“Toma, zis Geaman, unul din cei doisprezece, nu era cu ei cand a venit Isus. Ceilalti ucenici i-au zis deci: "Am vazut pe Domnul!" Dar el le-a raspuns: "Daca nu voi vedea in mainile Lui semnul cuielor si daca nu voi pune degetul meu in semnul cuielor si daca nu voi pune mana mea in coasta Lui, nu voi crede."
Dupa opt zile, ucenicii lui Isus erau iarasi in casa; si era si Toma impreuna cu ei. Pe cand erau usile incuiate, a venit Isus, a stat in mijloc si le-a zis: "Pace voua!" Apoi a zis lui Toma: "Adu-ti degetul incoace si uita-te la mainile Mele; si adu-ti mana si pune-o in coasta Mea; si nu fi necredincios, ci credincios."
Drept raspuns, Toma I-a zis: "Domnul meu si Dumnezeul meu!"
"Tomo", i-a zis Isus, "pentru ca M-ai vazut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au vazut, si au crezut."”
Îl iubesc pe Toma pentru că mă asemăn cu el. Și eu aș fi făcut la fel. Nu i-aș fi crezut pe ucenici. Ce, nu îi văzuse fugind pe toți când au apărut soldații și cei ce erau cu ei? Și, fiecare se jurase că Îl va urma oriunde, că vor muri alături de El.
Și el s-a jurat și a făcut promisiuni. Dar s-a ales praful de promisiunea lui …
Acum, vrea să vadă cu ochii lui, să atingă cu mâna lui rănile ca să se convingă că e adevărat.
Da, auzise de la Isus că va muri și că va învia, știa Scripturile și proorociile însă acum avea nevoie să vadă că ceea ce știe și crede se potrivește, confirmă ceea ce el vede.
El, Toma, are nevoie de asta.
Și acolo, în mijlocul frământărilor și întrebărilor, apare Isus. Îl cheamă și îl roagă să Îl atingă, îl invite să vadă. Nu spusese nimănui frământările lui cele mai adânci dar Isus satisfice dorința de cunoaștere a lui Toma fără să îl facă de râs, fără să îl umilească.
Lui Isus Îi pasă de starea de suflet a fiecăruia, răspunde întrebărilor nerostite, alină durerile nepovestite și eliberează poverile care ucid, iartă pe oricine și primește pe cei ce aleg să creadă în El.
Dupa opt zile, ucenicii lui Isus erau iarasi in casa; si era si Toma impreuna cu ei. Pe cand erau usile incuiate, a venit Isus, a stat in mijloc si le-a zis: "Pace voua!" Apoi a zis lui Toma: "Adu-ti degetul incoace si uita-te la mainile Mele; si adu-ti mana si pune-o in coasta Mea; si nu fi necredincios, ci credincios."
Drept raspuns, Toma I-a zis: "Domnul meu si Dumnezeul meu!"
"Tomo", i-a zis Isus, "pentru ca M-ai vazut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au vazut, si au crezut."”
Îl iubesc pe Toma pentru că mă asemăn cu el. Și eu aș fi făcut la fel. Nu i-aș fi crezut pe ucenici. Ce, nu îi văzuse fugind pe toți când au apărut soldații și cei ce erau cu ei? Și, fiecare se jurase că Îl va urma oriunde, că vor muri alături de El.
Și el s-a jurat și a făcut promisiuni. Dar s-a ales praful de promisiunea lui …
Acum, vrea să vadă cu ochii lui, să atingă cu mâna lui rănile ca să se convingă că e adevărat.
Da, auzise de la Isus că va muri și că va învia, știa Scripturile și proorociile însă acum avea nevoie să vadă că ceea ce știe și crede se potrivește, confirmă ceea ce el vede.
El, Toma, are nevoie de asta.
Și acolo, în mijlocul frământărilor și întrebărilor, apare Isus. Îl cheamă și îl roagă să Îl atingă, îl invite să vadă. Nu spusese nimănui frământările lui cele mai adânci dar Isus satisfice dorința de cunoaștere a lui Toma fără să îl facă de râs, fără să îl umilească.
Lui Isus Îi pasă de starea de suflet a fiecăruia, răspunde întrebărilor nerostite, alină durerile nepovestite și eliberează poverile care ucid, iartă pe oricine și primește pe cei ce aleg să creadă în El.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu