vineri, 17 aprilie 2015
joi, 16 aprilie 2015
a mostenit un Nume!
"1. Dupa ce a vorbit in vechime parintilor nostri prin proroci, in multe randuri si in multe chipuri, Dumnezeu,
2. la sfarsitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul pe care L-a pus mostenitor al tuturor lucrurilor si prin care a facut si veacurile.
3. El, care este oglindirea slavei Lui si intiparirea Fiintei Lui si care tine toate lucrurile cu cuvantul puterii Lui, a facut curatarea pacatelor si a sezut la dreapta Maririi in locurile preainalte, 4. ajungand cu atat mai presus de ingeri, cu cat a mostenit un Nume mult mai minunat decat al lor." Evrei 1:1-4
2. la sfarsitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul pe care L-a pus mostenitor al tuturor lucrurilor si prin care a facut si veacurile.
3. El, care este oglindirea slavei Lui si intiparirea Fiintei Lui si care tine toate lucrurile cu cuvantul puterii Lui, a facut curatarea pacatelor si a sezut la dreapta Maririi in locurile preainalte, 4. ajungand cu atat mai presus de ingeri, cu cat a mostenit un Nume mult mai minunat decat al lor." Evrei 1:1-4
marți, 14 aprilie 2015
duminică, 12 aprilie 2015
de dragul cui cred ce cred?
În dimineaţa asta, un text mi-a atras atenţia:
"11. Pe cand se duceau ele, au intrat in cetate unii din strajeri si au dat de veste preotilor celor mai de seama despre toate cele intamplate.
12. Acestia s-au adunat impreuna cu batranii, au tinut sfat, au dat ostasilor multi bani 13. si le-au zis: "Spuneti asa: "Ucenicii Lui au venit noaptea, pe cand dormeam noi, si L-au furat." 14. Si daca va ajunge lucrul acesta la urechile dregatorului, il vom potoli noi si va vom scapa de grija."
15. Ostasii au luat banii si au facut cum i-au invatat. Si s-a raspandit zvonul acesta printre iudei pana in ziua de astazi." Matei 28:11-15
3. Infatisarea lui era ca fulgerul, si imbracamintea lui alba ca zapada.
4. Strajerii au tremurat de frica lui si au ramas ca niste morti.
5. Dar ingerul a luat cuvantul si a zis femeilor: "Nu va temeti; caci stiu ca voi cautati pe Isus care a fost rastignit. 6. Nu este aici; a inviat, dupa cum zisese. Veniti de vedeti locul unde zacea Domnul; 7. si duceti-va repede de spuneti ucenicilor Lui ca a inviat dintre cei morti. Iata ca El merge inaintea voastra in Galileea; acolo Il veti vedea. Iata ca v-am spus lucrul acesta."" Matei 28:2-7
"11. Pe cand se duceau ele, au intrat in cetate unii din strajeri si au dat de veste preotilor celor mai de seama despre toate cele intamplate.
12. Acestia s-au adunat impreuna cu batranii, au tinut sfat, au dat ostasilor multi bani 13. si le-au zis: "Spuneti asa: "Ucenicii Lui au venit noaptea, pe cand dormeam noi, si L-au furat." 14. Si daca va ajunge lucrul acesta la urechile dregatorului, il vom potoli noi si va vom scapa de grija."
15. Ostasii au luat banii si au facut cum i-au invatat. Si s-a raspandit zvonul acesta printre iudei pana in ziua de astazi." Matei 28:11-15
Străjerii erau romani. Fuseseră plătiţi să păzească un mormânt. Numai că în timp ce ei îşi făceau treaba:
"2. Si iata ca s-a facut un mare cutremur de pamant; caci un inger al Domnului s-a coborat din cer, a venit si a pravalit piatra de la usa mormantului si a sezut pe ea.3. Infatisarea lui era ca fulgerul, si imbracamintea lui alba ca zapada.
4. Strajerii au tremurat de frica lui si au ramas ca niste morti.
5. Dar ingerul a luat cuvantul si a zis femeilor: "Nu va temeti; caci stiu ca voi cautati pe Isus care a fost rastignit. 6. Nu este aici; a inviat, dupa cum zisese. Veniti de vedeti locul unde zacea Domnul; 7. si duceti-va repede de spuneti ucenicilor Lui ca a inviat dintre cei morti. Iata ca El merge inaintea voastra in Galileea; acolo Il veti vedea. Iata ca v-am spus lucrul acesta."" Matei 28:2-7
Străjerii simt cutremurul!
Văd îngerul şi paralizează!
Aud ce spune îngerul femeilor şi ei încă sunt paralizaţi!
Pleacă femeile iar ei încep să îşi revină!
Ce să facă?
Au trimis pe unii dintre străjeri să se întâlnească cu bătrânii şi cu preoţii cei mai de seamă. Au povestit ce s-a întâmplat cu lux de amănunte. Dar, au acceptat banii şi au spus mai departe ce s-a stabilit la întâlnire. Adica au căzut de comun acord să se spună o mare minciună.
Şi culmea, minciună a fost crezută deşi Cel Înviat a apărut printre ucenici, femeilor, în camera de sus.
Asta a fost atunci însă nici azi nu e altfel!
Săptămâna trecută citeam că o minte luminată, mare cap religios a comunicat şi îndemnat credincioşii să oprească măcelul mieilor şi să mănânce altceva. Şi credincioşii îl aclamau ca minte luminată şi deschisă.
Mai mult de atât, am realizat că un animal necurat a devenit simbolul Paştelui. Credincioşii cred că e frumuşel, urechiat, blând şi el ne va aduce prosperitate, bunăvoie, dragoste şi sănătate. E un soi de inchinare la ... iepure. Sună comic însă nu e deloc aşa.
Nu cumva, de dragul habar nu am cui am transformat sărbătoarea Paştelui în altceva?
Nu cumva la fel ca soldaţii încep să cred minciunile fabricate de alţii când eu am fost martoră la mormânt?
Isus Christos (greceşte) = Yeshua HaMashiach (evreieşte) a murit şi a înviat! Nu e vorba despre iepuri, ouă, cozonac, pască şi alte minunăţii.
E vorba despre păcatul meu şi al întregii omeniri purtat pe cruce.
E vorba despre Sângele Fiului Lui Dumnezeu curs pentru mine!
E vorba despre moartea şi învierea Lui!
Şi, tot zilele astea, am găsit ceva fain la Comunitatea Evreilor Mesianici.
https://www.facebook.com/593122314036289/photos/a.654909207857599.1073741826.593122314036289/1094101903938325/?type=1&theater
sâmbătă, 11 aprilie 2015
Dr. Danny Ben-Gigi
L-am descoperit pe Dr. Danny Ben-Gigi acum câţiva ani, urmărindu-i pe cei de la El Shaddai Ministries. Ieri, am ascultat două clipuri mai lungi, clipuri ce vi le recomand. Sunt în engleză şi deocamdată, nimeni nu se oferă să le traducă.
vineri, 10 aprilie 2015
Sărbătoarea Azimilor!
Anul acesta, recitind şi studiind despre Sărbătoarea de Paşte am descoperit că e la pachet cu o alta şi anume cu Sărbătoarea Azimilor. Oare cu ce se mănâncă sărbătoarea asta? Ce se face în ea? Cum se celebrează? Ce treabă are ea cu Paştele? De ce se sărbătoreşte? Se mai sărbătoreşte acum? Eu ar trebui să o celebrez?
M-am uitat în Exod 12 şi acolo am găsit instrucţiunile clare cu privire la Sărbătoarea Azimilor.
"15. Timp de sapte zile veti manca azime. Din cea dintai zi veti scoate aluatul din casele voastre: caci oricine va manca paine dospita, din ziua intai pana in ziua a saptea, va fi nimicit din Israel.
16. In ziua dintai veti avea o adunare de sarbatoare sfanta; si in ziua a saptea veti avea o adunare de sarbatoare sfanta. Sa nu faceti nicio munca in zilele acelea; veti putea numai sa pregatiti mancarea fiecarui ins.
17. Sa tineti sarbatoarea Azimelor, caci chiar in ziua aceea voi scoate ostile voastre din tara Egiptului; sa tineti ziua aceea ca o lege vesnica pentru urmasii vostri.
18. In luna intai, din a paisprezecea zi a lunii, seara, sa mancati azime, pana in seara zilei a douazeci si una a lunii.
19. Timp de sapte zile, sa nu se gaseasca aluat in casele voastre; caci oricine va manca paine dospita va fi nimicit din adunarea lui Israel, fie strain, fie bastinas.
20. Sa nu mancati paine dospita; ci, in toate locuintele voastre, sa mancati azime.""
7. Maturati aluatul cel vechi, ca sa fiti o plamadeala noua, cum si sunteti, fara aluat; caci Hristos, Pastile nostru, a fost jertfit.
8. Sa praznuim, dar, praznicul nu cu un aluat vechi, nici cu un aluat de rautate si viclenie, ci cu azimele curatiei si adevarului."
M-am uitat în Exod 12 şi acolo am găsit instrucţiunile clare cu privire la Sărbătoarea Azimilor.
"15. Timp de sapte zile veti manca azime. Din cea dintai zi veti scoate aluatul din casele voastre: caci oricine va manca paine dospita, din ziua intai pana in ziua a saptea, va fi nimicit din Israel.
16. In ziua dintai veti avea o adunare de sarbatoare sfanta; si in ziua a saptea veti avea o adunare de sarbatoare sfanta. Sa nu faceti nicio munca in zilele acelea; veti putea numai sa pregatiti mancarea fiecarui ins.
17. Sa tineti sarbatoarea Azimelor, caci chiar in ziua aceea voi scoate ostile voastre din tara Egiptului; sa tineti ziua aceea ca o lege vesnica pentru urmasii vostri.
18. In luna intai, din a paisprezecea zi a lunii, seara, sa mancati azime, pana in seara zilei a douazeci si una a lunii.
19. Timp de sapte zile, sa nu se gaseasca aluat in casele voastre; caci oricine va manca paine dospita va fi nimicit din adunarea lui Israel, fie strain, fie bastinas.
20. Sa nu mancati paine dospita; ci, in toate locuintele voastre, sa mancati azime.""
Adica timp de 8 zile să îţi iei adio de la pâine, prajituri şi tot ce dospeşte.
Nu ştiu cum calculasem eu dar credeam că ar trebui să încep de vineri seară. Surpriză majoră! Săptămâna azimilor începe cu o seară înainte de Paşte, adică de joi seară. Dar ... nu m-am lăsat! Mi-am cumpărat azimi şi numai azimi am mâncat săptămâna asta.
Reacţiile au apărut!
"Nu e sănătos!"
"Sărbătoarea asta face parte din sărbătorile Vechiului Legământ!"
"Treci la iudaism?"
Pavel, în 1 Corinteni 5 scrie:
"6. Nu va laudati bine. Nu stiti ca putin aluat dospeste toata plamadeala?7. Maturati aluatul cel vechi, ca sa fiti o plamadeala noua, cum si sunteti, fara aluat; caci Hristos, Pastile nostru, a fost jertfit.
8. Sa praznuim, dar, praznicul nu cu un aluat vechi, nici cu un aluat de rautate si viclenie, ci cu azimele curatiei si adevarului."
Ca un făcut, săptămâna asta am fost servită cu prăjituri, îmbiată cu bunătăţi! A trebuit să răspund că săptămâna viitoare nu le voi refuza ofertele!
Până maine seară, voi celebra Sărbătoarea Azimilor! Am decis să ascult ce scrie în Scriptură! Aşa că începând de anul acesta, Sărbătoarea Azimilor va intra în calendarul sărbătorilor mele! Şi ... nu e imposibil de ţinut! Şi nu mi-a căzut faţa că nu am mâncat pâine, nu m-am îmbolnăvit ci am fost în alertă analizând ce mănânc şi ce nu!
duminică, 5 aprilie 2015
apar din nou îngerii!
Uneori îmi doresc să văd şi eu îngeri. Îmi doresc să fi fost în acele zile de Paşte în Ierusalim, să fi fost martoră la evenimente. Apoi, să merg cu femeile, dis de dimineaţă, la mormânt. Să văd îngerul stând liniştit pe piatra de la uşa mormântului iar pe străjerii romani să îi văd leşinaţi lângă mormânt.
Unor femei li s-a arătat un înger, unora doi îngeri.
Nu am văzut niciodată un înger sau îngeri însă le-am simţit prezenţa.
În dimineaţa învierii, femeile îşi făcuseră mental planul pentru acea zi. Aveau cu ele cele necesare pentru îmbălsămare. Apoi ... era săptămâna în care nu trebuiau să muncească, doar să gătească, era Praznicul (Săptămâna) Azimilor. Erau musafire în Ierusalim.
"Nu va temeti; caci stiu ca voi cautati pe Isus care a fost rastignit. 6. Nu este aici; a inviat, dupa cum zisese. Veniti de vedeti locul unde zacea Domnul;7. si duceti-va repede de spuneti ucenicilor Lui ca a inviat dintre cei morti. Iata ca El merge inaintea voastra in Galileea; acolo Il veti vedea. Iata ca v-am spus lucrul acesta." Matei 28:5-7
Unor femei li s-a arătat un înger, unora doi îngeri.
Nu am văzut niciodată un înger sau îngeri însă le-am simţit prezenţa.
În dimineaţa învierii, femeile îşi făcuseră mental planul pentru acea zi. Aveau cu ele cele necesare pentru îmbălsămare. Apoi ... era săptămâna în care nu trebuiau să muncească, doar să gătească, era Praznicul (Săptămâna) Azimilor. Erau musafire în Ierusalim.
"Nu va temeti; caci stiu ca voi cautati pe Isus care a fost rastignit. 6. Nu este aici; a inviat, dupa cum zisese. Veniti de vedeti locul unde zacea Domnul;7. si duceti-va repede de spuneti ucenicilor Lui ca a inviat dintre cei morti. Iata ca El merge inaintea voastra in Galileea; acolo Il veti vedea. Iata ca v-am spus lucrul acesta." Matei 28:5-7
Răsturnare de planuri!
Pe câmpia Bethleemului au apărut îngerii cu un mesaj: "Nu va temeti: caci va aduc o veste buna, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: 11. astazi, in cetatea lui David, vi S-a nascut un Mantuitor, care este Hristos, Domnul." (Luca 2:10-11)
În Ierusalim, lângă un mormânt gol, după 33 de ani, îngerul / îngerii vin cu alt mesaj dar cu aceeaşi introducere: "Nu va temeţi! Mântuitorul e viu!"
Salvatorul e viu! Isus = Yeshua = Salvare şi e VIU! A biruit moartea! A luat asupra Lui păcatele noastre şi a murit pentru noi ca prin sângele Lui să avem iertare, eliberare şi viaţă veşnică.
Cuvântul, Fiul Lui Dumnezeu, Mielul Lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii, Lumina, Adevărul, Calea, Viaţa, Cel Minunat, Cel profeţiţ, Cel Preaiubit, Creatorul e VIU!
Mormântul e gol!
Piatra e dată la o parte şi îngerul stă pe ea lăsând femeile să vadă minunea!
Îmi las inima să fie umplută de bucuria învierii!
Las Salvarea să domnească în inima mea!
Las pe Cel Preaiubit să îmi fie Rege!
Las Viaţa să mă umple de viaţă!
Las Adevărul să mă schimbe!
Las pe Mielul Lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii să îmi ia păcatele şi să mă elibereze.
Las Lumina să mă lumineze!
Las Cuvântul să mă transforme!
vineri, 3 aprilie 2015
Grant Berry - I Met Messiah!
Grant Berry - I Met Messiah! imetmessiah.com
While I loved driving my red Maserati in NYC, the "high life" lacked meaning for me. But I also couldn't find spiritual connection in my synagogue. One day, my friend Maria...
While I loved driving my red Maserati in NYC, the "high life" lacked meaning for me. But I also couldn't find spiritual connection in my synagogue. One day, my friend Maria...
http://www.imetmessiah.com/index.php/testimonies/grant-berry
E nevoie de credinţă!
Astăzi, am admirat credinţa evreilor robi din Egipt. I-am admirat şi invidiat în acelaşi timp. Venise Moise la ei, după 40 de ani, să le vorbească despre Dumnezeul lor. Mare lucru din credinţa părinţilor fusese uitată. Păstrau cu sfinţenie circumcizia.
Robia nu era uşoară. Faraon şi cei din echipa de conducere a Egiptului vremii îi voiau dispăruţi pe evrei. Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov însă avea alt plan. Întăreşte femeile evreice şi face famiile roditoare. Evreii se înmulţeau iar egiptenii erau scârbiţi de evrei.
Moise împreună cu Aaron - fratele lui încep să le vorbească despre Dumnezeul lor, despre promisiunea Lui de a-i scoate din robie. Cei doi merg la Faraon să ceară o permisie ca poporul să meargă să se închine. Faraon îi ascultă însă pierderea lui ar fi prea mare ca să îi lase să plece să se închine. Apar plăgile şi Faraon nu vrea să priceapă că problema lui nu e cu evreii ci cu Dumnezeul lor. Fiecare plagă era menită să demonteze credinţa în unul din zeii egiptului.
Înainte de a zecea plagă / urgie, Moise vine cu instrucţiuni clare din partea Domnului pentru o sărbătoare care va aduce eliberarea. Văd asta în Exod 12 şi 13. Poporul face exact ce spune Moise.
E nevoie de credinţă ca să îţi cumperi un miel, să îl ţii în casă până la data la care ţi s-a spus.
E nevoie de credinţă ca să mergi la vecinii tăi egipteni şi să le ceri bijuteriile sau vasele de aur şi argint.
E nevoie de credinţă să îţi aduni familia, să le interzici să iasă afară în acea noapte.
E nevoie de credinţă ca să iei din sângele mielului, să ieşi în faţa casei şi să ungi vizibil tocul uşii.
E nevoie de credinţă să aduni ierburi amare, să coci pâine nedospită, să arunci tot ce e dospit în casă, să îţi faci bagajul, să îţi pui casa în bocceluţe şi să te pregăteşti să mănânci miel fript (cred ca e ca mielul la rotisor).
E nevoie de credinţă să arzi în foc tot ce a rămas nemâncat din miel.
E nevoie de credinţă să îţi iei tot ce aveai şi să pleci din casa în care ai locuit ani în şir.
E nevoie de credinţă să mergi prin pustiu, cu casa devenită ambulantă, prin deşert.
E nevoie de credinţă să ajungi la Marea Roşie, să vezi armata egipteană în urma ta şi să auzi zgomotul făcut de aceasta.
Cârtelile au apărut. Erau între ciocan şi nicovală!
Dar marea se despică, se face drum prin ea şi pământul se usucă prin mare.
E nevoie de credinţă să păşeşti prin mare şi să mergi până la capăt.
E nevoie de credinţă!
În Ierusalim, are loc un alt Paşte.
De data asta, la Paşte, este jertfit Mielul Lui Dumnezeu care ridică păcatul omenirii.
Cel Venit de Sus, Lumina, Adevărul, Fiul Lui Dumnezeu, Mesia s-a dat pe Sine la moarte pentru noi.
E nevoie de credinţă ca să accepţi asta.
După trei zile de la Paşte, poporul evreu trecuse Marea Roşie.
După trei zile, Mesia invie!
Pentru ca poporul să trăiască a fost nevoie de jertfă, de sânge!
Pentru ca eu să trăiesc, Mesia a trebuit să moară.
Regele meu a murit pentru ca eu să am viaţă!
E nevoie de credinţă!
Primul Paşte a adus eliberarea din robia egipteană!
Paştele din Ierusalim în care a fost jertfit Isus Christos = Yeshua HaMaschiach a adus eliberarea din robia păcatului, a adus viaţa veşnică şi iertarea.
Dar e nevoie de credinţă ca să accepti aceste fapte!
Robia nu era uşoară. Faraon şi cei din echipa de conducere a Egiptului vremii îi voiau dispăruţi pe evrei. Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov însă avea alt plan. Întăreşte femeile evreice şi face famiile roditoare. Evreii se înmulţeau iar egiptenii erau scârbiţi de evrei.
Moise împreună cu Aaron - fratele lui încep să le vorbească despre Dumnezeul lor, despre promisiunea Lui de a-i scoate din robie. Cei doi merg la Faraon să ceară o permisie ca poporul să meargă să se închine. Faraon îi ascultă însă pierderea lui ar fi prea mare ca să îi lase să plece să se închine. Apar plăgile şi Faraon nu vrea să priceapă că problema lui nu e cu evreii ci cu Dumnezeul lor. Fiecare plagă era menită să demonteze credinţa în unul din zeii egiptului.
Înainte de a zecea plagă / urgie, Moise vine cu instrucţiuni clare din partea Domnului pentru o sărbătoare care va aduce eliberarea. Văd asta în Exod 12 şi 13. Poporul face exact ce spune Moise.
E nevoie de credinţă ca să îţi cumperi un miel, să îl ţii în casă până la data la care ţi s-a spus.
E nevoie de credinţă ca să mergi la vecinii tăi egipteni şi să le ceri bijuteriile sau vasele de aur şi argint.
E nevoie de credinţă să îţi aduni familia, să le interzici să iasă afară în acea noapte.
E nevoie de credinţă ca să iei din sângele mielului, să ieşi în faţa casei şi să ungi vizibil tocul uşii.
E nevoie de credinţă să aduni ierburi amare, să coci pâine nedospită, să arunci tot ce e dospit în casă, să îţi faci bagajul, să îţi pui casa în bocceluţe şi să te pregăteşti să mănânci miel fript (cred ca e ca mielul la rotisor).
E nevoie de credinţă să arzi în foc tot ce a rămas nemâncat din miel.
E nevoie de credinţă să îţi iei tot ce aveai şi să pleci din casa în care ai locuit ani în şir.
E nevoie de credinţă să mergi prin pustiu, cu casa devenită ambulantă, prin deşert.
E nevoie de credinţă să ajungi la Marea Roşie, să vezi armata egipteană în urma ta şi să auzi zgomotul făcut de aceasta.
Cârtelile au apărut. Erau între ciocan şi nicovală!
Dar marea se despică, se face drum prin ea şi pământul se usucă prin mare.
E nevoie de credinţă să păşeşti prin mare şi să mergi până la capăt.
E nevoie de credinţă!
De data asta, la Paşte, este jertfit Mielul Lui Dumnezeu care ridică păcatul omenirii.
Cel Venit de Sus, Lumina, Adevărul, Fiul Lui Dumnezeu, Mesia s-a dat pe Sine la moarte pentru noi.
E nevoie de credinţă ca să accepţi asta.
După trei zile de la Paşte, poporul evreu trecuse Marea Roşie.
După trei zile, Mesia invie!
Pentru ca poporul să trăiască a fost nevoie de jertfă, de sânge!
Pentru ca eu să trăiesc, Mesia a trebuit să moară.
Regele meu a murit pentru ca eu să am viaţă!
E nevoie de credinţă!
Primul Paşte a adus eliberarea din robia egipteană!
Paştele din Ierusalim în care a fost jertfit Isus Christos = Yeshua HaMaschiach a adus eliberarea din robia păcatului, a adus viaţa veşnică şi iertarea.
Dar e nevoie de credinţă ca să accepti aceste fapte!
joi, 2 aprilie 2015
Yeshua HaNazarei v Melech HaYehudim
Astăzi, suntem în 13 nisan 5775. Suntem în săptămâna pregătirii Paştelui, în Joia mare. Conform instrucţiunilor date de Dumnezeul lui Moise, mielul era deja cumpărat din 10 nisan (Exod 12). Gospodinele împreună cu fiicele lor îşi făceau curat în casă şi în gospodărie. Se adunau resturile de pâine dospită, prăjituri, tot ce avea drojdie sau ingrediente care fac aluatul să crescă erau aruncate în foc. Era timpul pentru o curăţenie generală.
Am citit ceea ce a relatat Matei detaliat în Matei 26 şi 27. Din text mi-au rămas patru cuvinte în minte: Isus Nazarineanul Regele Iudeilor = ישוע הנצרי מלך היהודים (Yeshua HaNazarei v Melech HaYehudim) = Iesus Nazarenus Rex Iuaedorum. Cuvintele astea au fost scris de Pilat în evreieşte, latineşte şi greceşte. În orice limbă l-ar fi scris, adevărul era şi este acelaşi.
Am citit ceea ce a relatat Matei detaliat în Matei 26 şi 27. Din text mi-au rămas patru cuvinte în minte: Isus Nazarineanul Regele Iudeilor = ישוע הנצרי מלך היהודים (Yeshua HaNazarei v Melech HaYehudim) = Iesus Nazarenus Rex Iuaedorum. Cuvintele astea au fost scris de Pilat în evreieşte, latineşte şi greceşte. În orice limbă l-ar fi scris, adevărul era şi este acelaşi.
Dar, este Isus din Nazaret Regele meu?
Ce înseamnă să îmi fie rege?
Trăiesc într-o vreme în care lipsa de respect e insuflată şi îmbibată în noi.
Citesc din istorie şi văd filme în care regele dă un ordin şi supuşii execută întocmai ceea ce li s-a spus. Fără comentarii. Fără ifose. Fără pretenţii.
Într-o zi ca asta, Regele meu a murit pentru ca eu să trăiesc.
Îi dau cinstea de Rege?
miercuri, 1 aprilie 2015
Leaving Egypt!
"The biblical slavery of Egypt represents bondage to your own self.
Every day, every moment, must be an exodus from the self.
If you’re not leaving Egypt, you’re already back there."
Every day, every moment, must be an exodus from the self.
If you’re not leaving Egypt, you’re already back there."
Robia biblică din Egipt reprezintă robia / sclavia propriului sine.
Fiecare zi, fiecare moment trebuie să fie un exod din sine / din tine însuţi.
Dacă nu pleci / ieşi din Egipt, eşti deja înapoi acolo.
marți, 31 martie 2015
joi, 26 martie 2015
marți, 24 martie 2015
luni, 23 martie 2015
Aruncă-ţi pâinea pe ape!
Motto-ul vieţii mele se găseşte în cartea Eclesiastului la capitolul 11 în primele două versete.
"1. Arunca-ti painea pe ape, si dupa multa vreme o vei gasi iarasi!
2. Imparte-o in sapte, si chiar in opt, caci nu stii ce nenorocire poate da peste pamant."
2. Imparte-o in sapte, si chiar in opt, caci nu stii ce nenorocire poate da peste pamant."
În ultimele două zile am experimentat cât de adevărate sunt aceste vorbe scrise de Solomon cu vreo 3500 de ani în urmă. Mi-a fost teamă să mă întâlnesc cu orfani din casele de copii. Habar nu aveam ce să le spun, cum să reacţionez? Ce să fac? Ce aşteptări au ei de la mine? Dacă nu mă voi ridica la înălţimea aşteptărilor?
Cu vreo zece ani în urmă, am păşit pentru prima dată într-un orfelinat. Eram ca şi paralizată. Am putut doar să mă joc şi să fac lucru manual cu copiii de acolo. M-a şocat deschiderea lor, dorinţa de comunicare. De la ei am înteţes că nu au nevoie de cadouri cât au nevoie să îţi pese de ei, să vadă că chiar te îngrijeşti de ei, să mănânci cu ei, să împarţi bucata de pâine sau bomboana cu ei.
Sâmbătă, 21.03.2015, am participat la o conferinţă ACSI (Asociaţia Internaţională a Şcolilor Creştine). Unul dintre orfanii cu care am lucrat în anii din urmă, acum dascăl, a fost prezent la conferinţă. Când am văzut maşina lor parcată în faţa şcolii, mi-au dat lacrimile. E dascăl de cinci ani şi e implicat într-un mic centru ce se ocupă de câţiva orfani. A învăţat să arunce şi el pâinea pe ape...
La biserica unde merg sunt mai mulţi băieţi şi fete proveniţi din orfelinate. Săptămâna trecută a fost ziua lui Ionuţ şi a împlinit 26 de ani. El vine întotdeauna mai devreme la biserică ca să salute oamenii, să dea mâna cu ei, să îi întrebe ce mai fac, să le spună că arată bine.
Ieri, a venit cu un trandafir în ghiveci şi cu două cutii de bomboane. A venit la mine şi mi-a spus: "Doamna! V-am adus o floare! A fost ziua mea şi m-am gândit să vă cumpăr o floare! Bomboanele le împart cu ceilalţi din biserică!" Ionuţ a învăţat să arunce pâinea pe ape ...
sâmbătă, 21 martie 2015
Fratii Groza - Golgota de ar vorbi
Se apropie Paştele şi de vreo săptămână, îmi tot revine în minte şi mă trezesc cântând!
vineri, 20 martie 2015
era cât pe ce să devin afiş
Ieri, era cât pe ce să devin afiş. Traversam o trecere cu patru benzi. M-am asigurat si am început să trec. Pe banda a doua însă venea o maşină care nu avea nici o intenţie să frâneze. M-am oprit în dreptul maşinii de pe prima bandă şi am aşteptat să treacă şoferiţa grăbită. Această însă a oprit într-un final ... pe la jumătatea trecerii. Vorbea şi gesticula în maşină. Am grăbit pasul şi am trecut repede. M-am gândit că nu îi ţin frânele sau nu îi sunt cauciucurile prea bune pe carosabilul umed.
Am întors capul după ce am trecut de ea şi ... am descoperit de ce nu a putut pune frână. Avea o potaie în maşină care era pe la pedale şi care o încurca la picioare. După ce a oprit, potaia stătea fericită în braţele stăpânei iar aceasta o pupa cu mare patos.
Cred cu tărie că locul potăilor şi al mâţelor este afară, în curte, unde aleargă după şoareci, muşte şi vrăbii.
Am întors capul după ce am trecut de ea şi ... am descoperit de ce nu a putut pune frână. Avea o potaie în maşină care era pe la pedale şi care o încurca la picioare. După ce a oprit, potaia stătea fericită în braţele stăpânei iar aceasta o pupa cu mare patos.
Cred cu tărie că locul potăilor şi al mâţelor este afară, în curte, unde aleargă după şoareci, muşte şi vrăbii.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)