Dar provocarea cea mai mare, vine normal de la cine e Cel mai mare, adica de la Dumnezeu. Gasesc in Maleahi 3: 10 "puneti-Ma astfel la incercare, zice Domnul ostirilor, si veti vedea daca nu va voi deschide zagazurile cerurilor si daca nu voi turna peste voi belsug de binecuvantare". Wow, sa Il pun pe Dumnezeu sa incercare, sa Il testez, sa vad daca ce spune e adevarat, daca ceea ce promite va implini .... asta da provocare.
Eu mi-as fi dorit sa fie un soi de hocus-pocus, numai ca eu habar nu aveam cine e Dumnezeu dincolo de notiune teoretica ... dincolo de istoriile palpitante din Vechiul Testament. Cu Isus era mai usor de inteles ca vorbea in termeni umani. Duhul Sfant ma baga in ceata, asa ca i-am zis ca Il respect si ... gata. Eu voaim sa fac teste nu sa Il cunosc dincolo de ceea ce stiam, voiam experiente ca pe vremea lui Moise .... nu sa ma apuc de invatat despre El.
Provocarea asta e o invitatie de a-L cunoaste pe Dumnezeu dincolo de fatada, de normal, de religios, de ritual, de legalism. Cand eu decid sa intru in aceasta provocare, El incepe sa se descopere, sa se reveleze .... si nu ma asteptam la asta ...
Nu cred ca nu mai vorbeste si azi. Nu cred ca semnele si minunile au incetat odata cu moartea apostolilor. Nu cred ca scrisoarea Lui de dragoste, adica Biblia, si-a pierdut valabilitatea. Nu cred ca Biblia e plina de povesti menite sa tulbure mintea oamenilor. Nu cred ca Biblia e plina de metafore si figuri de stil ce trebuie luate ca atare. Nu cred ca Dumnezeu a pierdut controlul asupra pamantului. Nu cred ca pe Gologota, Hristos a fost substituit cu cineva, drogat ca sa isi revina in mormant. Nu cred ca totul e o poveste de adormit copiii.
Cred ca dragostea Lui e cu mult mai mare decat pot eu sa cred si sa imi inchipui. Cred ca are puterea de a schimba, rasturna si provoca oameni si situatii si azi. Cred ca Christos s-a intrupat, a trait pe pamant, a murit, a inviat si s-a inaltat la cer. Cred ca Christos a murit pentru pacatele mele. Cred ca Christos e Fiul Lui Dumnezeu. Cred ca El poate sa vorbeasca si azi. Cred ca e mult mai vast, complex si minunat decat pot eu sa pot concepe sau imi pot imagina. Cred ca in momentul cand am acceptat sa ma las iubita de El si sa imi las inima sa intre in relatie cu El, dincolo de teorie, viata mea s-a schimbat. Cred ca El imi da bucuria de a trai, imi da libertatea de a trai bucuroasa, imi da puteri cand eu aproape ma tarasc pe burta. Cred ca sunt iubita, iertata, acceptata asa cum sunt si poate parea o nebunie si pot parea nebuna. Insa ... sunt o nebuna iubita si asta imi face zambetul sa se duca pana la urechi si sa stea acolo atarnat indiferent de vreme, de probleme ...
Nu cred ca Christos ma iubeste si a murit pe cruce si asta trebuie tratata ca o metafora sau o figura de stil. Nu, eu cred ca e reala dragostea Lui.
Cand am luat provocarea de a-L pune pe Dumnezeu la incercare, nu m-am gandit ca eu o sa fiu cea testata, cea transformata, cea ce-si va analiza viata in fiecare domeniu si sertaras ... insa viata mi s-a transformat intr-o aventura, intr-o poveste de dragoste din care nu vreau sa ies pentru ca imi place in ea.
imagine preluata de pe http://www.flickr.com/
Un comentariu:
foarte frumos Cella!! Am citit cu mare atentie ce ai scris,frumos si din inima....curat cu sinceritate si mai ales cu dragoste...Isus a facut si face inca minuni si fara sa-L punem la incercare.Eu una nu indraznesc sa-L provoc si sa-L pun la incercare decat atunci cand simt ca voi merita asta. Deocamdata sunt mai mult decat multumita de grija ce mi-o poarta. EL revarsa peste mine râuri de DRAGOSTE...SUNT FERICITA pt ca DUMNEZEU MA IUBESTE, restul e dust in the wind..
Trimiteți un comentariu