marți, 16 octombrie 2012

Deschide-ţi porţile ... închide-ţi uşile

"15 Tu, Doamne, ai înmulţit neamul; ai înmulţit neamul şi ai lărgit toate hotarele ţării. Meriţi să fii slăvit!

16 DOAMNE, ei Te-au căutat când erau în necaz; când îi disciplinai, ei îşi revărsau tânguirea înaintea Ta.
17 Ca o femeie însărcinată şi gata să nască, care se zvârcoleşte şi ţipă în durerile ei, aşa eram noi înaintea Ta, DOAMNE. 18 Am purtat în pântece copii, ne-am zvârcolit în dureri, dar am născut vânt. Mântuirea n-am adus-o pe pământ şi nu i-am născut pe locuitorii lumii. 

19 Dar morţii tăi se vor întoarce la viaţă, trupurile lor vor învia. Treziţi-vă şi cântaţi de bucurie, cei ce locuiţi în ţărână, căci roua voastră este o rouă strălucitoare, iar pământul îi va naşte pe cei ce au murit! 

20 Du-te (vino, mergi), poporul Meu, intră în odăile tale şi închide-ţi uşile după tine! Ascunde-te pentru o scurtă vreme, până trece indignarea (furia)! 21 Căci, iată! DOMNUL iese din locuinţa Sa ca să-i pedepsească pe locuitorii pământului pentru nelegiuirea lor. Pământul va arăta sângele vărsat pe el şi nu îşi va mai ascunde ucişii." Isaia 26:15-21

Nu sunt adepta sloganului "crede si nu cerceta" insa cumva mi-am autolimitat cunoasterea. Cand este vorba despre ce va veni, sfarsitul lumii si tot ce va fi atunci, raman cumva in ceata. E ca un imens puzzle. Asa ca am luat decizia sa imi traiesc viata in conformitate cu ceea ce spune Biblia si sa nu imi bat capul cu "viitorul". Numai ca Isaia ma provoaca la mai mult decat mi-am imchipuit. 

Viata vine de la Domnul. El este Cel care inmulteste oamenii, poporul. Prin vointa Lui s-a extins hotarul poporului Sau. Isaia proclama acest lucru si aduce aminte poporului cine merita sa fie slavit. Cu Isaia invat sa vad lucrurile in termen istoric si profetic. El vorbeste despre lucruri ce se intamplau atunci, despre lucruri viitoare ce ... in timpul nostru sunt deja implinite insa si despre lucruri ce se vor intampla. Parca e o imagine in 3D ... sau atat vad eu deocamdata. 

In mai multe exprimari, Isaia insista pe faptul ca tot ce suntem, suntem prin El. Tot ce avem, primim de la Domnul. Oricat ne-am stradui sa tinem legea, sa ne mantuim, sa facem si sa dregem, nu putem fara El. Suntem ai Lui, faptura mainilor Sale, dependenti in orice aspect de El, conectati la El ca vrem sa stim, sa recunoastem, sa aflam.

Capitolul acesta e un cantec-rugaciune care incepe cu descrierea unei cetati si cu deschiderea unei porti: "Deschide-ţi porţile ca să poată intra neamul cel drept, neamul ce păzeşte credinţa!". Cei ce L-au ales ca Domn, cei ce pazesc credinta au intrat in cetate pe acea poarta. Se anunta vremurile grele si popotul este indemnat sa intre in camerele pregatite de Domnul si sa inchida usa. "20 Du-te (vino, mergi), poporul Meu, intră în odăile tale şi închide-ţi uşile după tine! Ascunde-te pentru o scurtă vreme, până trece indignarea (furia)!"

Cei ce si-au pus increderea in El vor fi in camerele pregatite de El, in cetatea Lui. Vor fi la adapost. Nu vreau sa intru in corelatie cu cartea Apocalipsa pentru ca nu am studiat-o. Insa, pot vedea grija cu care Domnul isi trateaza poporul. Ii pregateste o cetate, camere in care sa stea cat El va pedepsi pe cei ce nu cred in El.

"Căci, iată! DOMNUL iese din locuinţa Sa ca să-i pedepsească pe locuitorii pământului pentru nelegiuirea lor. Pământul va arăta sângele vărsat pe el şi nu îşi va mai ascunde ucişii." Orice crima va fi descoperita, orice nedreptate va iesi la iveala, orice rautate va fi data pe fata ... nelegiuirea va fi pedepsita.

Vreau sa fiu in Cetatea Domnului, in camerele pregatite de El.
Vreau sa fiu cu El.

Niciun comentariu: