marți, 28 aprilie 2020

de la cine sa invat?

Pământul parcă s-a oprit și am trecut printr-o perioadă în care nu am știut decât să stau ascunsă în casă, să mă tem de ceilalți în așa fel încât aproape ajunsesem să mă tem și de umbra mea ... .
M-am tot întrebat de la cine să învăț cum să manageriez această situație, cine a mai trecut pe aici, cum a reacționat, ce a făcut, spre ce s-a îndreptat? Unde găsesc ajutor?
Mi-am luat Biblia și mi-am adus aminte de șarpele înălțat în pustie. Doar uitându-te la acel șarpe erai vindecat de mușcăturile șerpilor înfocați. Noi Îl avem pe Isus Christos, Fiul Lui Dumnezeu, Cel venit de Sus, Mielul Lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii, Cel răstignit, mort, înviat și înălțat. Doar crezând în El am iertare, Pace, eliberare, viață veșnică, speranță.
Sunt doar un om și speranța uneori se topește ca gheața și apoi se evaporă.
Sunt în viață!
Sunt sănătoasă iar viitorul este plin de incertitudini.
De la cine să învăț cum să merg mai departe?
De la evrei care au plecat în robie.
Știu, nu sunt în robie. Însă evenimentele acestea pline de necunoscut vor să mă facă să trăiesc sub robia fricii.
Citesc și mă gândesc la evreii din Babilon care primesc o scrisoare de la Ieremia. “"Ziditi case si locuiti-le; saditi gradini si mancati din roadele lor! Luati-va neveste si faceti fii si fiice; insurati-va fiii si maritati-va fetele, sa faca fii si fiice, ca sa va inmultiti acolo unde sunteti si sa nu va imputinati. Urmariti binele cetatii in care v-am dus in robie si rugati-va Domnului pentru ea, pentru ca fericirea voastra atarna de fericirea ei! Caci asa vorbeste Domnul ostirilor, Dumnezeul lui Israel: "Nu va lasati amagiti de prorocii vostri care sunt in mijlocul vostru, nici de ghicitorii vostri; n-ascultati nici de visatorii vostri, ale caror vise voi le pricinuiti! Caci ei va prorocesc minciuni in Numele Meu. Eu nu i-am trimis, zice Domnul.” (Ieremia 29:5-9)
Viața merge mai departe! Trăiți! Bucurați-vă! Speranța e în Domnul, nu în sau la oameni!
Viața e în Mâna Domnului. El decide când voi pleca și cum voi pleca de pe acest pământ. Până atunci trebuie să trăiesc! Și vreau să trăiesc!
Până când plec Acasă trebuie să respect ordinele date de conducerea țării și să urmăresc binele orașului în care locuiesc, să muncesc, să iubesc, să vorbesc cu oamenii, să îi încurajez, să mă bucur de bucuriile lor, să scriu mesaje de încurajare, să mă minunez de creație, se fiecare răsărit și apus, de mâncarea pe care o gătesc, să mulțumesc pentru fiecare binecuvântare pe care Domnul o revarsă peste mine și pentru fiecare om – bandaj de dragoste.
Domnul este în control și Domnul este Tatăl meu!
Da, uneori mă mai tem însă am decis, dacă tot sunt în viață, să trăiesc!

Niciun comentariu: