S-a stricat lumea!

Gasesc fapte pline cu detalii din viata oamenilor in Biblie si uneori as vrea sa spuna despre oamenii buni mai multe insa, .... nu o face. Despre Iosafat, regele din Iuda nu aflu prea multe. In cateva versete ii este comprimata viata. Sursele istorice spun ca a fost co-regent cu Asa, tatal sau, intre anii 873-870 (3 ani) apoi a domnit singur 17 ani intre 870-853. Din nou intra in co-regenta cu fiul sau Ieroboam intre anii 853-848.

Iosafat a fost fiul regelui, bunului rege Asa si pe mama lui o chema Azuba care era fiica lui Şilhi. Tatal sau, Asa, a fost un rege care a ascultat de legea Domnului, care L-a recunoscut pe Dumnezeu ca si Rege a poporului, a vrut sa aiba o viata de ascultare fata de Dumnezeu. La fel face si Iosafat. Nu darama toate inaltimile din Iuda la care se inchina poporul insa omoara barbatii care se prostituau in locurile de inchinare. A mai dus razboaie, a incercat sa faca comert pe mare insa ... nu i-a mers. 


Barbatii se prostituau in locurile de inchinare la idoli si locurile astea nu erau putine. In jurul meu aud mereu expresia: "S-a stricat lumea! Voi astia tineri numa prostii stiti si faceti ... e vina voastra ca lumea e asa cum e. Pe vremea mea nu era asa ceva." Cand incerc sa explic ca aceste obiceiuri sunt vechi, mi se spune: "poate ca erau, insa noi nu stiam de ele."


Saptamana trecuta am primit un e-mail informativ de la Asociatia Familiilor din Romania cu o alta categorie de oameni care incepe sa isi ridice vocea cerandu-si drepturile, zoofilii. "Zoofilul este  persoana care intretine relatii sexuale cu animale. Zoofilia mai este cunoscuta si ca “bestialitate” si e pedepsita de lege". Ne-am obisnuit cu homosexualii si lesbienele, adulterul si curvia sunt normale. Concubinajul se numeste comuniune consensuala.  Au devenit normale casatoriile de proba ... ca si cum ai proba si purta o vreme o pereche de pantofi si daca te tot jeneaza, .... o schimbi, cauti alta mai buna ... 


Trebuie sa fim toleranti. Sa ii acceptam pe toti cu obiceiurile, idolii, perversiunile lor. Trebuie sa ii acceptam pe violatori, pedofili, criminali pentru ca ... au avut o viata grea, au fost abuzati, agresati la randul lor ... Auzim cate o stire socanta si nu facem decat sa exclamam: "vai, vai vai! Unde s-a mai ajuns!" Si atat. Subiecte ca si acesta sunt tabu. Vad mereu si mereu femei triste, nefericite. Tinere ce s-au casatorit pline de speranta iar dupa cateva luni arata ca si fetele pictate pe icoane. De ce e asa? "Ei, nu a nimerit bine." Si cu asta ne scuzam ca asa e soarta ...  Nu aud nici o predica despre abuzurile sexuale ale sotilor in care sunt implicate sotiile, fetele si baietii din familie. Ca sa spun pe romaneste, sotii violate de proprii soti, fete si baieti  violati de proprii tati. Si, da acestia merg in biserici ... ne sunt vecini, rude, cunoscuti. Se incearca o ascundere a gunoiului sub pres iar despre tragediile de langa noi nu vrem sa stim. Alcoolul si ravagiile lui sunt un alt capitol trecut cu vederea. "Bea si el/ea din cauza nevestei sau a sotului. Isi ineaca amarul!"


Vrem sa fim binecuvantati insa nu scoatem pacatul din viata noastra. Vrem sa faca Dumnezeu minuni de sa ramana oamenii cu gura cascata si sa aparem pe toate posturile de televiziune insa nu cumva sa ascultam de ceea ce spune Biblia. "Traim in vremea harului si nu a legii". Cu replica asta  se tot incearca sa mi se inchida gura in ultima vreme. Insa, traim in vremea harului si nu a prostiei deliberate. Anulam Vechiul Testament, ne luam cateva versete din Noul testament si ne traim traiul dupa cum ne duce capul crezandu-ne crestini, pocaiti, sfinti. 


 Lipsa bucuriei, multumirii sunt primele semne care ma fac sa ma intreb ce e cu mine? Cat din teorie aplic? Sau ... cata teorie stiu? Ca sa o aplic, trebuie sa o stiu. Ca sa ascult de Dumnezeu, trebuie sa Il cunosc. Si daca nu Il cunosc ... traiul imi e cum e.


Iosafat a ucis toti barbatii care se prostituau. Istoria spune ca a mers din cetate in cetate si a asezat judecatori. Acestia nu facusera dreptul unde invata ca adevarul e relativ ci invatasera legea Domnului data lui Moise pe Sinai. Dupa ce lege traiesc? A cui?

Haim Moshe Toda - Multumesc!

Toda al kol ma shebarata, 
Toda al ma sheli natata. 

Al or einayim, 
Chaver oh shnayim, 
Al ma sheyesh li ba'olam. 
Al shir kolei'ach 
Velev solei'ach 
Shebizchutam ani kayam. 

Toda al kol ma shebarata, 
Toda al ma sheli natata. 

Al tzchok shel yeled 
Ushmei hat'chelet 
Al adama - uvayit cham. 
Pina lashevet 
Isha ohevet 
Shebizchutam ani kayam. 

Toda al kol ma shebarata, 
Toda al ma sheli natata. 

Al yom shel osher, 
T'mimut veyosher, 
Al yom atzuv shene'elam. 
Tshu'ot - alpayim, 
V'chapayim, 
Shebizchutam ani kayam. 


Multumesc pentru tot ce ai creat,
Mulţumesc pentru tot ce mi-ai dat.

Pentru lumina ochilor mei,
Un prieten sau doi,
Pentru ceea ce am în lume.
Pentru cantecul care curge,
Şi o inima iertatoare -
Datorită acestora - eu exist.

Pentru râsul unui copil,
Şi cerul albastru,
Pentru pământ - şi un cămin cald.
Un colt unde sa stau,
O femeie iubitoare,
Datorită tuturor acestora - eu exist.

Pentru o zi de fericire,
Nevinovăţie şi onestitate,
Pentru ziua tristă - care a trecut şi a dispărut.
Două mii de aclamatii,
şi mâini care aplauda.
Datorită tuturor acestora - eu exist.

What does it feel like to fly over planet Earth?

A time-lapse taken from the front of the International Space Station as it orbits our planet at night. This movie begins over the Pacific Ocean and continues over North and South America before entering daylight near Antarctica. Visible cities, countries and landmarks include (in order) Vancouver Island, Victoria, Vancouver, Seattle, Portland, San Francisco, Los Angeles. Phoenix. Multiple cities in Texas, New Mexico and Mexico. Mexico City, the Gulf of Mexico, the Yucatan Peninsula, El Salvador, Lightning in the Pacific Ocean, Guatemala, Panama, Columbia, Ecuador, Peru, Chile, Lake Titicaca, and the Amazon. Also visible is the earths ionosphere (thin yellow line), a satellite (55sec) and the stars of our galaxy. 

Oare de ce e asa greu sa asculti?

In anul 853 inainte de Christos are loc batalia dintre Israel, Iuda si Siria. Israel era condus de Ahab, Iuda de Iosafat si Siria de Ben Hadad. 400 de profeti, avandu-l cumva ca si lider pe Zedechia, proorocisera lui Ahab ca vor castiga razboiul, vor cuceri Ramotul din Ghilad. Profetul Domnului, Mica, insa ii vorbise direct lui Ahab si ii spusese cuvantul din partea Domnului. Dar cine sa auda?

E curios ca Iosafat nu ii spune nimic lui Ahab, nu relizeaza ce a spus Mica, nu renunta la batalie. Nici macar nu realizeaza ce smecherie face Ahab si il pune pe el in cea mai cumplita postura.  Parca are ochii inchisi. Ahab ii explica planul lui de batalie si Iosafat merge pe mana lui. I se spune sa se imbrace cu hainele lui regale in timp ce Ahab se va deghiza si el asa face. Desi aparent Ahab pozeaza in mare tupeist se pare ca un pic tot s-a gandit la ce i-a spus Mica de a plecat deghizat la razboi. A crezut ca daca se deghizeaza, Dumnezeu il ca confunda cu Iosafat si el va scapa cu viata. Insa pe Dumnezeu nu ai cum sa Il pacalesti pentru ca El stie totul despre toti, de oriunde si oricand. Nu ii poti crea confuzie incercand deghizarile ...

Ordinul lui Ben Hadad era clar pentru capeteniile lui de razboi: sa il omoare pe Ahab. Cumva asta era telul lui sa il vada mort pe cel ce nu isi tine promisiunea, nu respecta legamantul incheiat. Se creaza un pic de confuzie intre soldati pentru ca vad un car regal, ca la un semn toti alearga cu sulita, sabia, arcul in mana spre el insa cand aud tipatul disperat al celui ce era in car realizeaza ca nu e Ahab ci Iosafat si il lasa in pace. Realizeaza ca e o smecherie aici cu regele lui Israel.


"După aceea un arcaş a tras cu arcul la întâmplare şi l-a lovit pe regele lui Israel între armură şi zale. Regele i-a poruncit celui care mâna carul: „Întoarce şi scoate-mă de pe câmpul de luptă, pentru că am fost rănit! “Lupta s-a înteţit în ziua aceea. Regele a rămas în picioare în car, în văzul arameilor, dar seara a murit. Sângele din rană i-a curs în interiorul carului. Când a apus soarele, s-a strigat în tabără: „Fiecare să plece în cetatea lui! Fiecare să plece în ţara lui!“ Astfel, regele a murit şi a fost dus la Samaria, unde l-au înmormântat. Când au spălat carul într-un iaz din Samaria, câinii i-au lins sângele, iar prostituatele s-au scăldat acolo, potrivit cuvântului pe care-l spusese Domnul. Celelalte fapte ale lui Ahab, tot ce a făcut el, palatul de fildeş şi toate cetăţile pe care le-a zidit, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Israel“? Ahab s-a culcat alături de părinţii săi, iar în locul său a domnit fiul său Ahazia."

Un arcas a tras la intamplare si sageata lui s-a dus spre Ahab nimerindu-l aproape de inima, o lovitura mortala. Chiar daca Ahab a planuit sa ii traga pe sfoara pe sirieni sau aramei, pe Iosafat si pe Dumenzeu pot sa vad ca se implineste zicala: dupa fapta si rasplata. Ramane ranit si paralizat in pozitie dreapta in carul regal si desi e scos din batalie isi incurajeaza oamenii insa in acelasi timp sangele ii curge pe sub armura. Aparent regele pozeaza ca viteaz, arameii trec pe langa el si nu ii fac nimic... e deghizat insa viata din el continua sa iasa cu fiecare picatura de sange ce se scurge. Carul de razboi regal era conceput frumos, nu ni se spune ca sangele ce s-a scurs din rege ar fi curs pe jos, deci cam 4 litri de sange s-a coagulat in carul regal.

Seara, israelitii vad cu ochii lor ca ceea ce auzisera ca profetise Mica e adevarat si incep sa isi strige, sa se indemne sa plece acasa. Gata! Lupta s-a terminat. Ahab e mort, ei nu mai au ce cauta aici. Si Ahab e dus acasa, in Samaria, mort in propriul sange. E inmormantat iar carul regal e spalat in iazul de la intrarea Samariei. Cainii, vagabonzi sau nu, au simtit miros de sange si ca la comanda au venit sa bea acel amestec de apa si sange. Martorii vad ca nici un cuvant spus de profeti nu ramane neimplinit. Mai mult de atat, prostituatele de la curtea Izabelei, cele care slujeau lui Baal si Astarteeii au jubilat facand baie in aceasta mixtura de apa si sange.

Istoricii au descoperit 200 de figuri de fildes, vaze si placi in una din camerele de depozitare ale palatului lui Ahab. Toate astea denota bogatia in care traia. A fost un bun razboinic, a fortificat cateva cetati in Israel insa  viata lui religioasa a fost una inchinata idolilor. Dedicarea lui religioasa a adus multa desfranare si depravare atat in viata personala cat si in viata poporului Israel. Ahab e mort de multa vreme ... insa pot invata ca harul Lui Dumnezeu se manifesta si in acele vremuri. Pot sa vad indelunga rabdare a lui Dumnezeu cu el in ciuda faptului ca i-a haituit pe profetii Domnului de ajunsesera aparent pe cale de disparitie.

Stiu ce spune Dumnezeu din Cuvantul Sau, stiu cine este Adevarul, Calea si viata. Si eu ce fac? "Ti s-a aratat, omule, ce este bine, si ce alta cere Domnul de la tine decat sa faci dreptate, sa iubesti mila si sa umbli smerit cu Dumnezeul tau?" Mica 6:8 "Oare Îi plac Domnului arderile de tot şi jertfele mai mult decât ascultarea de glasul Său? Ascultarea este mai bună decât jertfele şi luarea-aminte la Cuvântul Lui este mai bună decât grăsimea berbecilor. Căci răzvrătirea este ca păcatul ghicirii, iar îngâmfarea – ca nelegiuirea şi idolatria" 1 Samuel 15:22-23. Oare de ce e asa greu sa asculti?

http://www.flickr.com/photos/studiowhiz/4635080874/sizes/l/in/photostream/

minciuna sau adevar?

Vreme de trei ani acordul de pace dintre Siria si Israel a fost respectat. Insa Iosafat, regele din Iuda, vine cu o rugaminte la Ahab, vrea sa isi ia inapoi una din cetatile de scapare ale semintiei lui Levi, cetatea Ramot din tinutul Ghiladului. Pentru a isi lua inapoi cetatea asta are nevoie de Ahab, de aliat, asa ca vine la Ahab. Acesta il primeste in Samaria si discutia are loc la poarta cetatii, cei doi regi asezati pe scaunele lor, purtandu-si hainele regesti si in fata lor este chemata o multime de profeti.

Iosafat este rege peste Iuda si despre el ni se spune ca era un rege credincios Domnului. Vede multimea asta care atunci cand e intrebata despre rezultatul acestui plan de razboi raspunde la unison ca victoria le este asigurata si nu e multumit de ceea ce aude. Ahab insa este in delir ascultandu-i. Numai ca Iosafat nu se lasa asa usor, nu recunoaste intre acesti profeti ca fiind vreo unul care sa ii slujeasca Domnului. Asa ca il intreaba pe Ahab: "Nu mai este aici nici un alt profet al Domnului ca să-l putem întreba? a întrebat Iehoşafat.
Regele lui Israel i-a răspuns:
 – Mai este unul, pe nume Micaia (Mica), fiul lui Imla, prin care-L putem întreba pe Domnul, dar eu îl urăsc, pentru că nu profeţeşte nimic bun cu privire la mine, ci numai rău. 
– Să nu vorbească regele aşa, i-a zis Iehoşafat."

Ahab are in fata lui aproape 400 de profeti care profeteau. Nu ni se spune daca erau  profeti ai lui Baal, ai Astarteei insa Iosafat, regele care era credincios, recunoaste ca nu erau profeti ai Domnului, Dumnezeului lui Israel. Pot sa vad diferenta dintre cei doi sefi de stat, Ahab si Iosafat. Unul din ei este inchinator la idoli, unul dintre cel mai rai posibili si desi Domnul ii da victorii, face semne, minuni, ii vorbeste prin proorocii Lui, el tot calea idolilor o tine. Celalalt rege, pentru ca e credincios Domnului poate sa discearna ca multimea profetilor minte.

Mica e posibil sa fi fost inchis de solul a stiu clar unde sa il caute si mai mult de atat il si sfatuieste ce sa spuna. Numai ca Mica refuza sa spuna ceva ce nu este de la Domnul. Se prezinta inaintea celor doi regi si Ahab il intreaba ironic aceeasi intrebare care fusese pusa si celor 400 de profeti. Mica si Ahab se stiau, mai vorbisera, acum regele intrebase ironic si primeste un raspuns la fel de ironic. Insa Ahab se prinde de ironie si Ahab vrea sa afle ce are spus Mica din partea Domnului. 1 Imparati 22:17 - 28 este raspunsul amplu al lui Mica. Reactia lui Ahab este rapida: inchideti-l pe Mica. Dati-i sa manance si sa bea painea si apa intristarii si-o sa vada ca nu are dreptate. Ahab insa va vedea pe propria piele cine are si cine nu dreptate.

Profetul Domnului intotdeauna va spune ce spune Domnul chiar daca asta il va costa viata, nu isi schimba mesajul sub nici o forma, nu il slefuieste sa sune bine pentru cel caruia ii este adresat. Raspunsul pe care i-l da lui Ahab vine in urma unei vedenii unde Mica Il vede pe Domnul in ceruri, vede dincolo de lumea noastra vizibila, Dumnezeu ii descopera lucruri ce se petrec dincolo de fizic, material. Se petrec in lumea spirituala. Si, nu pot sa nu imi pun intrebare: lasa Domnul ca un duh sa minciuna sa intre in 400 de profeti si toti sa ii cante in struna lui Ahab? Da, il lasa.

Despre Ahab stiu ca se vanduse ca sa faca rau inaintea Domnului. Efectiv el facea invers decat spunea Domnul in legile si poruncile Lui. Asta ii era scopul, telul ... asa traia. Mesajul adus de profetului Domnului, de Mica, este neplacut pentru Ahab. Se vede din nou pus fata in fata cu Dumnezeu si daca pana acum si poporul tragea ponoasele de pe urma comportamentului regelui, de data asta Dumnezeu se judeca numai cu regele. In lupta asta, spune Mica, regele va muri si poporul Israel va fi ca o tuma fara pastor. Nu spune nimic de Iuda si Iosafat. Pentru el nu are nimic de spus. Judecata se face intre Dumenzeu si Ahab.

22 de ani a domnit Ahab. 22 de idolatrie pura. 22 de ani in care poporul este obligat sa isi insuseasca idolatria, sa accepte sa pupe pietrele ce simbolizau idolii, sa isi insuseasca ritualurile imbibate de sexualitate ale lui Baal si Astarteei. Insa in acesti ani a fost trimis Ilie de cateva ori, Mica si el, alti profeti ai Domnului rand pe rand sa il traga de manecuta pe Ahab ca nu e bine ce face, ca Domnul este regelui lui Israel, Cel care i-a scos cu mana tare din Egipt si a avut grija de ei. Numai ca Ahab si-a pus dopuri in urechi, si-a inchis inima si nu a vrut sub nici o forma sa asculte. A preferat sa asculte minciunile decat adevarul.
Din nou ... e vorba despre ASCULTARE!

dear salary

Draga salariu,
Te rog intoarce-te sa STAI cu mine.
Ai plecat in asa graba luna trecuta, nici nu am avut timp sa iti spun de planurile mele.
Imi pare rau de orice am facut.
Promit sa fiu bun/buna.
Te iubesc!

Nu e corect!

Domnul i-a vorbit lui Ilie tişbitul astfel:
„Scoală-te şi du-te să-l întâlneşti pe Ahab, regele lui Israel, care domneşte în Samaria. El este în via lui Nabot, unde s-a dus s-o ia în stăpânire.
Spune-i că aşa vorbeşte Domnul: «N-ai omorât un om şi n-ai pus stăpânire pe proprietatea lui?» Spune-i că aşa vorbeşte Domnul: «Chiar în locul în care câinii au lins sângele lui Nabot, vor linge câinii şi sângele tău!»“
Ahab i-a zis lui Ilie:
– M-ai găsit, duşmanule?
– Te-am găsit, i-a răspuns el, pentru că te-ai vândut ca să faci ce este rău înaintea Domnului.Iată ce zice Domnul: „Voi aduce nenorocirea asupra ta, îţi voi distruge urmaşii şi voi omorî fiecare bărbat care ţi-a mai rămas în Israel, fie sclav, fie liber. Îi voi face familiei tale aşa cum i-am făcut familiei lui Ieroboam, fiul lui Nebat, şi familiei lui Başa, fiul lui Ahia, pentru că M-ai mâniat şi pentru că l-ai făcut şi pe Israel să păcătuiască.“
Domnul a vorbit şi despre Izabela astfel: „Câinii o vor mânca pe Izabela lângă zidul Izreelului! Câinii îi vor mânca pe cei ai lui Ahab, care vor muri în cetate, iar păsările cerului îi vor mânca pe cei care vor muri pe câmp.“
(N-a mai fost nimeni care să se fi vândut pe sine însuşi ca să facă ce este rău înaintea Domnului ca Ahab, pe care Izabela, soţia sa, îl stârnea la aceasta.
El s-a pângărit foarte mult, mergând după idoli, aşa cum făceau amoriţii pe care Domnul îi izgonise dinaintea israeliţilor.)
Când Ahab a auzit aceste cuvinte, şi-a sfâşiat hainele, şi-a pus un sac pe trup şi a postit. Se culca înfăşurat în acest sac şi mergea încet.
Atunci Domnul i-a vorbit lui Ilie tişbitul astfel:
„Ai văzut cum s-a smerit Ahab înaintea Mea? Pentru că s-a smerit înaintea Mea, nu voi aduce nenorocirea peste familia lui în timpul vieţii sale, ci în timpul vieţii fiului său.“

Nu e corect! Nu e corect! De ce nu este omorat Ahab din prima? De ce i se mai acorda timp? De ce mai trimite Dumnezeu pe Ilie inca o data? Nu era prima data cand cei doi se vedeau. Deja Ahab facea crize de apoplexie cand il vedea pe Ilie .... Il ura pe Ilie. Il ura pentru ca stia cui ii slujeste. Il ura pentru ca de fiecare data ii spunea ca greseste fata de Dumnezeu. Iar Ahab se vanduse sa faca ce este rau ... mai pe romaneste spus, se vanduse dracului. Pe deasupra avea si o nevasta care numai la rau il instiga, scoatea puritatea rautatii din Ahab. 

Pentru crima comisa in Izreel nu se spune nimic de oamenii din cetate, de cei din sala de judecata, de cei ce primisera scrisorica de la Izabela, de insusi Izabela. Nu, totul este pus pe capul lui Ahab. El voise sa transforme via lui Nabot intr-o gradina de zarzavaturi pentru el, ii spusese nevestei lui despre refuzul ce il intampinase in implinirea unui vis ... Greu sa vezi ca visurile nu ti se implinesc si sunt oameni care iti sunt impotriva. Dar, iubitoarea lui nevasta a gasit solutia - crima.

Ahab nu vrea sa il vada pe Ilie, nu vrea sa stie ca Dumnezeu nu e de acord cu el. Pentru asta il considera dusman .... nici macar nu vrea sa recunoasca ca de fapt el este dusman cu Dumnezeu, Ilie e mesagerul, cel ce si-a pus viata in slujba Domnului.

Ilie aduce un mesaj din partea Domnului care ii taie respiratia lui Ahab. Nici un barbat din casa, familia, neamul lui nu va trai. Istoria ii este adusa in fata avand ca reprezentanti pe Ieroboam si Baesa (Basa). Izabela va muri si o vor manca cainii ... Asta se va alege de casa ta Ahab, asta te asteapta.

Surprize, surprize! Ahab pare atins de ceea ce aude si ... isi da jos hainele imparatesti rupandu-le de pe el, se infasoara cu sac, posteste, nu mai merge semet cum ii era felul ci face pasi mici ... Isi face penitenta. Si, la prima vedere mi-am zis: Uite ca avea si el ceva creier. No, i-a venit mintea la cap. Dumnezeu chiar il intreaba pe Ilie daca a vazut cum s-a smerit Ahab, cum si-a schimbat comportamentul exterior.

De cate ori nu aud ca trebuie sa ascult, sa iubesc, sa ma schimb, sa iert, sa iert, sa fac bine, sa ascult de ceea ce spune Domnul? Numai o data? ... De multe, multe, multe ori ... Uneori mi-i jena de mine gandind cata rabdare are Dumnezeu cu mine si eu joc teatru exterior ca si Ahab. Imi fac penitenta cu mare grija insa inima n-are nici o treaba cu penitenta exterioara. Ipocrizia pare fara limita ....

Pentru penintenta exterioara Dumnezeu acorda har .... Si sunt socata de asta! Dupa capul meu, nu e corect cum actioneaza Dumnezeu aici insa in mila Sa, El da timp si har celor cu mintea ascunsa in colturi sa se intoarca la El. O intoarcere reala, interioara, fara penitente exterioara, fara ipocrizie, fara pocainta de ochii lumiii ... 

http://www.flickr.com/photos/silentimortal/254840417/sizes/o/in/photostream/

lucruri sau oameni?

Ascultarea de Dumnezeu, pazirea legilor si poruncilor Lui nu este intotdeauna usoara, frumoasa si fara piedici. Uneori ascultarea se plateste cu moartea. Si, asta nu e ceva nou. O vad inca din timpurile vechi .... inainte si dupa Ahab. Insa cand unul ca Ahab are langa el o "jumatate" ca Izabela ... trebuie sa te gandesti bine daca pleci in exil sau ramai sa iti aranjezi mormantul din vreme.

Comportamentul lui Ahab e ca a aunui copil mofturos si prost crescut. Pentru ca Nabot refuza sa ii vanda mostenirea primita de la parintii lui, regele se duce acasa, refuza sa manance, e suparat si sta in pat cu fata la perete. Daca ar fi copil ... ai mai intelege insa cand un om mare are o astfel de atitudine stii ca ceva nu e in regula cu el.

Grijulia de Izabela il intreaba ce se intampla, de ce e suparat? Nu e el rege in Israel, peste toate pamanturile si toti oamenii? Il dadaceste ca pe un copil caruia ii promiti ca ii aduci jucariile pierdute daca mananca si se ridica din pat. Ii promite ca va rezolva ea problema.

Atat regele cat si regina, Ahab si Izabela, stiau ca legea mozaica nu iti da dreptul sa vinzi permanent un pamant. Nabot nu vrea sa nu asculte de Domnul asa ca refuza sa isi vanda pamantul. Insa cand o femeie isi pune in cap sa rezolve ceva si cand in capul ei este o mixtura religioasa impletita cu o viclenie parca fara margini, nu ai cum sa te astepti sa iasa ceva bun.

Via lui Nabot era in Izreel, vecina cu palatul regelui. Nu era lasata in paragina ci era lucrata, frumoasa, insa i s-a pus pata lui Ahab sa transforme acea bucata de vie in gradina de zarzavaturi. Cand raspunsul primit  a fost nu, Ahab simte ca i se duce pamantul de sub picioare ... Puterea, pozitia i se urcasera la cap. Din vreme in vreme il tot secau profetii. A vrut sa ii ucida pe toti si o vreme ca a crezut ca a reusit insa acum apareau ca ciupercile dupa ploaie.

Izabela se foloseste de numele si sigiliul regelui si scrie la fiecare dintre oficialitatile din Izreel cate o scrisorica informativa. Nici unul dintre ei nu a gandit mai mult decat a spus Izabela. Parca erau drogati, hipnotizati cu totii. Tin zilele de post, martorii mincinosi sunt adusi imediat, se face o scurta judecata, acuza pentru blasfemie era moartea, sentinta e data rapid ca si in cazul lui Isus si .... la moarte. Nabot este ucis cu pietre in afara cetatii.

Afacerea e rezolvata. Nabot mort. Via apartine lui Ahab.

Vestea ca tocmai e improprietarit cu via lui Nabot il readuce  pe Ahab la viata care pleaca de urgenta din palatul din Samaria in cel din Izreel. Gata, are jucaria mult dorita, acum e multumit, fericit, mandru ca nevasta-sa ... prin metodele ei a reusit sa ii faca rost de bucata asta de pamant.

 Propozitia "Nabot e mort." nu il face pe Ahab sa ii puna Izabelei nici o intrebare. Nici macar el nu se intreaba cum si de ce a murit acesta. Insa vinovat pentru moartea lui Nabot in fata lui Dumnezeu este considerat Ahab si nu Izabela.

Nu am mosteniri, legea nu ma obliga sa nu vand ce am ca mostenire si ma refer aici la legile statului unde traiesc. Insa ce fac cu ascultarea de Domnul. Obsesiv ... mereu si mereu anul asta mi se reaminsteste: ASCULTA! ASCULTA! ASCULTA! Nu de ceea ce zic altii despre mine. Nu de ceea ce cred eu ci de ceea ce spune Domnul.

Pentru asta trebuie sa imi fac timp sa ascult ce spune El. Sa studiez Cuvantul Sau, sa fac conexiunile cu viata mea ca sa il pot aplica. Sa las Duhul Sfant sa ma cerceteze si sa ma schimbe. Deciziile luate uneori pot parea socante pentru cei din jur, de ce sa renunti la anumite avantaje, lucruri? Insa ... aici pe pamant ce trebuie sa iubesc? Oamenii sau lucrurile?

In ultima vreme am invatat sau am fost pusa sa invat: ca de lucruri ma folosesc si pe oameni trebuie sa ii iubesc. Cred ca in cer voi fi intrebata ce am iubit. Si suna stupid chiar si aici pe pamant raspunsul: banii, serviciul, cartile, televizorul, calculatorul, casa, pamantul, masina, pisica, catelul ....
Vreau sa nu ma folosesc de oameni si sa iubesc lucrurile ci sa iubesc oamenii si sa ma folosesc de lucruri.

http://www.flickr.com/photos/9943678@N04/3966546731/sizes/l/in/photostream/

Neascultarea se plateste!

Ahab e fericit. Este vazut in zona ca un rege milos, bun, cu inima larga ... In sfarsit cineva il vede bine, este laudat de altii. Orgoliul lui e in delir. A aratat arameilor ca el este un domn ... Ohh, abia asteapta sa ajunga acasa sa ii povesteasca Izabelei. Mai mult ca sigur ea va fi mandra de el, de inima lui mare ... Mai e un pic pana ajunge la palat. Cine si ce ar putea sa ii strice lui aceasta implinire sufleteasca? Era incantat de el insusi. Actionase ca un adevarat rege, aratase mila dusmanilor, il avea pe Ben Hadad acum la mana, putea sa isi deschisa bazare in pietele lui .... Oh, sa vezi ce la bogatii o sa adune de acolo!

Insa in fata carului regal apare un barbat cu ceva la ochi .... pare lovit, ranit ... e posibil sa fie unul din soldatii lui. Si ... vrea sa vorbeasca cu el. Normal ca vrea sa vorbeasca cu oamenii ... cum sa nu vorbeasca? Nu e recunoscut pentru bunatate in zona?

Numai ca sangele inceapa sa ii fiarba in vene in timp ce asculta povestea "soldatului". Acesta ii povesteste ca in timpul bataliei venise la el superiorul lui si ii daduse ca si sarcina sa pazeasca un prizonier. Daca prizonierul evada, soldatul trebuia sa plateasca cu viata sau sa dea o suma de bani. Insa soldatul mai avea de facut si de una si de alta iar prizonierul lui smecher a evadat.

Ce fel de soldati am eu in oaste? Cine l-a angajat pe acest soldat in oastea mea? Nu a facut instructie? Nu stie ca ordinul se executa nu se executa? Cand e vorba de paza unui prizonier nu mai ai nimic altceva de facut. Punct. Nici nu vreau sa aud de bani, nici o suma de bani nu poate recompensa prostia ce ai facut-o! Vei muri!

Stai rege Ahab! E vorba de tine si nu de mine! Omul isi da legatura de pe ochi iar lui Ahab aproape ca ii ies ochii din orbite. Ohhh, nu! E unul dintre profeti. Credea ca le-a starpit neamul insa in ultima vreme apare cand unul cand altul. Iar pe asta il stie .... il recunoaste!

Ahab simte cum tot sangele ii alearga nebuneste prin vene. Ce? Despre el? Cine e recunoscut ca om cu inima buna? Ca rege destept in zona? Cine a mai facut asa decizii intelepte ca el? Cui i-a mai mers mintea asa? (Regele nu prea sta bine la capitolul istorie asa ca are voie sa se creada cel mai tare).

Rege Ahab, Dumnezeu ti-a dat in mana un om pe care trebuia sa il nimicesti, sa il omori nu sa faci pace cu el.Sa il ucizi nu sa faci intelegeri, sa va negociati pietele si bazarurile. Ordinul Lui Dumnezeu dat prin Moise e valabil si pentru tine azi, nu e valabil numai pentru unii sau altii sau ... dupa cum iti convine tie. Trebuia sa il ucizi si pentru ca nu ai facut-o, cand mi-ai dat mie sentinta, tu nu stiai ca de fapt te-ai condamnat singur. Si nu numai atat, ai adus condamnarea si asupra poporului peste care domnesti.

In caz ca avea dubii despre ce i se spusese Ahab putea sa cerceteze putin viata acestui profet, sa auda ca  inainte de a se prezenta la el, un alt profet murise ucis de un leu pentru ca nu il lovise, nu ascultase in mod public de Cuvantul Domnului. Se putea verifica ca ceea ce el spunea din partea Domnului, se implinea.

Azi, cand era atata de mandru de el, cand in sfarsit orgoliul ii era magulit, inaltat, rasfatat ... trebuia sa vina profetul asta sa ii spuna ca nu a ascultat de Dumnezeu? Alegoria asta il anunta ca nu era el rege peste Israel ci Dumnezeu. El era vazut ca un simplu soldat care trebuia sa asculte ... Exact ca Saul reactioneaza ...se enerveaza si se duce acasa, in palatul din Samaria sa discute cu Izabela. Ea il va intelege.

Neascultarea se plateste cu viata. La acel profet ce nu l-a lovit pe cel ce trebuia sa duca mesajul, moartea a venit mai repede. Un leu l-a servit la o singura masa. Pentru Ahab insa moartea nu vine atat de repede insa consecintele vor veni mai repede decat se asteapta, decat le asteapta el. Mai grav e ca si poporul va fi pedepsit pentru alegerea lui Ahab, pentru inima lui rebela.

Oricate scuze, oricate argumente destepte, intelepte, inteligente, smechere as gasi pentru neascultare, tot neascultare se numeste cand aleg ce nu vrea Dumnezeu. Principiul este valabil si astazi! Ca vreau sa nu, sa il cred.

Neascultarea, rebeliunea se plateste!

http://www.flickr.com/photos/hungrygeneration/5881366648/sizes/l/in/photostream/

pentru El!

Pentru dirijor. 
Al korahiţilor.
De cântat în alamot.
Un cântec.
Dumnezeu este adăpostul şi tăria noastră, un ajutor Care nu lipseşte niciodată în necaz!
De aceea nu ne temem, chiar dacă s-ar clătina pământul şi s-ar zgudui munţii în inima mărilor, chiar dacă i-ar vui şi i-ar fierbe apele şi s-ar ridica până acolo, încât să se cutremure munţii!
Sela
Psalm 46:1-2

Psalmii lui David nu se cantau oricum. Dirijorul primea instructiuni clare, precise. Lauda adusa Domnului nu era acompaniata de plictisitoarea sau stridente sunete fara rost. Il cantau urmasii lui Core. Si, sa nu uit ca domnul Core a fost cel care impreuna cu Datan si Abiram au facut mania ca mania Domnului sa vina peste popor, sa se despica pamantul si multi sa moara in acea zi. Urmasii lui Core vor canta melodia asta. Alamot poate fi termen muzical, poate fi insa bucata muzicala cantata pe tonuri inalte (de femei sau fete). Este un cantec asa ca ... cantati-l.

Lauda si inchinarea mea azi nu sunt oricum, nu sunt pentru oricine ... Vreau sa Il laud pe Domnul Dumnezeul cerurilor si al pamantului, al intreg universului pentru ca desi e nemarginit, a ales sa fie aici cu mine.
El este Cel care m-a creat.
El este Cel ce mi-a suflare de viata.
El este Cel care trage perdeaua noptii lasand soarele sa rasara si trimite soarele la culcare ca sa apara mandra luna iar pe mine ma invata ca noaptea a creat-o ca sa ma odihnesc. Da, sa admir stelele si luna dar apoi sa ma culc.

El este Cel care ma protejeaza de pericolele ce eu nu le vad, Cel care ma adaposteste de dusmani, inamici invizibili ochilor mei.
Domnul ma intareste cand picioarele mele tremura de abia ma tin pe picioare si inima e de mult la galop.
Domnul este Cel care potoleste furtunile de afara insa de cele mai multe ori le potoleste pe cele ale mintii si sufletului meu ... si astea nu-s putine.

Domnul este Cel care trimite corbii sa imi aduca apa, paine si carne cand ... nu le mai am.
El misca inimile cunoscutilor mei sa ma sune,caute, sa imi scrie ca sa ma intrebe ce-i cu mine, ii indeamna sa se roage pentru mine .... ca-spraf si pulberi.
In El ma refugiez cand totul pare a se prabusi in jurul meu.


Si chiar de se cutremura pamantul eu tot la El strig. 
Cand am ajuns sa raman cu mai nimic ... am gasit salvare, confort psihic, emotional si spiritual in El si la El. El e cu mine clipita de clipita ... oamenii ma parasesc, renunta la mine insa El nu face asta niciodata.
El este cel care vindeca ranile sufletului meu.
El este Cel care plange cu mine cand durerile provocate de altii sau de mine sunt inimaginabile.


Cum sa ma tem?
De cine sa imi fie frica?
De intuneric? 
De cutremure?
De oameni?


Domnul ostirilor este cu noi! 
Domnul ostirilor este cu mine!
Adica toate ostirile sunt ale Lui, El este Domnul, conducatorul, liderul lor.
Cum sa nu strig la El cand cineva mai mare ca mine vrea sa ma desfiinteze iar inima-mi tremura in mine?
Cum sa nu Il iubesc pe Domnul ostirilor, pe Cel ce-i langa mine mereu, pe Cel care a vrut sa fiu iubita de Tatal la fel ca El, pe Mesia care a murit spaland pacatul si trecutul meu, prezentandu-ma la Dumnezeu Tatal curata, fata pacat .... cum sa nu Il iubesc pe Cel trimis ca Mangaietor, Sfatuitor?


Cum sa nu Il iubesc pe Tatal meu? 
Cum sa nu Il laud pentru maretie, creativitate, putere, faima, cinste, dreptate, sfintenie, intelepciune, dragoste?
Cum sa zambesc vazand ceea ce a lasat El frumos pentru mine?
Si, daca aici e asa ... oare cum va fi ACASA?

 http://www.flickr.com/photos/alkeme/2844067199/sizes/o/in/photostream/

Sa sune trambitele!

Maine e de odihna, e duminica, e Sabatul meu si al altora. Insa comparand modul meu de pregatire pentru Sabat, sarbatoare cu al poporului Israel, cu ceea ce spune Dumnezeu descopar ca sarbatoarea mea nu mai are acelasi farmec si bucurie pentru ca nu am urmat instructiunile. Nici o sarbatoare din Israel nu era asteptata in liniste, plictiseala, nervi sau cand erau la prasit, arat, secerat sau mai stiu eu ce treaba aveau ei.

Numeri 10:1-10 Domnul i-a zis lui Moise: „Fă două trâmbiţe din argint; să le faci din argint bătut şi să le foloseşti pentru chemarea adunării şi pentru pornirea taberelor.
Când se va suna din ele, toată adunarea să vină înaintea ta, la intrarea în Cortul Întâlnirii. 
Când se va suna doar dintr-o singură trâmbiţă, să vină la tine doar conducătorii, căpeteniile miilor lui Israel.
Când veţi suna alarma, să pornească taberele din partea de răsărit;
când veţi suna a doua alarmă, să pornească taberele din partea de sud.
Să se sune alarma ori de câte ori pornesc.
Când veţi strânge laolaltă adunarea, să sunaţi, dar să nu sunaţi ca la alarmă.
Fiii lui Aaron, preoţii, să sune din trâmbiţe; aceasta să fie o poruncă veşnică pentru voi şi pentru urmaşii voştri.
Când veţi merge la război în ţara voastră, împotriva duşmanului care vă asupreşte, să sunaţi alarma din trâmbiţe şi Domnul, Dumnezeul vostru, Îşi va aduce aminte de voi şi vă va elibera de duşmanii voştri.
De asemenea, în zilele voastre de bucurie, la sărbătorile voastre periodice, să sunaţi din trâmbiţe peste arderile voastre de tot şi peste jertfele de pace; ele vor face ca Domnul, Dumnezeul vostru, să Îşi aducă aminte de voi. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.“

Maine, e ziua mea de bucurie. Si trambita ma anunta asta, ma anunta de azi ca maine e ziua mea de bucurie. Imi reaminteste sa ma pregatesc de bucurie, sa imi fac treaba care maine m-ar putea impiedeca sa ma bucur, sa ma spal, sa imi fac mancarea, sa recapitulez binecuvantarile, minunile, rugaciunile ascultate, sa repet cantarile invatate si stiute pentru ca maine sa ma bucur. Sau, in zilele cand vin sa aduc jertfe de pace si arderi de tot. Adica zilele in care postesc, ma rog pentru ceva sau cineva anume, imi cer iertare pentru pacatele stiute si nestiute, ma sfintesc. Insa nici zilele acestea nu sunt neanuntate, fara zgomot.

Nu oricine suna din trambite. Nu orice om putea sa anunte sarbatorile, numai preotii si vad ca datoria lor era sa anunte, sa sune din trambite cand eu ma duceam cu jertfa pentru pacat. Adica poporul din jur stia ca Cella a venit sa aduca o jertfa pentru pacat, Cella e pacatoasa si vrea sa isi refaca relatia cu Dumnezeu. Sau Cella vrea sa multumeasca .... Totul era public. Si, cred ca tu ca trecator, te puteai intreba: oare ce pacat a comis Cella? Insa nu era treaba nimanui sa imi stie pacatul. Important era ca eu eram cea care imi aduceam oaia, boul, pasarea acolo ca sa moara pentru pacatul meu, voiam sa reintru in relatia cu Dumnezeu.

Mi-am ales o zi de bucurie, duminica sa fie Sabatul meu, ziua mea de multumire si bucurie. Insa dupa atatia ani in care am tratat duminica ca o alta zi cu cereri, plangeri, .... uneori munca, alergare, acum imi e greu sa nu cer, sa nu ma plang, sa nu muncesc, sa nu alerg.

Stiu ca nu mai traiesc in vremurile poporului Israel de atunci, ca Isus, Mesia a venit si a implinit legea, ca acum traiesc sub har si nu sub lege. Acceptand faptul ca Mesia, Fiul Lui Dumnezeu a murit pentru mine, sunt iertata, infiat si intru in familia Lui Dumnezeu. Descopar ceva fascinant despre familia asta in 1 Petru 2: 9-10 "Voi insa sunteti o semintie aleasa, o preotie imparateasca, un neam sfant, un popor pe care Dumnezeu Si l-a castigat ca sa fie al Lui, ca sa vestiti puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din intuneric la lumina Sa minunata; pe voi, care odinioara nu erati un popor, dar acum sunteti poporul lui Dumnezeu; pe voi, care nu capataserati indurare, dar acum ati capatat indurare."

Eu, Cella ... eram nimeni in lume si acum fac parte dintr-o semintie aleasa, dintr-o preotie imparateasca, dintr-un neam sfant, din poporul Lui Dumnezeu. Sa sune trambitele! Stai! Si eu pot sa sun .... neamul suna trambitele .... maine e zi de sarbatoare!

Sa sune trambitele!

http://www.flickr.com/photos/46803700@N02/4515814378/sizes/l/in/photostream/

Take, Ianke si Cadar (1976 - Teatrul National)

Spectacol al Teatrului Naţional Bucureşti preluat de Televiziunea Română în 1976. Una din replicile memorabile: ""Poftim, mai spune ceva, tot ea se supara. Asta-i ca maica-sa, iti da cu paru' in cap si pe urma plange si te face dobitoc ca ai stat in dreptul parului "...

ma echipez de ... razboi

De peste tot sunt bombardata cu stiri incendiare, fotografii desuchiate, sunete cat mai stridente si toate astea imi reamintesc ca sunt intr-un razboi, unul spiritual. Chemarea la ascultare de ceea ce spune Dumnezeu pare o nebunie. Biblia e considerata demodata, nu mai are valabilitate in veacul nostru modern, plin de instant si vulgaritate. Cei care chiar vor sa traiasca cum le spune Dumnezeu sunt considerati ciudati, incuiati, nebuni, .... Ca sa asculti de Dumnezeu inseamna sa intri intr-un razboi spiritual ca esti sau nu constient de asta.

Si am vazut din cartile de istorie, filme, documentare ca oamenii nu se duc la razboi ca la picnic. Au o perioada de instruire, poarta niste haine, invata sa asculte. Invata ca ordinul nu se discuta ci se executa. Se educa sa vada, auda ceea ce aparent nu e vizibil si auzibil, invata sa mearga fara zgomot. Mai mult de atat, invata ca nu e singur, are mereu in fata, spate, stanga, dreapta colegi de lupta. Nu-s numai colegi sunt cei pe care ii apara siil apara de dusmani. E gata sa moara pentru ei.

Pavel, renumitul apostol, scrie celor din Efes ce arme sa isi ia cu ei in acest razboi: "Îmbrăcaţi toată armura pe care v-o dă Dumnezeu, ca să puteţi rezista uneltirilor diavolului.Căci noi nu luptăm împotriva cărnii şi a sângelui, ci împotriva stăpânirilor, a autorităţilor şi a puterilor acestui veac întunecat, împotriva duhurilor rele din locurile cereşti.De aceea, luaţi toată armura lui Dumnezeu, ca să puteţi rezista în ziua cea rea şi, după ce aţi făcut totul, să rămâneţi în picioare. Aşadar, ţineţi-vă tari, având mijlocul încins cu adevărul, fiind îmbrăcaţi cu platoşa dreptăţii şi încălţaţi cu râvna Evangheliei păcii. Pe lângă acestea, luaţi scutul credinţei cu care veţi stinge toate săgeţile aprinse ale celui rău. Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu. Rugaţi-vă întotdeauna în Duhul, cu tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta cu toată stăruinţa şi rugăciunea pentru toţi sfinţii."


Am nevoie de armura, imbracaminte, incaltaminte, scut, coif, sabie. Cand am decis sa ascult de ceea ce spune Dumnezeu, am intrat in oastea Lui si in acest razboi trebuie sa imi iau armele de la El, sa ascult de instructiunile Lui, sa am incredere in El, sa fac ceea ce imi spune, sa fiu constienta ca pentru neascultarea mea voi plati cu genoflexiuni, ore in plus de instructie, pedeapsa ...  .  Si, Domnul nu m-a aruncat in lupta imediat ce am intrat in oastea Lui. Am intrat in pregatire de razboi si aceasta pregatire cere munca, efort, educatie, re-educare, concentrare, durere de munschi, dureri de cap cauzate de mine sau de altii ... 


Pot intra in armata Domnului si habar sa nu am cine e Domnul, cum e El, ce vrea, de ce spune asa. Nestiind cine e El, sa spun ca e tiran, conducator cu mana ferma, ca viata in ascultare de El e vai si-amar, ca aduce necazuri, dureri, boli ca sa ma umileasca, zdrobeasca, ca e un sado-maso care rade de mine acolo unde sta El. Nu Il cunosc pentru ca nu vreau sa o fac. Sunt un soi de Gica contra mereu si mereu. Nu vreau sa ascult pentru ca ca am eu idei mai bune. Nu vreau sa fac ceea ce imi cere pentru ca mi se pare ca asta m-ar umili. Nu vreau aia ca ....

Cand am decis sa ascult de ceea ce spune Domnul, am intrat in familia, casa, poporul, armata Lui si nu ca servitoare ci ca fiica. Christos sau Mesia, Fiul Lui Dumnezeu a murit ca eu sa fiu infiata de Dumnezeu Tatal. Pai, cum sa nu lupt pentru familia mea? Cum sa nu ii iubesc pe ai mei? Cum sa nu vreau sa Il cunosc pe Cel ce m-a infiat?

http://www.flickr.com/photos/bible_cartoons/5949689415/sizes/m/in/photostream/

Multumesc - Directia 5

Oti, dragut cum e el de obicei s-a gandit sa imi trimita de departe un zambet cu un simplu: Multumesc!
Gestul sau este insotit bineinteles de o dedicatie: "Dedic acest cantec la 4 persoane. Mamei mele, ce m-a nascut si m-a purtat pe bratele ei, plina de afectiune si dragoste enorma! Multumesc Mami! Tatalui meu, care de mic si-a pus amprenta pe viata mea si m-a iubit cum doar un tata isi poate iubi propriul copil! Multumesc Tati! Si parintilor mei spirituali : Ceraselei, Mama 2, cea care zi de zi mi-a dat un sfat un zambet, o imbratisare si un sut in fund cand aveam nevoie. Multumesc Cerasela! Si lui Chris Muraru, tatal meu in Domnul, care m-a crescut fara sa isi dea seama in relatia mea cu Dumnezeu, iar mai apoi cand si-a dat seama ce a facut, a depus mai mult efort in cresterea mea. Multumesc Chris!
Multumesc Iulia Carstea pentru clip!t"

la cine caut pacea?

Slujitorii săi i-au zis: „Am auzit că regii lui Israel sunt îndurători. Dă-ne voie să ne punem saci pe coapse, să ne legăm cu funii la cap şi să mergem la regele lui Israel! Poate că îţi va cruţa viaţa.“ 
Ei şi-au înfăşurat saci pe coapse şi s-au legat cu funii la cap, după care s-au dus la regele lui Israel şi i-au zis: – Slujitorul tău Ben-Hadad te roagă: „Cruţă-mi viaţa!“
– Mai este încă în viaţă? a întrebat Ahab. Atunci este fratele meu!
Aceşti oameni au luat aceste cuvinte ca un semn bun şi s-au grăbit să răspundă spunând:
– Da, fratele tău Ben-Hadad!
– Duceţi-vă şi aduceţi-l la mine, le-a zis Ahab.
Ben-Hadad a venit la el, iar Ahab l-a suit în carul lui.
Apoi Ben-Hadad i-a spus:
– Îţi voi înapoia cetăţile pe care tatăl meu le-a luat de la tatăl tău şi vei putea să-ţi faci pieţe în Damasc, aşa cum a făcut tatăl meu în Samaria.
– Eu îţi voi da drumul, încheind un legământ cu tine, i-a spus Ahab.
Astfel, după ce a încheiat un legământ cu el, Ahab i-a dat drumul. 1Imparati 20:31-34.

De cateva zile ma tot intreb daca Ahab era amnezic, dus cu pluta sau ... nu stiu cum sa mai zic.
Chiar nu vede pretextele aduse de slujitorii lui Ben Hadad?
De cand pana cand regii lui Israel erau induratori?
De cand pana cand lasau ei in viata pe cei din tarile pe care le cucereau?
De cand pana cand aveau ei asa mana larga?
Chiar nu realizeaza ca numai detinutii ce erau dusi la decapitare erau imbracati cu saci pe coapse si aveau funii legate la cap?
Chiar uitase tot?
Si, mai mult de atat, fugisera toti servitorii de langa el?
Nici un consilier regal nu mai era la palat?
Servitorii lui BenHadad l-au gasit asa de unul singur si au avut timp de povesti cu el?
Avea surzenie selectiva?   

Magulit de servitorii lui Ben Hadad intreaba daca "fratele" lui este in viata. Acest "frate" este omul de care se temea de ii tremura maduva in oase pana cu vreo cateva ore inainte, care i-a navalit in tara pustiind-o, i-a omorat oameni, a mancat tot ce a gasit, a venit sa ii ia totul, tot ce era mai bun si frumos in tara lui Israel, cele mai frumoase sotii ale lui Ahab, cei mai frumosi si destepti copiii ai lui Ahab, ... nu ai oricui din Israel. Se intalnesc ce doi "frati" si Ahab, prostit de tot, il invita in carul lui. Ben Hadad este transformat instant din dusman in aliat si tratat ca atare. Normal, e semenul lui, asa se fac afacerile... Ooo, cata omenie pe Ahab. Nici nu ii pasa ca Dumnezeu le poruncise sa ii omoare pe aramiti. Oricum el se inchina lui Baal ... victoria recent castigata si-o asuma. Fusese si el acolo, nu?


La fel ca Saul cand il lasa in viata pe Agag, regele amalecitilor, la fel face si Ahab cu Ben Hadad, regele amonitilor. Parca e folosit indigo-ul in povestea asta ... Insa dincolo de lasatul in viata, la Ahab povestea e si mai trista ca incepe sa joaca dupa cum ii dicteaza Ben Hadad, in termenii acestuia, la comanda acestuia. Si, ca tortul sa aibe si o cireasa, se incheie un legamant intre ei. 


Ca sa dea bine la imagine, fac pace cu oricine? Ma las amagita si magulita de cuvintele oricui numai ca sa am eu orgoliul ridicat pe creste ce nu exista? Ma las mintita asa in stil mare? In loc sa vreau binecuvantarea lui Dumnezeu ascultand de ceea ce spune El prefer sa fac din dusmani aliati si sa fac pace si legaminte cu ei? La cine caut pacea?

Da-mi mangaiere sa nu pier

La crucea de la Golgota
Doamne vin sa-ngenunchiez
Cu viata mea
Sunt obosit de-al meu pacat
Sufletul mi-e-ndurerat, ajuta-ma!

/:Trimite-mi Doamne har din cer
Da-mi mangaiere sa nu pier
Primeste viata mea in dar
La cruce, la calvar
Sfinteste Doamne fiinta mea
Sa pot sa stau 'naintea Ta
Sa-Ti multumesc
Ca m-ai rãscumpãrat:/

Sunt calator pe-acest pamant
Nu fi trista inima
Nu dispera
Stai langa cruce nu uita
Isus te va mangaia, inima mea!

/:Trimite-mi Doamne har din cer
Da-mi mangaiere sa nu pier
Primeste viata mea in dar
La cruce, la calvar
Sfinteste Doamne fiinta mea
Sa pot sa stau 'naintea Ta
Sa-Ti multumesc
Ca m-ai rascumparat:/

inima dulce

Ultimele saptamani  au fost diferite pentru mine si vreau sa multumesc unor "inimi calde si dulci". Le multumesc pentru ca mi-au scris, m-au sunat, mi-au trimis mesaje, s-au interesat de mine, le-a pasat, au dat din timpul, energia, dragostea lor .... 
Multumesc familiei mele care a insistat sa ma vada si cand nu voiam sa fiu vazuta, celor de aproape si de departe, celor care au scurtat departarea oricat de mica sau mare era pentru a fi cumva langa mine, Oti, A.Dama, Misu si Kos, familia Luca, Rodica, Roza&familia;), Ramona, Elena si lista continua cu Livius Puraci, Oana... iar continua.

http://www.flickr.com/photos/29969125@N05/5470447808/sizes/o/in/photostream/

e gelos ...

"Primăvara următoare, Ben-Hadad i-a strâns pe aramei şi s-a suit la Afek, ca să lupte împotriva lui Israel.

După ce au fost strânşi şi li s-au dat provizii, israeliţii au mărşăluit ca să-i întâmpine şi şi-au aşezat tabăra în faţa lor ca două turme mici de capre, pe când arameii umpleau ţara.

Un om al lui Dumnezeu s-a apropiat de regele lui Israel şi i-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: «Pentru că arameii au spus că Domnul este un Dumnezeu al munţilor, nu şi un Dumnezeu al văilor, voi da această oştire numeroasă în mâinile tale şi veţi şti că Eu sunt Domnul!»“

Timp de şapte zile au rămas în taberele lor unii în faţa altora, iar în ziua a şaptea au început lupta. Israeliţii au omorât o sută de mii de pedestraşi aramei într-o zi. 

Ceilalţi au fugit în cetatea Afek, unde zidul s-a prăbuşit peste douăzeci şi şapte de mii dintre ei. Ben-Hadad a fugit în cetate şi s-a ascuns într-o odaie interioară." 1 Imparati 20:26-31

Era vremea cand ieseau regii la razboi, cand vremea le permitea sa isi arate muschii, sa si-i testeze. Toata toamna si iarna, Ben-Hadad (Fiul Soarelui) si-a cautat, antrenat, echipat, mentorat armata. Insa nici Ahab nu a stat cu mainile in san. Acum insa a venit momentul luptei, confruntarii. 

Batalia se pare ca e pe acelasi loc unde a fost cea dintre filisteni, in frunte cu Goliat, si Saul. Istoricii spun ca aceasta a fost una mult mai cruda, puternica.

Caprele nu le gasesti in turme mari, nu sunt unite insa le vezi pe garduri, pe unde nu trebuie ... Comparatia dintre cele doua armate suna comic. Arameii umpleau tara si armata Israelului este impartita ca in doua turme mici de capre. Numeric, arameii aveau victoria, nici prin varful mintii nu le trecea ca nu era a lor. Divinitatea lui Israel era undeva sus pe dealuri si munti insa acum erau in Valea Afek. Habar nu aveau ca Dumnezeul lui Israel e nu o divinitate locala ... .

Cei 7000 de oameni care nu si-au plecat genunchii si nu l-au pupat pe Baal incep sa apara, sa aibe curaj. Unul din ei vine la Ahab sa ii spuna ca Domnul le va da victoria pentru ca arameii gandesc despre El ca e doar un Dumnezeul al muntilor. Dumnezeu ia problema foarte in serios si vrea sa le dea arameilor o lectie. Insa, nu isi lasa poporul in nestire de lectia ce o da altora. Poate, poate ii vine si lui Ahab mintea la loc.

Ca si in lupta impotriva Ierihonului, cand Iosua impreuna cu tot poporul, de la mic la mare au marsaluit sapte zile, asa au stat aici cele doua armate fata in fata. Sapte zile de analiza, strategii, ganduri, ... In a saptea zi, armata lui Israel care e asemanata cu "doua turme mici de capre" pornesc sa lupte cu armata celor cata frunza si iarba. Intr-o singura zi, 100.000 de pedestrasi au fost omorati. Restul armatei aramaice a fugit mancand pamantul si s-a ascuns in cetatea Afek.

Despre cetatea asta insa nu ni se spune ca ar fi fost intarita. E posibil chiar arameii cand au trecut pe langa ea  sa o fi distrus un pic. Insa e posibil ca multimea din ea sa o fi facut perisabila. Dar cum planul Lui Dumnezeu e sa dea o lectie arameilor despre Dumnezeul Lui Israel, e posibil sa fi fost un cutremur sau chiar ingerii sa faca zidurile cetatii sa se prabuseasca si sa omoare alti 27.000 de oameni din armata lui Ben-Hadad.

Regele arameilor cand a vazut ca infrangerea e dezastruoasa, a inceput sa alerge prin cetatea fara ziduri, usor de cucerit cautand o camera cat mai ascunsa ca sa isi salveze viata.

Nu lucrez in armat iar tara nu este in razboi. Insa in relatiile interumane uneori e ca la razboi. Am impresia ca voi fi spulberata. Oamenii rad de Dumnezeul meu, cumva Il considera la fel de slab si uman ca mine ... Insa la fel ca la poporul Israel, Dumnezeu nu ma lasa de izbeliste desi uneori asa am senzatia. Nu ma incred intr-un Dumnezeu al inaltimilor sau in unul al vailor, intr-un Dumnezeu neputincios, ranchinos, surd, mut, orb, batran. 

Dumnezeul in care eu ma incred este Atotputernic, Atotstiutor, Sfant, Sfant, Sfant, gelos, drept, indurator, iertator, milostiv, omniprezent, omnipotent, omniscient si atributele continua. Multa vreme ma enerva unul din atribute si anume gelozia Lui Dumnezeu. Cum adica sa se coboare El in asemenea hal si sa fie gelos? O comparam cu cea a oamenilor cand parca innebunesc si scot ce e mai rau din ei. Dar am descoperit ca nu e asa, ca gelozia Lui Dumnezeu vine din dragostea fara masura cu care ma iubeste si din faptul ca nu vrea sa ma imparta cu nimeni. Cand am inteles asta, mi-a placut gelozia Lui. M-a provocat sa realizez ca sunt iubita cum nu o face nimeni, dorita (nu in termeni sexuali) cum nu imi pot imagina, apartin cuiva cu mult mai puternic decat toti barbatii la un loc, frumos ca nimeni altul pentru ca El este intruchiparea frumusetii ...  Cum sa nu imi placa de El? 

http://www.flickr.com/photos/39879576@N02/5589674325/sizes/l/in/photostream/

Amara si cruda realitate!

Saptamana asta in Iasi se sarbatoresc Zilele Iasului, aglomeratia e mare, puhoi de oameni circula pe toate strazile ... Sambata trecuta, pelerinii deja erau ajunsi in Iasi. Odata cu pelerinii apar si hainele, caciulile, papucii de blana ... Pe esplanada de la Hala Centrala e un fel de afumatoare in miscare. Insa desi sunt 4 grade afara si din cand mai picura, oamenii stau inghesuiti la masa, cu o cana de vin fier in mana, cu niste mici, costite sau carnaciori la gratar.


Masele de care se tot vorbeste nu vin numai la Mitropolie ... vin sa faca cumparaturi, sa vada artificiile, sa mai sterpeleasca de pe la unii sau de pe la altii ... Am fost si eu la cumparaturi. Normal ca am fost. E un soi de pelerinaj printre tarabe incercand sa gasesti unde e mai ieftin decat in magazine ...

Anul asta am inteles ca la manifestatie au fost doi sfinti adusi. Mi-am impus de multa vreme sa stau departe de TV si radio. Citesc stirile ce imi vin pe e-mail ... si mi-i de ajuns. Nu ma leg de cei care au venit de aproape sau de departe, au indurat frigul, ploaia ca sa ajunga langa catafalcul sfintilor. Nu ma leg de cei din fruntea procesiunii ... ma infurii pe mine pentru dispretul pe care il am fata de oamenii care sunt acolo. Imi e usor sa fiu ironica pentru ca ironia imi curge prin vene ... insa sa ii iubesc cum ii iubeste Christos imi e cumplit de greu. Arunc cu pietre faurite din ironie, nesimtire si o aura de sfintenie ...

Ilie s-a dus in pustiu, pe Sinai ca sa vorbeasca cu Domnul. A stat tot in pustiu, la Cherit, fiind hranit de corbi ca sa invete cine este Dumnezeu. Apoi a vazut inmultindu-se faina si uleiul de la vaduva ca sa experimenteze pe propria piele dependenta de Dumnezeu.

Doamne, iarta-ma ca in loc sa-i iubesc pe cei veniti in pelerinaj, i-am judecat. In loc sa le arat pe Christosul din mine, mi-am dat eu arama pe fata, arama ironica, amara ...

Isus a intrat in Ierusalim, multimea il aclama ... si el plangea pentru oamenii din cetate. Ce fac eu? Plang? Nici vorba ... Nici nu mi-i mila, nici nu ma intereseaza, nici nu imi pasa ... Amara si cruda realitate!
Doamne, schimba-ma ca e dezastru cu mine!

sa nu uit ...

Apoi, profetul s-a apropiat de regele lui Israel şi i-a zis: 

„Du-te şi întăreşte-te! Cercetează şi vezi ce trebuie să faci, pentru că regele Aramului te va ataca din nou primăvara viitoare!“ 

Slujitorii regelui Aramului i-au spus acestuia: „Dumnezeul lor este un Dumnezeu al munţilor; de aceea au fost mai tari decât noi. Dar dacă ne vom lupta cu ei în câmpie, cu siguranţă vom fi mai tari decât ei.

Fă acest lucru: îndepărtează-i pe regi de la posturile lor şi înlocuieşte-i cu căpetenii.

Pregăteşte-ţi, de asemenea, o oştire la fel de numeroasă ca aceea pe care ai pierdut-o, cu tot atâţia cai şi tot atâtea care şi să ne luptăm cu ei în câmpie. Atunci cu siguranţă vom fi mai tari decât ei!“

El i-a ascultat şi a făcut întocmai. 

Idolatrul rege Ahab se vede din nou fata in fata cu profetul. E acelasi profet care a venit sa ii spuna cum sa lupte si cine sa lupte. Desi il pupa toata ziua pe Baal, este fortat acum sa vada ca victoria nu a adus-o Baal, nici muschii lui, nici ostenii in care isi punea increderea, ci Yahwe, Dumnezeul lui Israel, Dumnezeul pe care el l-a parasit. Este instiintat ca Ben Hadad va reveni pe vremea cand ies regii la razboi, adica primavara.

Ahab a persecutat si ucis pe toti cei care credeau in Yahwe, a fost martor pe Carmel la coborarea focului din cer insa ... inima lui influentata de diabolica nevasta tot lipita de Baal a ramas. Acum, Izabela e acasa ... leneveste pe undeva sau mai face niste matanii iar Ahab vede cu ochii lui cum o mana de oameni din copiii lui Israel bate armata cata frunza si iarba a lui Ben Hadad si a celorlalti 32 de regi.

Cu alte cuvinte, profetul ii spune cam asa. Domnule Ahab, duce-ti-va acasa, odihniti-va, mancati bine, cautati-l pe Yahwe. Cauta-ti-va oameni de incredere cu care sa va sfatuiti, inarmati, echipati, antrenati armata, faceti planuri de bataie, strategii militare, faceti-va un centru de comanda. Nu stati cu mainile in san. Victoria asta v-a adus-o Domnul si tu ai vazut cu ochii tai cum s-au miscat lucrurile aici. Dar Ben Hadad crede ca Yahwe al lui Israel e numa o divinitate locala nu e Dumnezeul Creator, Atotputernic. 

La Ahab se duce un profet, la Ben Hadad se duc slujitorii. Banuiesc ca nu erau numai doi sau trei, erau inteleptii, consilierii lui. Din punct de vedere omenesc ei il sfatuiesc ce si cum sa actioneze. Nu Il stiu pe Yahwe ... de unde sa stie daca sub Ahab poporul devenise idolatru? Nu iau in calcul faptul ca victoria lui Israel a fost supra omeneasca, de origine divina. Sfatul lor insa e bun. Ben Hadad sa nu se mai duca cu regii care-s comandanti militari de cand  sunt in pampers. Nu, ci sa isi ia oameni militari, oameni care au ajuns cu functii in armata pentru ca stiu ce inseamna lupta, armata, razboiul. Insa acum in primavara ei vor sa vina tot atatia, cata frunza si iarba, strategic mult mai pregatiti si pana divinitatea locala nu are ce sa mai faca. 

Trec prin probleme si inamicul pare de neinvins ... din start m-as da batuta insa un soi de nebunie si curaj impletita cu putina credinta ma fac sa merg mai departe. Ma agat de putina credinta si Domnul aduce victoria in viata mea. Chiui de bucurie si ma las pe-o ureche ... uit de credinta si imi inchipui ca-s atata de buna incat am invins ditamai dusmanul. Invat insa o lectie pe care parca nu o invat niciodata: dupa victorie trebuie sa ma duc sa ma intaresc nu sa ma odihnesc, sa ma cercetez si sa vad ce am de facut. 

Nu prea are sens. Sunt victorioasa, armata inamica e haaaat departe. De ce sa ma apuc sa ma pregatesc de lupta? Pentru ca inamicul va reveni. Iar eu am un timp de respiro imbibat cu cercetare, echipare, intarire. Si cum sa o fac practic? 

Sa nu imi neglijez nici un aspect al vietii. 

Sa nu uit cine sunt si in cine ma incred. 

Sa nu uit ca victoria o aduce Yahwe si in nici un caz nu e data de muschii sau neuronii mei.

Sa citesc scrisoarea de dragostea a Lui Yahwe pentru mine, sa traiesc cum spune El, sa iau decizii radicale ca sa ma pot intari.

Sa nu plec in concediu crezandu-ma biruitoare ci sa ma apuc de treaba. Insa altfel de cum am facut pana acum.

Sa nu uit ca lupta o da Yahwe nu eu ... 

Sa nu uit ca sunt fata Tatii, a lui Yahwe!

http://www.flickr.com/photos/ashlyn_rae/5764772287/sizes/l/in/photostream/