joi, 1 martie 2012

Am fost cu adevărat născut?

You existed before, in your mother’s womb.
There you were comfortable, warm and cared for.

But you left that place behind.
You entered a world, cold and harsh.
The mere act of living became a struggle.
You cried.

Yet, every year you celebrate that day.
Why?

Because the day you were born,
you were no longer the extension of another being.
The day you came to this world,
you were empowered to give the world something
that neither your parents
nor your teachers
could give to you.

Celebrate your birthday.
And take time to think:
Was I really born?
What have I given the world that the world did not give to me?

Ai existat înainte, în pântecele mamei tale.
Acolo ai stat confortabil, a fost cald şi ai fost îngrijit (ţi s-a purtat de grijă).
Dar ai lăsat în urmă acel loc.
Ai intrat într-o lume rece şi aspră.
Simplul fapt de a trăi a devenit o luptă.
Ai plâns.

Cu toate acestea, în fiecare an sărbătoreşti acea zi.
De ce?
Deoarece în ziua în care te-ai născut, ai renunţat a mai fi o prelungire a unei alte fiinţe.
În ziua în care ai venit în această lume,
ai fost împuternicit/ă să dai lumii ceva
Ceva ce nici părinţii tăi,
nici profesori tăi
nu ţi-ar putea da.
Sărbătoreşte-ţi ziua.
Şi ia-ţi timp să gândeşti:
Am fost cu adevărat născut?
Ce am de oferit lumii si lumea nu mi-a dat?

From the wisdom of the Lubavitcher Rebbe, of righteous memory; words and condensation by Rabbi Tzvi Freeman.

Niciun comentariu: