelor mici. 24 De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, ca săurmeze poftele inimilor lor, dezonorându-şi astfel trupurile între ei.
25 Ei au schimbat adevărul lui Dumnezeu într-o minciună şi s-au închinat şi au slujit creaţiei în locul Creatorului, Care este binecuvântat în veci, amin!
26 Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat pradă viciilor ruşinoase, căci femeile lor au schimbat relaţiile intime naturale cu unele care sunt contrare naturii; 27 tot astfel şi bărbaţii, au părăsit relaţiile intime naturale cu femeile şi s-au aprins de poftă unii pentru alţii, săvârşind lucruri scârboase unii cu alţii şi primind astfel în ei înşişi răsplata pe care o meritau pentru rătăcirea lor.
28 Pentru că n-au socotit că merită să-L aibă pe Dumnezeu în cunoaşterea lor, Dumnezeu i-a lăsat pradă minţii lor corupte, ca să facă lucruri pe care n-ar trebui să le facă.
29 Sunt plini de orice fel de nedreptate, de nelegiuire, de lăcomie, de răutate; sunt plini de invidie, ucidere, ceartă, înşelătorie, sunt duşmănoşi, şoptitori, 30 bârfitori, Îl urăsc pe Dumnezeu, sunt obraznici, aroganţi, lăudăroşi, născocitori de rele, neascultători de părinţi, 31 necugetaţi, nu-şi ţin promisiunile, sunt fără afecţiune, nemiloşi. 32 Şi, deşi cunosc hotărârea lui Dumnezeu, potrivit căreia cei ce înfăptuiesc astfel de lucruri sunt vrednici de moarte, ei nu numai că le fac, ci îi şi încuviinţează pe cei ce le înfăptuiesc."

reinnoirea legamantului

Mi-a atras atentia un clip de la Passion for Truth Testimonises unde o femeie impreuna cu sotul ei vin sa isi reinnoiasca legamantul in fata Domnului, a Lui Isus. Insa inainte de asta ea vrea sa declare vindecarea ce a facut-a Isus in viata ei. 

Povesteste ca s-a logodit in anii de colegiul, una traita "modern" si pentru ca a realizat cu ce fel de om se logodise a rupt logodna. Insa aceasta ruptura aduce dupa ea nefericire, neputinta de a iubi, implicarea in relatii instabile. Ea povesteste mai in detaliu ce era in interiorul ei ...  si in ziua filmarii reinnoiri legamintelor lor a vrut sa spuna public cu ce s-a luptat si cine e Cel care poate rupe legaturile care ne tin legati, care nu ne lasa sa iubim, sa ne bucuram ....

Imi place sa studiez oamenii si cand vad pe cineva care parca tocmai a "savurat" o portie de pelin, nu pot sa nu ma intreb: ce poveste se ascunde dincolo de aparente? Daca ma afecteaza amaraciunea lor ... de regula dureaza mai greu pana imi pun intrebarea asta. Mai mult de atat, multi dintrei ei sunt in bisericile unde participam si noi ... Nu pot sa nu ma intreb: cat din Isus locuieste in ei?

Nu imi e usor sa iert, e un proces greu si dureros pentru ca sunt orgolioasa ... sunt oameni pe care trebuie sa ii iert de cate ori ii vad, de cate ori durerea revine ca un tsunami naucindu-ma. Dar, am decis sa Il las pe Isus sa ma vindece, sa imi fie El Domn si Mantuitor. Am inteles ca El e Cel ce aduce vindecare, Cel ce imi da puterea sa iert, sa uit, sa las trecutul sa fie trecut.

Vreau sa fug de cei nemultumitori, de cei "vesnic" nemultumiti, de cei ce parca au semanat in gradina numai pelin si asta mananca dimineata, la pranz si seara iar la desert prajituri de anghinare. Insa nu numai nemultumirea face ravagii ci si nefericirea, neputinta de a iubi, necredinta. 

Am realizat ca credinta poate fi teoretica si practica. Daca doar acumulez teorie sunt un om religios si atat. Pot fi doxa de informatii, pot fi considerata credincioasa fanatica insa ... sunt doar plina ochi de teorie. Cand Il las pe Isus sa locuiasca in mine am doua alternative: sa il incui intr-o particica din viata mea, una mai fericita si sa nu ii mai dau voie in celelalte sau ... sa Il las sa fie Domn in viata mea. Adica sa vada ranile, trecutul, amaraciunea, nefericirea, neputinta de a ierta, iubi, uita, neincrederea in mine si in altii, .... si sa aduca vindecarea in viata mea. Asta nu se face asa hocus-pocus. Incepe un proces dureros. Fiecare rana parca e redeschisa si asta doare amarnic ... insa ca sa aduca vindecarea trebuie sa scoata infectia de acolo, sa o curete, sa puna dezinfectant, sa coase rana, sa o panseze .... Cicatricea va ramane, amintirea despre ea ma va insoti insa infectia nu va mai fi acolo, durerea se va estompa si ceea ce a durut teribil in Mana Domnului se poate transforma in binecuvantare. 

Daca viata imi e cum e imi e cred ca trebuie sa revad cine cred eu ca Isus si cat Il las sa fie Domn, Mantuitor, Vindecator, Lumina, Adevar, Cale, Dumnezeu in viata mea. El nu ma va vindeca fortat. Nu e un drog cu efect pe termen scurt si cu consecinte pe termen lung. El este o Persoana. El e viu! El e Viata. De ce nu las Viata sa scoata moartea din mine? De ce nu vreau sa imi reinnoiesc legamantul cu El?

"Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară." Matei 11: 28-30

o piatra de poticnire ...

"11 DOMNUL mi-a vorbit în timp ce mâna Sa puternică era asupra mea şi m-a avertizat să nu umblu pe calea acestui popor. 

El a zis: 

12 „Nu numiţi uneltire tot ceea ce poporul acesta numeşte uneltire! 

Nu vă temeţi de ce se teme el şi nu vă înspăimântaţi! 

13 Ci pe DOMNUL Oştirilor să-L priviţi ca sfânt; 

El este Cel de Care să vă temeţi şi de El trebuie să vă înspăimântaţi. 

14 El va fi un Lăcaş, însă pentru cele două case ale lui Israel va fi o piatră de poticnire şi o stâncă de cădere; va fi un laţ şi o cursă pentru locuitorii Ierusalimului.
15 Mulţi dintre ei se vor împiedica, vor cădea şi vor fi sfărâmaţi, vor fi prinşi în laţ şi capturaţi.“ Isaia 8:11-15

Perioada in care a trait Isaia nu era una roza deloc. Vorbise regelui si acestuia nu i-a placut mesajul. Vorbise poporului si nici acesta nu a fost incantat de mesajul adus de Isaia. Era mai usor sa faca alinata cu Asiria, sa se teama decat de Domnul. Pe asirieni ii puteau, vedea, simti, auzi ... pe cand pe Domnul Il puneau la indoiala. Mai mult de atat, Ahaz daduse startul la idolatrie in cea mai pura forma posbila ... isi vedeau idolii in fata lor. Sa nu uit ca idolii sunt numai niste bucati de material feros, lemnos sau stancos insa dupa material se ascunde puterea Diavolului, o putere maleficica, distructiva.

Domnul ii vorbeste lui Isaia din nou insa de data asta apasa peste Isaia cu Mana Sa. Isaia nu da mai multe detalii desi as vrea sa stiu cum apasa mana Domnului peste el, ce inseamna asta?

In momentul cand alegi sa te inchini si sa crezi in altceva decat in Dumnezeu, valorile tale sunt date peste cap. Si asta pentru simplul motiv ca nu stii care sunt adevaratele valori, ca nu le iei pe cele ale Domnului ca puncte de referinta dupa care sa le aliniezi pe ale tale. Incepi sa crezi ca ce spune El e rau, distructiv ... efectiv crezi cu tarie asta. 

Din cauza contextului in care se aflau, Isaia este acuzat de conspiratie, uneltire ... Ahaz insa era vazut bine, el era cel care voia binele tarii si nu Isaia. Insa Domnul vrea sa ii aduca mai aproape de El si le spune prin Isaia sa nu se teama de oameni ci de El, sa Il vada ca Dumnezeu Sfant, Domnul Ostirilor, Cel de care trebuie sa te temi, nu sa te tragi de sireturi. 

"28 Nu vă temeţi de cei ce omoară trupul, dar care nu pot omorî sufletul! Ci temeţi-vă mai degrabă de Cel Ce poate să distrugă şi sufletul, şi trupul, în Iad. " (Matei 10:28) 

Dar, ca sa te temi de El,  trebuie sa Il cunosti. Cum sa Il cunosti? Citind ceea ce scrie in Biblie, in Cuvantul Sau. De acolo pot sti cine este, cum este, ce face, cum face ... 

"12 Sărutaţi-L pe Fiu, ca nu cumva să se mânie şi să pieriţi pe cale, căci mânia Lui este gata să se aprindă! Fericiţi sunt toţi cei ce se încred în El!" Psalmul 2:12

Cine e Fiul de care vorbeste David aici? 

E Isus, Fiul Lui Dumnezeu. Isus Christos (greceste) sau Yeshua Ha Mashiach (evreieste).

De cine imi e frica? 

Cui vreau sa ii caut bunavointa? 

Vreau sa plac oamenilor sau Lui Dumnezeu? 

In cine imi pun increderea?

"10 Caut eu oare să câştig bunăvoinţa oamenilor, sau a lui Dumnezeu? Dacă aş mai încerca să plac oamenilor, atunci n-aş fi un rob al lui Cristos!" Galateni 1:10

Pentru cei ce se tem de El si isi pun increderea in El va fi un Lacas insa pentru cei care nu Il aleg ca Domn si Mantuitor va fi o piatra de poticnire, o stanca de cadere, un lat si o cursa. Implinirea acestui mesaj se vede imediat in viata cetatenilor din Ierusalimul vremii lui Isaia insa mai mult o vad implinita in Isus. 

"6 Căci în Scriptură este spus: „Iată, pun în Sion o Piatră, o Piatră din capul unghiului, aleasă şi preţioasă! Oricine crede în El nu va fi făcut de ruşine.“ 

7 Aşadar, pentru voi, cei ce credeţi, El este Cel Preţios, dar pentru cei ce nu cred, „Piatra pe care au respins-o zidarii, a devenit Piatra din capul unghiului!“ 8 şi „... o Piatră de poticnire şi o Stâncă de cădere.“ Ei se poticnesc pentru că n-au ascultat Cuvântul spre care au fost şi ei destinaţi. " 1 Petru 2:6-8

"34 Simeon i-a binecuvântat şi i-a zis Mariei, mama lui Isus: „Iată, Copilul Acesta este rânduit pentru căderea şi ridicarea multora în Israel şi pentru a fi un semn care va stârni împotrivire, 35 ca astfel să fie descoperite gândurile din multe inimi. " Luca 2: 34-35a

the true meaning of life

aripile Sale vor acoperi

5 DOMNUL mi-a vorbit din nou astfel:
6 „Pentru că poporul acesta a refuzat apele din Şiloah care curg lin, şi s-a bucurat de Reţin şi de fiul lui Remalia,
7 de aceea Stăpânul va ridica împotriva ta apele mari şi puternice ale râului, adică pe împăratul Asiriei şi toată gloria sa. El se va ridica deasupra albiei şi se va revărsa peste maluri! 8 Va năvăli în Iuda ca un puhoi şi, curgând peste, le va ajunge până la gât! Aripile sale întinse vor acoperi întinderea ţării tale, Emanuele!“

9 „Faceţi rău, popoare, cât voiţi, căci tot veţi fi zdrobite! Luaţi aminte voi, toate ţările îndepărtate! Pregătiţi-vă oricât de luptă, căci tot veţi fi zdrobite! Pregătiţi-vă oricât de luptă, căci tot veţi fi zdrobite! 10 Oricâte planuri veţi face, neîmplinite vor rămâne! Orice strategie veţi avea, fără valoare va fi, pentru că Dumnezeu este cu noi!“

Şiloah era raul care administra rezerva de apa a Ierusalimului, izvoraste din sud-vestul lui Ophel si venea printr-o conducta din lemn de lamaie pe o distanta de 1750 picioare = 533,4 metri. Se spune despre aceasta apa ca nu se aude curgand si este asemanata cu uleiul care curge fara sa faca zgomot. Nu era un rau mare, impresionant insa era suficient pentru aprovizionarea cu apa a cetatii. Numai ca locuitorii ei erau mai impresionati de Tigru si Eufrat - raurile Asiriei, de latimea si lungimea acestora. Nu s-au gandit ca acestea pot provoca dezastre, calamitati ...  

Asiria va veni ca un puhoi de ape inundand peste albii si maluri. Va inunda Siria si Israel insa in Iuda nivelul apei va fi mai scazut ... Cei din Iuda nu vor fi "inecati" de asirieni. Pentru ei Domnul are un plan si nu va ingadui ca asirienii sa se laude ca dumnezeii lor sunt mai puternici decat Yahwe, Dumnezeul lui Avraam, Isaac si Iacov.

Tara Lui Emanuel nu va fi zdobita oricat de multe planuri de razboi ar face alte popoare, oricat si-ar instrui soldatii, oricat de mult ar cunoaste zona. E poporul Sau. Are un plan cu El si nimeni nu il va smulge din mana Sa.

Am cele necesare. Nu e mult, impresionant, luxos, de luat ochii insa nu mor. Dar ma vad ca si poporul din Iuda al vremii lui Isaia. Ma uit in "curtea" altora si ma las impresionata de ceea ce au si ... nu ma mai multumeste ce am. Mai mult de atat, gasesc tot felul de cusururi la ce am si nu mai dau nici o valoare bunurilor ce mi le da Domnul in viata mea. Ma focalizez pe ce e impresionant, mare, puternic la altii ... nu mai conteaza cine le sunt dumnezeii, care le sunt metodele prin care au obtinut ce au ... imi doresc sa am si eu ce au ei ... sa fiu si eu ca ei.

Apoi ma trezesc in mijlocul unui necaz, dureri, probleme sau tesatura de probleme si cred ca ma inec, nu mai am scapare ... ma simt de parca toti asirienii mi-ar navali pe cap si uit a cui sunt si cine imi e Dumnezeu. Nu uit teoretic insa practic ... Il marginesc in putere. Nu mai cred ca El mai poate face ceva cu mine, in mine si pentru mine. Intru intr-un soi de apatie ... 

Dar Isaia imi reaminteste azi ca Cel caruia Ii apartin nu ma va lasa sa ma inec, nu va lasa "apele" sa treaca de gatul meu .... voi trece prin ele insa ele nu ma vor acoperi. Si chiar daca fizic voi fi biruita de boala, sufletul meu va pleaca ACASA. 

Ce ma intereseaza mai mult? 

Ce impresioneaza? 

Ce imi ia ochii? 

Ce sclipeste?

Siguranta materiala nu imi asigura siguranta sufletului.

Maher-şalal-haş-baz

"1 DOMNUL mi-a zis: „Ia o placă mare şi scrie pe ea cu un stilet obişnuit: «Maher-şalal-haş-baz». 2 Iar ca martori vrednici de încredere îi voi chema pe preotul Urie şi pe Zaharia, fiul lui Ieberechia.“

3 M-am apropiat apoi de profetesă; ea a a rămas însărcinată şi a născut un fiu. DOMNUL mi-a zis: „Pune-i numele Maher-şalal-haş-baz.

4 Înainte să ştie copilul să zică: «Tatăl meu!» şi «Mama mea!», bogăţia Damascului şi prada din Samaria vor fi luate de împăratul Asiriei.“ Isaia 8:1-4

Nu pot sa nu il admir pe Isaia pentru dedicarea fata de Domnul. Intalnirea cu Dumnezeu i-a schimbat viata ... din predicatorul oficial al curtii regale este transformat in profetul Domnului.  Nu mai conta cat de dur era mesajul care trebuia dus poporului, daca regelui ii placea ce Isaia avea de spus, daca il primeau frumos, ... nici un daca, nu mai conta. El stia cine ii vorbeste si asta era suficient. Mia mult de atat, pot sa vad ca Isaia incepe sa simta aceeasi durere ca a Domnului pentru poporul Sau. 

Domnul ii spune sa faca un afis mare, o plancarda cu scrisul citet, normal, vizibil si sa o afiseze undeva unde este vazuta de cat mai multa lume. Mesajul de pe afis are mai doua profetii ce privesc pe Iuda, insa si pe Israel, Asiria si Siria. "Maher-shalal-hash-baz "swift is booty, speedy is prey"  -  symbolic name given by Isaiah by the Lord's direction to Isaiah's son; prophetic indication that Damascus and Samaria were soon to be plundered by the king of Assyria". 

Oricine vedea semnul stia ca "Maher-shalal-hash-Baz - "Ei (asirienii) se grăbesc să strice (Siria şi Samaria), au viteza de prada" [Gesenius]. În caz contrar, "prada (spoiler) se precipită, si dau mai multa viteza jefuitorilor" [Maurer]."

Il vad pe Isaia ducand plancarda in oras impreuna cu doi martori de incredere, cu marele preot si cu inca un om cunoscut a fi de incredere. Prima data vedea regele Ahaz semnul acesta si regele era idolatru, viclean, imbibat cu planuri de diplomatie. Asa ca isi ia doi martori de incredere si plaseaza plancarda la loc vizibil in cetate.

Unii comentatori spun ca e posibil ca prima sotie a lui Isaia sa fi murit si acum e la a doua casatorie pentru ca expresia "M-am apropiat" se foloseste atunci cand un barbat are relatii sexuale pentru prima data cu sotia lui iar ea este fecioara. Acum se recasatorise si a doua sotie, fecioara, ii va naste copilul Maher-şalal-haş-baz. Primul copil se numeste "O ramasita se va intoarce".

Copilul nu va avea doi ani cand proorocia se va implini, cand ceea ce este scris mare si citet pe plancarda va fi vizibil de fiecare din cei din Iuda. 

Il admir pe Isaia pentru modul cum se supune, cum da nume copiilor sai ... nume profetice. De cate ori te uiti la unul din ei sa stii ca orice s-ar intampla cu poporul tau, o semintie va ramane. Poporul nu va fi distrus in ciuda a toti si toate. Domnul asa a promis. Apoi la celalalt sa stii ca vor veni inamicii sa pradeze, sa ia tot, pentru ca iti e frica ei vor avea viteza mai mare la jaf insa tu ca popor nu vei disparea ... oricat de grea ar fi conditia in care vei ajunge.

Ca Isaia sa ajunga aici a fost nevoie de o intalnire cu Domnul. L-a vazut, L-a auzit si acolo in prezenta Lui a spus ca e gata sa fie trimis oricare ar fi mesajul, oricine ar fi cel care ar avea de primit mesajul.

Vreau si eu sa am o intalnire asa cu Domnul? 

Vreau sa Il vad in slava asa cum L-a vazut Isaia?

Sau ma multumesc cu o viata de credincios molcoma si calduta?

Vreau o trezire din starea in care sunt?

Sunt dispusa sa platesc pretul?

adevar sau traditie

provocare la rugaciune!

Aseara am vazut la stiri vestea asasinarii celor doi soti, Vasile si Victoria Pintican din Sighisoara. M-am ingrozit si mai tare cand am vazut ca tocmai fiica celor decedati si ginerele acestora i-au descoperit si care au fost la un pas de a declansa o alta tragedie. Astazi am vazut un clip cu fotografii din viata cuplului Pintican ... o frumusete de femeie alaturi de un barbat care au trait frumos si care si-au trait credinta acolo unde i-a asezat Domnul.

http://www.evz.ro/detalii/stiri/dublu-asasinat-un-pastor-si-sotia-sa-omorati-in-bataie-978967-1.html

https://dyobodiu.wordpress.com/2012/04/28/la-revedere-vasile-si-victorita/#comment-6409

Cuvintele sunt de prisos in astfel de momente. Insa rugaciunile inaltate pentru ei nu.

Va provoc sa va rugati pentru familia Ronela si Dionis Bodiu care si-au gasit parintii ... asa cum i-au gasit. Haideti sa ne rugam pentru ei! Sa Il rugam pe Tata sa isi puna mana peste ei ca sa ii mangaie in durerea prin care trec, sa le tina mintile intregi, sa le atinga inimile si sa le vindece.

In Christos imi sunt frati si nu se poate sa nu ma doara durerea lor ...

El Roi!

13 Agar L-a numit pe Domnul Care i-a vorbit: „Dumnezeul Care mă vede“  אֵל רֳאִי EL Ro'iy {ro-ee'} , zicându-şi: „L-am văzut într-adevăr aici pe Cel Care mă vede.“ Geneza 16:13

"1 Cântaţi Domnului un cântec nou, cântaţi Domnului, toţi locuitorii pământului! 

2 Cântaţi Domnului, binecuvântaţi-I Numele! Vestiţi în fiecare zi mântuirea Lui!

3 Istorisiţi printre neamuri slava Lui şi printre toate popoarele – minunile Lui! 

4 Căci mare este Domnul şi vrednic de laudă, El este mai de temut decât toţi zeii. 

5 Toţi zeii popoarelor sunt doar nişte idoli, dar Domnul a făcut cerurile. 

6 Măreţia şi strălucirea sunt înaintea feţei Lui, iar puterea şi slava – în Lăcaşul Lui. 

7 Familii ale popoarelor, daţi Domnului, daţi Domnului slavă şi cinstiţi-I puterea! 

8 Daţi Domnului slava cuvenită Numelui Său! Aduceţi un dar şi veniţi în curţile Lui! 

9 Închinaţi-vă Domnului cu podoabe sfinte! Tremuraţi înaintea Lui, voi, de pe întreg pământul! 

10 Spuneţi printre neamuri: „Domnul împărăţeşte! De aceea lumea stă neclintită şi nu poate fi clătinată. El va judeca popoarele cu nepărtinire.“ 

11 Să se bucure cerurile şi să se veselească pământul! Să vuiască marea şi tot ce este în ea! 

12 Să tresalte câmpia şi tot ce este pe ea! Atunci toţi copacii pădurii vor striga de bucurie 13 înaintea Domnului, căci El vine, vine să judece pământul, să judece lumea cu dreptate şi popoarele după credincioşia Sa." Psalmul 96

SHIRU L'ADONAI / SING TO THE LORD (PSALM 96:1-2)

SING TO THE LORD A BRAND NEW SONG
SING TO THE LORD ALL THE EARTH
SING TO THE LORD BLESS HIS NAME
PROCLAIM FROM DAY TO DAY HIS SALVATION (YESHUA)

HALELU HALELU HALELU HALELU
HALELU HALELU HALELU YAH [2X]

SHIRU L'ADONAI SHIR CHADASH
SHIRU L'ADONAI KOL HA'ARETZ
SHIRU L'ADONAI BARCHU SH'MO
BAS'RU MI YOM LE YOM YESHUATO

HALELU HALELU HALELU HALELU
HALELU HALELU HALELU YAH [2X]

SING ZION SHOUT YERUSHALAIM SING SHOUT ZION

HALELU HALELU HALELU HALELU
HALELU HALELU HALELU YAH [2X]

YESHUA, YESHUA HALLELUYAH [2X]

Amintindu-mi cum am ajuns în America - Iosif Adamache

Iosif a decis sa povesteasca cum a ajuns in USA si-a postat gandurile adunate intr-o poveste pe pagina lui de Facebook insa si-a dat bucuros acordul sa o postez aici.

"Într-un vas sau navă maritimă, în noaptea dintre 29-30 Septembrie 1999, împreună cu fratele meu și alți 8 inși am intrat într-unul dintre containere cu gândul să ajungem în Canada. Îmi amintesc cu exactitate, toate momentele acelea când teama și groaza morții mi-au incendiat inima. 8 zile și opt nopți am vazut doar întunericul și câteodată cu micuța lanternă citeam în carte când Tata mi-a vorbit prin Deuteronomul cap 8. Când ești în fața necunoscutului te vezi cît de neputincios ești, puterea de viață te părăsește, te prăbușești in groază și aminitirile celor dragi îți cobora inima în suspine adânci. Oceanul Atlantic era în față iar Continentul European rămânea în urmă. Spusesem un la revedere cald sotiei, surorilor și mătușii mele Maria Andru din Italia, atunci când o Forță uriață de convingere îmi tot suna în urechi: - Acum ori niciodată !

Îmi petreceam viața în Italia, zona di Perugia, Terni. Lucram cu o companie de electricieni, COMEL, la Basilica San Francesco di Asissi. Plecam devreme dimineața și ajungeam seara in jurul orelor 7.00, când intr-una din zile văd un bilet, o notă in tocul ușii de la intrare. ..hm, ce-oi să fie oare ?..era o invitație urgentă la Questura di Terni... A doua zi împreună cu preotul Catolic al bisericii pe care o frecventam uneori, ne-a însoțit, pe mine și Daniela ... rezultatele au fost dureroase, o mică-mare expulzare din Italia in termen de 15 zile... Am crezut că pică cerul pe mine ... eram deja pe lista deportărilor condiționate. In interiorul meu a început un război cu Dumnezeu. Mă certam cu El de parcă ar fi fost vina Lui. Stiam că nu-l ascultasem în trecut, știam ca belelele curgeau în urma mea ... dar, cum e posibil așa ceva? Nu am făcut niciun rau. Mă frământam și plângeam... Imi amintesc vocea preotului, Don Silvano ... carro mio Giuseppe, non piange, Dio trovera una giusta strada per te, per voi...

Și gândul meu a zburat imediat la fratele meu Marius Adamache, din Roma, care știam că încercase să plece fraudulos în Canada, dar nu reușise. Poliția portuară i-au depistat în port și i-au fugărit pierzandu-și bagajele cu mancare și sculele necesare tăierii containerului. L-am sunat pe seară și i-am comunicat intenția mea de-a pleca cu el. Replica lui a fost nașpa. Citez "măi și tu ai dat in boala riscului ??... E greu să pleci, ne-au fugărit și eram sa-mi rup picioarele pe pietroaiele din port, eram să cad in mare, și multe altele, iar acum te-ai trezit și tu să riști..tu știi ce vrei ??" I-am răspuns: oricum, trebuie să plec, Italia mi-a refuzat cererea de Permeso di soggiorno și n-am încotro... Bine. Am planificat o întâlnire și am vorbit despre condiții bani și altele ... rămânând să contactam călăuza, așa se chema persoana cu inchisul în containere, porecla lui fiind Ceaușilă, curios că nu era rudă cu Ceaușescu. Un tinerel de 25 de ani, fără unii dinți în gură, horopsit, și nevrednic de încredere... Mă blocasem cand l-am văzut. Mă gândeam în sinea mea: ce-i cu Mutul asta, el o să ne inchidă în container? Nici vorbă!!! I-am spus lui Marius "bă, tu ești mai nebun decît ăsta! Nu-l vezi că-i cad pantalonii de pe el? Asta să ne închidă in container? Si să-i mai dau și bani ?? ...Tu râzi de mine? La care Marius a zis: "el știe mult mai multe decât tine, fără el, noi nu putem pleca" 

Tragedie mare să înțeleg. Cine-i tipul ăsta de se crede așa de șmecher ... el spărgătorul de Porturi și containere de metal. Mi-a trebuit ceva timp să-l analizez adânc și să vorbesc cu el...așa încât m-a convins că numai el poate să facă așa ceva. Adică, să ne inchidă intr-o cutie de metal, și sa pună și sigiliul pe el...oh, ce contradicție vizuală am suferit, un puști de 25 de ani s-o facă pe viteazul ... așa a și fost. Tehnologia lui folosită ... binoclu, hărți, desene, ziarele comerciale cu plecările vapoarelor din port, drumurile știute, vânătăile si dinții rupți din gura de politia italiană, hainele rupte pe el, ca un fel de camuflaj, m-au convins, și m-au facut să cred în puterea omului din ascuns ... nu la ce izbesc ochii.

Ne calculasem plecarea, ne-am făcut bagajele, mâncare în - conserve, vită (nu porc), pește, pesmeți, vitamine efervescente, calciu, legume pentru primele zile, ciocolata alba, pateuri, apoi dezinfectanți, apă potabilă 30 litri ... sculele și uneltele au fost pânze de bomfaier, ciocane, avitatore (cordless drill), freze pentru tăiat metalul, dălți, lanterne, mici ventilatoare pe baterii și altele. 

Plecasem din Roma spre Pisa-Livorno Port in dimineața zilei de 29 septembrie 1999. O zi cu emoțiile și agitația ei, o zi memorabilă pentru restul vieții mele de om, de muritor într-o lume nesigură și palpitantă, în agitația garii Termini, Roma. Mă copleșise ingrijorările, ma gândeam la Daniela si copilul meu din Romania pe care nu-l vazusem atunci de 1 an și jumătate, mă gândeam și repetam: oare unde merg ??..oare o să ajung ??..oare n-o să ne arunce peste bord la Peștii Mării ??..oare mai are Dumnezeu milă de mine ?? Mă gândeam si ezitam să cad în nostalgie pentru că eram 10 oameni de toți și mă priveau. Citeam pe fețele lor  optimism ... ceva de genul: "nu-i cale de-ntoarcere! Dar eu, eu știam că-l supărasem pe Domnul și totuși aveam nevoie de Mila Lui. ... da, erau gânduri ce-mi fermentau bulbul rahidian, doar zgomotul roților de tren mă trezeau la realitate. Sincer, eram îngrijorat. Necunoscutul și decizia de a sta în container 8-11 zile și nopți mă tulburau. Eram în ceață! Am ajuns in Pisa, am luat autobuzul spre Livorno și am ajuns in zona portuară pe la 9-00 PM. Printe stuf și papură, pietroaie și în mlaștină, ne-am pus să ne odihnim și să ascultăm comenzile Camaradului nostru Ceaușilă.

Așteptam cu nerăbdare și vorbeam intr-o oarecare șoaptă despre planul intrării în port și de-a ajunge la containere. Eram în jurul orelor 21.30. Vântul sufla cu putere iar stuful și papura se clătinau peste noi. Eram obosit, bagajele erau grele și locul unde am poposit nu era sigur. Puteam fi prinși si mișcarile noastre trebuiau făcute cu discernământ și în grabă. In cele din urmă, s-a decis ca Ceaușilă și unul dintre noi să meargă și să cerceteze containerele cu destinația Canada Maritime, să le deschidă și să vadă ce-i înăuntru. Au plecat și îi așteptam cu nerăbdare. Dar eu tot mă găndeam și nu realizam unde sunt și ceea ce fac. Gândul că voi muri mă urmărea, simțeam o presiune in capul meu și mă agitam mișcându-mi mâinile în neștire. Vorbeam singur  așa încât unul dintre noi m-a sesizat "mai taci bă din gură." Ce să-i răspund ?? Eram fricos. Mă temeam de veștile pe care le știam că s-ar putea să ne arunce peste bord, s-a întâmplat și ma temeam. Dar cui să-i spun? Mă ascundeam de gandul că Tata m-ar fi auzit și ajutat! Ştiam că nu merit și totuși m-am aruncat în necunoscut! 

Prietenii nostri au venit, ne-au spus că au deschis mai multe containere, dintre care unele au produși chimici, altele au produse din piele (îmbrăcăminte), iar unul e cu planetare de mașini și altul e cu motoare electrice în cutii de lemn. După anumite discuții ne-am separat în două grupe, una de 7 inși și alta de 3. Eu, fratele meu și un băiat Cătălin ne-am strîns în șir și ne-am pornit spre cheile portului departe de locul unde se numea Calambrone. Îmi amintesc cu greu și simt o răceală după cap și acum gândindu-mă la acel drum, printre pitroaie uriașe, udate de apă mării sărată, alunecând de multe ori în apă, cu bagajul greu în spate, tremurînd și gemând sub loviturile vîntului. Eram istovit iar băieții strigau "grăbiți-vă, nu stați pe loc, până înspre zori, trebuie să intrăm în containere." Săream peste pietre, mușchii de la picioare nu-i mai simțeam. Mă împingeam cu speranța .... Tot acel drum a fost de la orele 12 noaptea până pe la 4.30 dimineața. Eram deja in chei, foarte aproape de vasele uriașe, iar lumina portului era orbitoare.

Eram deja în port, la periferia lui, urcasem digul pietruit, stâncos și trecusem strada. Parcă eram hărțuiți. Goniți de frică, spaimă, nu vorbeam nimic, nici unul. Urmam calea Camaradului nostru. Ajunsesem într-un mic șanț doar o țeavă în lungul lui ne-a împiedecat săritura în el. Unul câte unul am poposit acolo. Vedeam containerele clădite în etaje înalte, era o lumină mare, mă simțeam urmărit de reflectoarele focalizate pe noi, pe mine ... mi-era frică. Dar ascultam comanda. Doi câte doi au fost duși către containere și printre ele până la acele deschise deja. Eu, cu un băiat Cornel din Petroșani, rămăsesem la urmă. Lăsasem bagajul meu pe marginea șanțului, aveam in el toate uneltele era așa de greu. Îl priveam cu gândul că voi fugi în curând cu el înspre containere ... așteptam! 

Era zgomot mare acolo. Macaralele Portului încărcau si descarcau de zor când deodată un sunet asurzitor de sirenă ne-a ridicat tensiunea iar inima bătea cu putere. Fratele lui Cornel venea înspre noi fugind și strigând "ascundeți-vă! M-au văzut printre containere! Ascundeți-văăăăă!  A sosit la noi. A sărit șanțul și s-a lungit de-a lungul țevii. Nu am avut timp decât să-mi plec capul în jos, rămânând într-o poziție de cățel, eu și băiatul de lângă mine ... Mașina poliției a tras la marginea șanțului, bagajele rămânând de partea dreaptă a mașinii. A coborât un poliţist scoțându-și arma, pistol mitralieră, și cu un reflector mobil strigând în italiană "iesci fuori imbecile, ti ho visto" ne lumina de zor cu reflectorul. Înjura și blestema dar fără să tragă sau să vină la noi. Petrecusem vreo 3-5 minute sub amenințarea cu arma și în cele din urmă, polițistul, a intrat în mașină, a dat înapoi și a luat spre directia ieșirii din port. 

Când am fost siguri că a plecat, ne-am luat bagajele și fuga spre containere. Ceaușilă era gata să pună sigiliul pe container. Când am sosit, am găsit pe fratele meu Marius plângând pentru că a crezut că m-a prins. Dar n-a fost așa. 

Eram ud de apa sărată a mării, zdruncinat de teamă și ma aruncasem pe lăzile de lemn proaspăt cu miros de rășină autentică. Băiatul pusese înapoi sigiliul și plecase. Au început câinii să latre. Sirenele se auzeau! Îmi imaginam agitația de afară. Eram deja înăuntru dar oricând puteam fi scoși afară. Se puteau folosi dispozitivele de detectare a CO2 însă în acea dimineață timpurie de miercuri eu n-am mai știut nimic. Am adormit pe lemnele verzi încât căldura zilei și tabla fierbinte a containerului mi-au uscat hainele de pe mine. M-am trezit scurt, m-am întors pe altă parte și am adormit din nou. Eram 3 oameni in cutia neagra metalică iar nimeni nu bănuia că suntem ființe vii acolo cu gând de evadare. 

Evadam înspre necunoscut, înspre America. Așa a trecut ziua de miercuri. Somn, mâncat puțin și iar somn. După calculele noastre, joi trebuia vaporul să plece spre Canada și asteptam următorul pas. Containerul să fie pus pe vas. Bineînțeles, s-a întâmplat joi dimineața la orele 5.00, un gol în stomac m-a lovit cand am simțit cum containerul se ridică în sus. M-am prins de lemnele cutiilor care nu umpleau containerul mai mult de jumătate. Inima mea a simțit o mare bucurie! O bucurie pe care n-o pot descrie aici fiindcă știam că dacă nu plecam atunci riscam 2 săptămâni în port, iar plecarea noastră ar fi fost imposibilă. Am simțit și cand ne-a pus pe vas, pe punte și am simțit și cand alt container a fost trântit peste al nostru. Doar zgomote de metale care te făceau să te simți într-o peșteră cu sunete stridente .... și iată că ajunsesem pe vas, pe punte. 

Pe la 13.00, joi, sunetul plecarii s-a dat iar noi, ne bucuram de mișcarea vasului pe mare. Fiecare mișcare ne tresărea. Eram curioși de pasul următor. Când a venit noaptea, ființa mea a fost pusă la o mare încercare. A fost furtună pe Marea Mediteraneana. Amețeală și o stare de vomă ... Închis in cutia de metal. Credeam că vasul se scufundă cu noi. Se înclina așa de mult incît ma rostogoleam până acolo că mă loveam de pereții containerului. 

Am început să strig după ajutor la Dumnezeu. Nu pricepeam zgomotul asurzitor al metalelor ... nici filmele de groază n-ar putea creea asemenea sunete. Ne prinsesem de mâini și ne țineam unul de altul. Eram disperat! Nu înţelegeam de ce vasul se înclină așa de mult. Îmi era frică că se rostogoleste și loviturile valurilor in peretele containerului îmi zdruncinau creierii. Eram disperat! Simțeam cum legăturile morții mă înfășuraseră. Nu am mai crezut că voi vedea lumina zilei vreodată! M-am îngrozit așa de rău încât am regretat că m-am născut pe pământ.

Târziu spre dimineață marea s-a mai potolit. Nu știu cum a trecut! Eram amețit! Suferisem răul de mare și îmi amintesc vag că adormisem. Toate au început să fie normale așa că începusem să ne acomodăm cu noua noastră reședință. Nimic deosebit de vineri dimineață până duminică dimineța cand vaporul nostru se oprise în portul Cadiz, Spania pentru descărcat și încărcat. 

Îmi amintesc bine acea călduroasă zi de octombrie. A fost ziua unui nou examen ... căldura! Vaporul s-a întors cu peretele nordic la sud astfel încât una dintre partile metalice a stat în bătaia soarelui. Era în jurul orelor 9.00 duminică dimineața. Ușor, ușor tabla containerului a început să ardă. Îmi amintesc cum m-am retras spre partea mai puțin încălzită, sperând că nu mă voi deshidrata. Ne-am dezbrăcat la chiloți și ne-am pornit micile ventilatoare pe baterie dar acestea păreau jucării în fața cuptorului în care am intrat. Fiecare minut măsura o temperatură și mai ridicată. Îmi amintesc că-mi stergeam transpirația de pe piele în ideea să văd căt de repede apare o alta. Mi-am băgat nasul între scândurele cutiilor de lemn, sperând că aerul e mai rece. Am început să plâng pe furiș așa încît fratele meu să nu mă audă. Am strigat către Dumnezeu ca niciodata până atunci. Inima îmi slăbise și trupul se sufoca. Eram într-o saună toridă dar gândul că voi muri mă urmărea într-una. Apa era milimetric calculată dar totuși aici, in Spania, am tras de ea cât am putut cu toate că setea era groaznică. 

O zi și o noapte am scurtat din timpul șederii în container, numai prin faptul că ne-am băut apa aici, în aceste ore de criză. Nu exagerez, mă ardea pielea pe mine, simțeam că mă sufoc. Era groaznic! O presiune in cap imi sufoca ochii și urechile, un ecou ciudat auzeam în urechi, voci ciudate bolboroseau ciudățenii, mă zvărcoleam într-una și încercam să comunic mereu cu ceilalți doi. Cătalin își turnase apă in cap, eu îmi udam doar buzele iar Marius se mișca pe burtă dintr-un colț în altul. Timpul trecea greu ... aveam ceasurile la noi și în fiecare zi ni le dădeam înapoi cu o oră. Se făcuse 12, 13.00 și în sfârșit ... vaporul a început să se miște puțintel. Şi mai mult ... și mai mult până a ieșit din chei. Temperatura scăzuse, am început să-mi revin. Scăzuse temperatura corpului meu și simteam că respir normal. Am mulțumit Domnului, i-am mulțumit în lacrimi că nu ne-a lasat să ne uscăm acolo in acea cutie de metal. Vaporul plecase, era in larg, auzeam tot mai greu zgomotele portului și a macaralelor. Speranța ne revenise! Ne bucuram de orice mila pe care vaporul o făcea. Şi acum îmi amintesc glasul fratelui meu care șoptea de bucurie "Giuseppe vaporul a plecat." Şi eu îi răspundeam "da, a plecat ... oare ajungem ???" Era duminică după amiaza ...

Ne petreceam timpul în container ca fiind casa noastră temporară. Aveam mâncare, apă-calculată, dulciuri. Şi pe lângă toate astea, aveam frica, frica de a nu fi prinși. Nu vorbeam tare, mai mult în șoaptă și ascultam muzică la căști. Mi-a cântat într-una Nicu Wagner si Richard Clayderman ... și o altă casetă în limba italiană, cu melodia preferată Lisa da gli ochi blu. Din ce îmi amintesc acum, din nou calculam minutele, orele, timpul ... și dădeam ceasul cu o oră înapoi. 

Totul bine și frumos când deodată vaporul trage la mal. Printr-o scobitură ruginită puteam vedea afară și zărisem tărmul. Nu pricepeam, am bănuit că avea să oprească undeva în Lisabona în port și așa a și fost. Mi-a fost frică de o altă căldură, dar nu a mai fost. A stat vreo două ore și a plecat. Trăisem o bucurie mare că nu a stat mult. Era seara, îmi amintesc că nopțile devenise reci, reci de tot. Eram deja pe drumul fără întoarcere, Dar acum chiar plecasem pe Atlantic. Frigul nopții, ca și căldura, îmi creau mari probleme. Nu-mi mai simțeam genunchii. Ştiam că am un început de reumatism, dar in acea cutie de metal, l-am simțit din plin. Eram doar in blugi și o geacă pe mine, nu aveam pături sau plapume, nu aveam cojoace sau aeroterme ... eram pur și simplu pe apele oceanului în frigider. Ziua era călduț, dar noaptea, era un cancer de frig. Îmi frecam mâinile, puneam spirt medicinal și iar mi le frecam. După ce simțeam puțină căldură mi le atașam genunchilor ...din nou un chin. Mă întrebam dacă nu îngheț până ne vom preda echipajului de pe vas. Dar comenzile au fost clare, nu înainte de 8 zile și opt nopți, așa încât să fim deja în apele internaționale...   

Psihologic eram nedumerit și plin de frică. Eram pierdut în deznădejde. Pasul final era predarea la echipaj. Din istoriile anterioare aflasem că alți români au fost aruncați de pe bord în ocean ... Cum să mă exprim ... trăiam groaza necunoscutului... Memoria îmi circula încet. Doar din când în când gândul la soție și copil îmi genereau lacrimi ... mă gândeam că nu o să-i mai văd niciodată, i-am lăsat ai nimănui ... Îmi făceam procese de conștiință și nu aveam pace. Da, nu aveam pace! Şi asta o spun sincer. Nu aveam pace deloc! Până când am deschis BIBLIA! Oh! Ce deștept am fost.  Când îmi amintesc ... S-a deschis la Deuteronom 8. L-am citit la lumina lanternei ... rar și cu de amănuntul. Şi, acolo, Dumnezeu mi-a vorbit. I-am dat un ghiont fratelui meu. L-am trezit și i-am zis: "Mariusică iată ce vorbește Domnul! Şi i-am citit capitolul ... De atunci încolo inima mea a căpătat PACEEEEE! ȘI ERAM FERICIT. Am crezut pe Domnul și am căpătat Pace. NU mi-a mai fost frică de echipaj și nici de moarte. Am crezut din toată inima mea că Domnul ne va însoți spre Canada.

E 07 octombrie 1999. O zi înourată, rece, de toamnă și rece în apele sărate ale Oceanului Atlantic. Undeva pe la jumătatea distanței Lisabona-Montreal. O zi în care decizia de a ieși afară din container prindea contur. Apa potabilă din bidoanele noastre de plastic nu mai era, o băusem toată, necesitățile noastre fiziologice umpluseră bidoanele înapoi și sacii erau bine strânși la gât. Ne pregăteam pentru momentele spargerii containerului. Am venit cu idei, apoi şi Marius și Cătălin. Decisesem să folosim cordless drill cu o freză metalică de a tăia parte peretelui, partea nordică. Era pe la orele 9.00 dimineața iar bateriile încă funcționau după 8 zile si 8 nopți de nefolosință. Am tăiat ... un zgomot asurzitor a umplut camera noastră. Scârțâitul metalului tăiat mă zgârâia pe creier ... dar tăiam cu încredere. Speram să fac destul loc pentru pânzele noastre de bomfaier. Regretul a fost imens că nu vedeam puntea ... nu intelegeam de ce n-o văd. ....era normal, că peretele vasului corespundea cu peretele containerului în linie ... Offf, ce să facem? În dreptul ușilor se vedea bordul de comanda ... Un pic, un pic mă clătinasem în credința mea. Totuși ne-am hotărât să tăiem propiu-zis ușa. Da, chiar ușa am inceput s-o tăiem! Găuri întâi și apoi cu pânzele. Îmi amintesc cît de repede oboseam. Nici vlagă, nici putere, nici prea mult curaj ... M-a înlocuit Marius și apoi Cătălin până ce am terminat 3 linii. Sus și lateralele iar apoi am împins bucata rămasă afară. 

Când am văzut la ce înălțime sunt m-a apucat amețeala. Dar o voce de pe punte a strigat în românește "băieți, dați-vă jos, noi am ieșit deja!". Era unul din camarazii noștri din containerul celălalt. Am respirat ușurat. Cu o mare bucurie m-am ținut de ancorele de metal ale containerului și am coborât jos ca pe frângâie. Eram deja jos, imi tremurau picioarele și țopăiam de frig. Wooow, ce frig am tras! Îngrozitor. Am văzut fețele unora din echipaj. Se holbau la mine ca și cum eram cel mai mare dezertor sau criminal. Nu știam nimic engleza (doar HI and BYE) iar unul îmi făcuse semn cu mâna să rămân pe loc până ceilalți se vor coborâ. A venit și un ofițer, îmbrăcat autentic, și ne-a îndrumat spre camera Căpitanului. Tot ce posedam a rămas acolo în container, nu aveam nimic în mâini, urmam fără vorbe calea acelui Ofițer. Am intrat prin multe camere, holuri și pe scări urcam așteptând cu o oarecare teamă ce-o să facă cu noi. În sfârșit am ajuns în camera Capitanului unde ceilalți prieteni de aventură erau acolo. Mă uitam în ochii lor, doream să înțeleg ceva, doar un gest prin care să fiu sigur că din discuțiile lor anterioare totul e OK. Nimic. Tăcere. 

Căpitanul s-a uitat la noi și ne-a întrebat, în engleză, dacă unul din noi vorbește această limbă. La care Marius a răspuns în engleză "Sir, I speak english". Ah, am văzut un zâmbet pe fața Căpitanului de origine Indian. Şi emoțiile m-au părăsit. Parcă simțeam că acest OM este Bun, șimțeam că o să ne ajute să ajungem in Canada. Acesta a fost simțământul meu atunci și așa a fost. 

A urmat o percheziție de clasă și întrebări de tot felul."Cine suntem? Ce naționalitate avem? De unde venim? Pe unde ne-am urcat in vapor? Cum am intrat in container? De unde am intrat? Ce am mîncat acolo? Ce arme sau droguri avem? Unde vrem să ajungem? Ce-o să facem în Montreal? Dacă avem documente la noi sau nu. Dacă avem cazier la poliție în țara de unde am plecat. Ce am făcut în Italia? Dacă avem familii. Dacă avem copii, dacă suntem monitorizați de Interpol, dacă ... dacă ... că mă săturasem. 

După câteva ore bune de întrebări și discuții care au fost înregistrate în ascuns, ni s-au dat niște foi albe pe care să scriem motivul fugii noastre. Știam că au nevoie de toate informațiile noastre, erau resposabili de emigrarea noastră așa că nu mi-am bătut capul prea mult. Ceea ce a conchis interviul nostru a fost o replică a Căpitanului nostru "băieți, nu vă îngrijorați, sunteți cel de-al patrulea grup de români care a intrat în containerele de pe vasul nostru cu destinația Montreal, Canada". Ne-a pufnit râsul pe toți. Era un Om bun. Ne-a îmbărbătat cu încredere. 

După discuțiile noastre, ne-a arătat camerele unde vom dormi, pentru alte câteva zile până vom debarca la țărm, ne-a arătat bucătăria, am vazut locul de recreere, un club cu mese de biliard (numai că nu puteai să joci din cauza inclinației vasului), tablele de șah, sala motoarelor, cala vaporului, puntea (am priceput de ce n-o vedeam eu mai înainte) și tot vaporul. Ne-a condiționat cu ultima zi, trebuia să fim închiși în camere, încuiați la apariția Poliției de frontieră Canadiene. Am fost liberi pe vas. Ne dădeau mâncare de 3 ori pe zi (cam mult orez pentru că echipajul ere Malayezian), aveam băuturi răcoritoare (nu mergeau la frigul de acolo) și în camera unde am dormit eu și fratele meu erau paturi mici și suprapuse. 

Intr-una din diminețile ce au urmat, am deschis sertarul unuia din dulapurile camerei și am fost surprins de ce am citit: numele unui român care în urma cu ceva ani, în 1994, a călătorit în aceleași condiții. Am zâmbit frumos. O duceam bine pe vas. Acolo am întâlnit un tinerel malayezian, de vreo 20 ani, care era creștin şi care fugea seara la noi și își împărtășea crezul. L-am binecuvântat pentru sinceritatea lui și drept cadou fratele meu i-a lăsat ceasul în Braile de la mâna lui (specific, fratele meu Marius în urma unui accident, la vârsta de cinci anișori și-a pierdut vederea la ochiul drept). Călătoria noastră își urma cursul spre destinația Montreal Canada. Zilnic, căpitanul vasului ne saluta respectuos cu un zâmbet sincer pe față și ne spunea "relaxaţi-vă, simțiți-vă ca la casele voastre" și ne aducea Coca-Cola. UN Domn, un OM care m-a umplut de încredere. L-am iubit. Cand îl vedeam, mă umpleam de bucuria reușitei, îmi însenina fața. Eram flâmând după bucurie. Trăisem mult în groază. Am fost destul de deznădăjduit iar acum bucuria mă contempla.... 

Ultimul episod în desfășurarea evenimentelor din acea vreme. 

Câteva zile au fost senine, soarele se întrezărea printre nori, vântul rece chiar cu nuanță de iarnă și miros de zăpadă mă lovea peste față. Mă pierdeam privind Orizontul. Era un necuprins Orizont. De jur-împrejur cât vedeam cu ochii numai apă, nimc altceva. Nici pescărușii care ne vizitau la țărm nu mai erau. Doar apă ... apă ... ! Meditațiile mele căutau răspuns dar nu aveam! Eram prea amețit de la răul de mare! Nu eram obișnuit cu legănatul pe apă. Adesori mă retrăgeam în spatele Vaporului acolo unde valurile și urma lui rămâneau pe ape. Stropii reci, sărați ai apei se odihneau pe obrajii mei. Eram deja pe vas. Mă uitam în urmă, mă vedeam cum alergam cu bagajele, cum am intrat în container, cum frica și necunoscutul nu-mi dădeau Pace. Acum ... erau trecute, eram deja pe Punte, eram safe (în siguranţă). Adeseori mă găndeam la Împărăția Apelor ... e mare, e imensă ... și rămâne nedescoperită ființei umane ... 

Au trecut acele ultime zile pe ape, am ajuns aproape de continent, îmi amintesc ce galerie am făcut afară cu toții strigând împreună ca revărsare a bucuriei omenști. Pământ, Pâmânt, Pământ ... unii dintre băieți au început să danseze. Chiar dansau pe punte. Mă bucuram de bucuria lor. Aruncau Coca-Cola în aer ... și exclamau cu putere ... am ajuns! ... Am ajuns! Ce emoții! Ce vis împlinit în nebuloasa sorții! Sincer, eram fericit! Plîngeam și speram, speram că și familia mea va veni la mine, speram că voi începe o viață diferită.

În portul Montreal-Quebec ne-au întimpinat Poliția de frontieră și ofițerii de la emigrări. Ne-au arestat, ne-au transportat în mașini cu gratii spre Office şi ne-au ținut inchiși 24 de ore. Ne-au creat anumite documente temporare, cărţi de identitate și ne-au cazat la YMCA în Montreal. Aici nu am locuit decat până în 03 noiembrie 1999, timp pe care l-am folosit pentru a doua evadare, fuga frauduloasă înspre California. Eram ilegali. Cum puteam să trecem frontiera spre State ???.Expediția noastră luase sfărșit. Eram cu piciorul pe pământ, pe un pământ străin! 

Vă mulțumesc că ați avut răbdare să citiți, cu respect Iosif Adamache!"

Un simplu Om, dar Rege-n Slava!

Aseara am fost la un eveniment muzical. Cei de la Sanctus Pro Deo au venit la Iasi pentru o seara de inchinare cu o cantata de Pasti. Nu a fost doar un mesaj de Pasti ci s-a plecat de la nastere pana dupa inviere.

Am cautat ceva clipuri cu ei pe youtube insa unele din ele au fost inregistrate dupa o boxa si ... se aude cum se aude de duba o boxa. Dupa ce am vazut clipurile mi-am zis ca ....tocmai am treaba. Dar, trebuia sa ma intalnesc cu niste prietene ce veneau cu ei asa ca m-am dus sa ma intalnesc cu ele si apoi sa mergem la concert. Aveam sa descopar ca ii stiu bine pe cativa dintre ei ... pe altii i-am cunoscut aseara.

A fost o lectie pentru mine sa nu ma iau dupa clipurile postate de unii care au avut intentia buna de a-i promova dar care din cauza calitatii slabe a inregistrarii le fac un mare defavor.

In seara asta canta la Bacau la Ateneu, maine sunt in Piatra Neamt si Targu Mures. Daca sunteti de acolo sau de prin zona ... nu ezitati sa mergeti sa cantati cu ei. Sunt frumosi, canta bine, cu pasiune, va provoaca sa cantati, sa va inchinati. Cei de la "butoane" sunt maestri desi sunt tineri si ... ati zice ca-s prea "verzi".

"Un Simplu Om, dar Rege-n Slavă, este un musical de paşte ce are ca temă centrală persoana lui Hristos şi lucrarea Lui mântuitoare. O lucrare muzicală ce ne invită să redescoperim dragostea lui Dumnezeu pentru oameni.

Un musical creat şi orchestrat de David T. Clydesdale, Robert Sterling şi Lari Goss, îmbrăcat în naraţiunea inspirată a lui Claire Cloninger şi Deborah Craig Claar.
Traducerea şi adaptarea: Daniel Lienerth.
Solişti : Anca Ungurean, Alina Toma, Cristina Hoble, Iudita Căuneac, Adina Iancu, Elize Draşovean, Roxana Sabo, Claudiu Daju, Sebastian Sabo şi Tiberiu Gândilă.
Narator : Mircea Vasilca

Dirijor : Daniel Lienerth."

Imagine de pe Facebook - Sanctus Pro Deo

Mai multe despre ei pe http://sanctusprodeo.ro/